ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 425/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 26

iulie 2001, reclamanta C.I. a chemat în judecată pârâta SC P. SA Pitești

solicitând ca pârâta să fie obligată să restituie reclamantei, în natură, un

imobil din satul Humele, județul Argeș constând dintr-un teren intravilan în

suprafață de 3380,94 mp și moara amplasată pe respectivul teren, inclusiv

clădirile anexe și instalațiile de măcinat.

Motivându-și acțiunea reclamanta a

arătat că imobilul în litigiu a aparținut bunicului său, P.F., de la care a

fost preluat de stat, prin naționalizare în temeiul Legii nr. 119/1948.

Înaintea sesizării instanței

reclamanta a trimis notificare, potrivit Legii nr. 10/2001, care, însă, nu a

fost soluționată de pârâtă.

Tribunalul Argeș, secția civilă,

prin sentința civilă nr. 226 din 13 noiembrie 2002, a respins acțiunea

formulată de reclamantă. Hotărând astfel instanța de fond a reținut că imobilul

în litigiu a fost preluat de stat cu titlu valabil și că reclamanta nu a

dovedit că autorului său nu-i erau aplicabile dispozițiile Legii nr. 119/1948.

Curtea de Apel Pitești, secția

civilă, prin decizia nr. 59 din 15 aprilie 2003, a admis apelul declarat de

reclamantă și a schimbat sentința în sensul că a admis acțiunea, obligând

pârâta să restituie reclamantei imobilul (teren și construcții).

În considerentele deciziei, instanța

de apel a arătat că imobilul în litigiu a fost proprietatea bunicului

reclamantei, de la care a fost preluat de stat în mod abuziv așa încât, în baza

art. 9 din Legea nr. 10/2001 se impune restituirea în natură, reclamanta fiind

singurul moștenitor al fostului proprietar.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs pârâta SC P. SA Pitești invocând dispozițiile art. 304 pct. 7

și 8 C. proc. civ. Dezvoltând motivele de recurs pârâta susținut în esență că

probele administrate dovedesc dreptul de proprietate al pârâtei care are

certificat de atestare a proprietății pentru teren, iar construcțiile le-a

dobândit conform Legii nr. 15/1990. Cum pârâta este o societate comercială

privatizată integral, moștenitoarea fostului proprietar este îndreptățită doar

la despăgubiri din partea statului.

Recursul nu este întemeiat.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile

cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22

decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940

asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie, de regulă în natură, în

condițiile prezentei legi.

Prin imobile preluate în mod abuziv

se înțelege, potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, imobilele

naționalizate prin Legea nr. 119/1948 pentru naționalizarea întreprinderilor

industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi, precum și cele

naționalizate fără titlu valabil.

Imobilul în litigiu, teren pe care

se află construită o moară, a fost proprietatea lui P.F., bunicul reclamantului

și a fost preluat de stat în baza Legii nr. 119/1948, deci în mod abuziv.

Reclamanta este, în calitate de

descendent de gradul II, singurul moștenitor al fostului proprietar al

imobilului și este îndreptățită la măsuri reparatorii în temeiul art. 3 și art.

4 din Legea nr. 10/2001.

Conform art. 9 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001 imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află

în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de

restituire și libere de orice sarcini.

În privința procedurii de

restituire, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, imobilele,

terenuri și construcții, preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care

sunt deținute la data intrării în vigoare a legii, de o regie autonomă, o

societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate

a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat

majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice persoană juridică, vor fi

restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin

dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare.

Aplicând corect dispozițiile

textului de lege enunțat, instanța de apel a dispus restituirea în natură a

imobilului.

Nu poate fi primită susținerea

recurentei că acțiunea introdusă de reclamantă ar trebui respinsă deoarece

imobilul în litigiu este proprietatea pârâtei dobândit în baza Legii nr.

15/1990.

Această susținere nu poate fi

primită câtă vreme, cu excepțiile prevăzute de lege, imobilele preluate în mod

abuziv, indiferent în posesia cui se află, se restituie în natură în starea în

care se aflau la data cererii de restituire.

Referitor la utilajele existente în

moară, menționate în cuprinsul recursului, se constată că aceste utilaje –

aflate, potrivit expertizei tehnice întocmite (fila 76) într-o stare de uzură

cuprinsă între 50-80%, nu au fost cerute de pârâtă nici pe calea unei cereri

reconvenționale, nici printr-o acțiune separată.

Hotărârea instanței de apel cuprinde

motivele pe care s-a sprijinit, decizia fiind amplu motivată, iar, pe de altă parte,

instanța a interpretat corect actul juridic dedus judecății, așa încât recursul

declarat va fi respins ca nefondat, cu obligarea recurentei la cheltuieli de

judecată reprezentând onorariul avocatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta SC P. SA Pitești împotriva deciziei nr. 59/A din 15 aprilie

2003 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Obligă pe recurentă la plata sumei

de 4.000.000 lei cheltuieli de judecată către reclamanta C.I.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2005.