ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3650/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Prin cererea înregistrată la data de 22 aprilie

2002 sub nr. 3228 pe rolul Tribunalului Argeș reclamanții P.C., R.S. și P.M. au

formulat plângere împotriva hotărârii luate de către pârâții Consiliul Local

Băiculești prin Primăria comunei Băiculești, prin care a fost respinsă cererea

de restituire în natură a terenului în suprafață de 12.000 mp situat în comuna

Băiculești.

Tribunalul Argeș prin sentința civilă nr. 269

din 19 decembrie 2002 a admis în parte acțiunea și a dispus restituirea în

natură a imobilului, teren în suprafață de 11.682 mp conform raportului de expertiză

întocmit de expertul P.I. și a schiței anexe care face parte integrantă din

hotărâre.

A obligat pe pârâți la plata în solidar a sumei

de 2.300.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a

reținut în esență că reclamanții sunt moștenitorii lui P.S.G., proprietarul

terenului în suprafață de 11.682 mp situat în comuna Băiculești, care a fost

preluat abuziv de către stat în perioada 1956-1958.

În această situație instanța de fond a reținut

că reclamanții îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 10/2001

pentru a li se restitui imobilul în natură, pe de o parte, și pe de altă parte,

că în speță nu sunt incidente prevederile art. 8 din legea mai înainte

menționată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel,

intimații Consiliul local Băiculești și Primăria comunei Băiculești invocând

motive de nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 34/A

din 13 martie 2003 a admis apelul și a schimbat sentința, în sensul că a

respins plângerea ca inadmisibilă reținând că terenul în litigiu a făcut

obiectul Legii nr. 18/1991, fiind solicitat ca atare de către reclamanți prin

cererile adresate Comisiei locale Băiculești de aplicare a legii fondului funciar.

S-a mai reținut că atâta timp cât reclamanții au

uzat de prevederile Legii nr. 18/1991 și o parte din cererile lor au fost

admise în baza acelei legi ei nu mai pot uza și de prevederile Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs

reclamanții solicitând casarea acesteia ca netemeinică și nelegală și

menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de fond.

Se susține că imobilul, teren în litigiu a fost

preluat de către stat fără nici un titlu de la autorul lor P.G., că acest teren

este liber, neocupat de construcții și se încadrează în categoria terenurilor

prevăzute de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care trebuie să fie

restituite în natură.

Se mai susține că în mod greșit instanța de apel

a apreciat, că terenul în litigiu are regimul juridic al terenurilor prevăzute

în Legea nr. 19/1991, și ca atare conform art. 8 din Legea nr. 10/2001 nu intră

sub incidența prevederilor Legii nr. 10/2001.

Recursul este nefondat.

Este de reținut în primul rând că deși recurenții

nu-și motivează în drept recursul, el se poate încadra în motivul prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. teza ultimă, respectiv „aplicarea greșită a

legii”.

În acest sens ar urma să fie analizată critica

formulată de către recurenți astfel cum a fost motivată, respectiv dacă în

cauză sunt aplicabile prevederile art. 9 alin. (1) sau art. 8 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001 cu privire la cererea reclamanților.

Este de precizat însă că prevederea din art. 9

alin. (1) din lege instituie regula generală, iar prevederea din art. 8 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001 constituie excepția de la regulă.

În cazul în speță, astfel cum în mod legal și

temeinic a apreciat instanța de apel, regimul terenului în litigiu este

stabilit de către prevederile Legii nr. 18/1991 republicată și a Legii nr. 169/1997.

Această împrejurare rezultă din mențiunile din

registrul agricol al satului Băiculești fila 4, anii 1951 – 1955.

De menționat că reclamanții, inițial, astfel cum

rezultă din cererile existente la filele 21-24 au solicitat tot terenul deținut

de autorul lor respectiv 27,40 ha în baza acestor legi și chiar au primit

pentru o parte din aceste terenuri titluri de proprietate.

În consecință, conform art. 8 din Legea nr. 10/2001,

nu intră sub incidența acestei legi terenurile al căror regim juridic este

reglementat prin Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2001 și Legii nr. 169/1997 și

în consecință instanța de apel a făcut o aplicare corectă a legii deci critica

în recurs este nefondată.

Distinct de cele mai înainte arătate urmează a

mai reține că pe terenul în litigiu există amenajat un teren de sport (pct. 1

din expertiza tehnică).

Astfel fiind, față de considerentele mai înainte

arătate urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanții P.C., P.M. și R.S. împotriva deciziei civile nr. 34/A din 13 martie

2003 a Curții de Apel Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 mai 2004.