ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5921/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5921/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra
recursului de față reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 9137 din 14 august 2002
la Judecătoria Pitești,
reclamanții G.V.V.,
G.I., G.S. au
chemat în judecată pe pârâta SCP. SA Pitești pentru ca
prin hotărâre
judecătorească să se constate
nulitatea absolută a actului de vânzare-cumpărare
încheiat între
A.P.A.P.S. și pârâtă privind imobilul cu destinație de moară, 0,5 ha teren
aferent, situat în comuna Miroși, județul Argeș și să le fie restituit în
natură imobilul respectiv.
Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr. 5987 din 17
octombrie 2002 a declinat
competența
soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Argeș în raport de
dispozițiile
art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr. 67 din 1 aprilie
2004 a respins cererea reclamanților privind restituirea imobilului, cât și
cererea de intervenție în
interes propriu
formulată de intervenienții G.E., G.A.
și U.S.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut
că imobilul a cărui restituire se solicită nu poate fi identificat datorită
refuzului reclamanților și intervenienților de a consemna onorariul pentru
expertul abilitat să
întocmească expertiza
tehnică necesară dovedirii dreptului pretins. Î
mpotriva
hotărârii instanței de fond au declarat apel reclamanții și intervenienții,
apel respins ca nefondat de către Curtea de Apel Pitești prin decizia civilă
nr. 1771/A din 10 septembrie 2004.
Pentru a decide astfel s-a reținut ca fiind legală și
temeinică hotărârea primei instanțe, care a dat eficiență prevederilor art.
1169 C. civ., potrivit
cărora „oricine face
o susținere în fața instanței trebuie să o dovedească".
Recursul declarat de reclamanți a fost admis de Înalta Curte de Casație
și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr.
7745 din
7 octombrie 2005, cu consecința
casării deciziei instanței de apel și a trimiterii cauzei la
aceeași
instanță pentru rejudecarea apelului.
În adoptarea acestei soluții, instanța de recurs a reținut,
în esență, că potrivit disp. art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au
îndatorirea să stăruie prin
toate
mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului
în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin
aplicarea corectă a legii, în scopul
pronunțării unei hotărâri temeinice
și legale, iar pentru realizarea acestei
finalități
pot ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar
dacă
părțile se împotrivesc.
S-a mai reținut că, instanțele de fond nu au fost preocupate
să-și îndeplinească această îndatorire.
În exercitarea rolului lor activ, s-a arătat că instanțele
aveau putința ca din
oficiu, în condițiile
art. 201 alin. (1) C. proc. civ., să dispună efectuarea unei expertize
tehnice
prin care să se stabilească coordonatele de identificare ale bunului imobil a
cărui restituire s-a solicitat, dar, ambele instanțe au considerat că
administrarea unei astfel de probe era esențială
pentru soluționarea cauzei.
În rejudecare, în raport cu cerințele art. 315 C. proc.
civ., instanța a dispus efectuarea probelor necesare pentru stabilirea
adevărului în cauză.
Prin administrarea
probatoriului dispus, nu a fost încălcat principiul
rezonabilității
soluționării cauzei statuat de jurisprudența CEDO, în condițiile în
care principiul stabilirii adevărului, materializat
prin dispozițiile art. 129 alin. (5)
C.
proc. civ. implică cerința ca toate împrejurările de fapt ale cauzei să fie
stabilite
de către instanță în deplină concordanță cu realitatea, astfel
ca hotărârea ce urmează a fi pronunțată să fie conformă acestei realități.
S-a reținut că imobilul solicitat de către reclamanți și
intervenienți prin notificarea nr. 272/2001, în baza Legii nr. 10/2001, a fost
proprietatea bunicului
acestora G.C. și
naționalizat prin Legea nr. 119/1948, așa cum s-a evidențiat prin înscrisul
eliberat de Arhivele Statului, Direcția Județeană
Argeș, moara
țărănească fiind situată în comuna Miroși, jud. Argeș.
Imobilul a fost preluat în mod abuziv de către stat și poate
fi restituit în natură, fiind întrunite cerințele art. 2 lit. a) din Legea nr.
10/2001, dar unitatea deținătoare a încălcat prevederile art. 24 alin. (1) din
aceeași lege prin refuzul de a restitui în natură imobilul.
Conform expertizei tehnice efectuate de ing. M.C. în
respectiva
fază procesuală, moara și terenul
aferent au fost identificate ca făcând obiectul
certificatului de
atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria AG
nr. 0041, emis de Consiliul Județean Argeș, SC P.
SA
Pitești.
În schița aferentă raportului de expertiză s-a stabilit că
terenul are o suprafață de 1496,78 mp, fiind indicate vecinătățile acestuia, cu
mențiunea că
pe el se află construcția
moară (P+1) și două anexe (magazie și șopron).
Concluziile
raportului de expertiză concordă cu planul de amplasament și
delimitare al corpului de proprietate, emis de
unitatea administrativ teritorială
Miroși pe numele societății intimate.
Potrivit listei de inventar întocmite de către intimată la
31 decembrie 2001, moara conținea următoarele utilaje: valț grâu, valț grâu,
valț porumb, motor acționare generală utilaje, motor cu ciocănele pentru
uruială, sită plană, sită plană pentru cele două valțuri, decojitor, tarar,
curea de transmisie, curea cuvă elevare, cântar electric, cântar balanță
romană.
Moara țărănească a fost preluată în mod abuziv, astfel că,
avându-se în
vedere disp. Legii nr.
119/1948, persoanele foste proprietari își păstrează această
calitate
avută la data preluării, aspect ce a condus la concluzia că trebuie cu
prioritate să se dispună restituirea în natură atât a terenului, cât și a
construcțiilor aflate pe acesta, așa cum au fost identificate.
În raport de disp. art. 1 din Legea nr. 10/2001, s-a reținut
că regula o
constituie restituirea în
natură, ceea ce este posibil în cauză.
Având beneficiul măsurii reparatorii prin restituirea imobilului în
natură, s-a reținut și obligația intimatei de a restitui reclamanților și
intervenienților utilajele componente ale imobilului moară țărănească, așa cum
au fost
identificate la nivelul anului
2001, evaluate la suma de 2.576.068 lei.
Î
n cazul în care restituirea în natură nu mai este
posibilă, s-a reținut obligația intimatei de a fi obligată să reactualizeze
suma reprezentând contravaloarea acestor utilaje în faza de executare.
De altfel, intimata prin lichidator a fost de acord să
restituie reclamanților și intervenienților imobilul ce face obiectul
litigiului.
Astfel, prin decizia nr. 317/A din 17 septembrie 2007,
Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a admis apelul declarat de reclamanții
G.V., G.I., G.S. și de intervenientii G.E., G.A. și U.S. împotriva sentinței
civile nr. 67 din
01 aprilie 2004 a
Tribunalului Argeș și a obligat intimata SC P. SA Pitești
prin
lichidator Societatea civilă profesională A.E. SRL Pitești să
restituie în natură reclamanților și
intervenienților imobilul „moară țărănească",
situat în comuna Miroși, jud. Argeș, compus din
teren în suprafață de 1496,78 mp, vecin la N cu S.M., la E cu moștenitorii G.
și drumul de
acces, la S și V cu Asociația C.M., din care suprafață
construită - 360,94 mp (P+1, magazie și șopron), imobile identificate prin
raportul de expertiză tehnică și schița anexă.
A fost obligată intimata să restituie în natură imobilul
moară și utilajele:
valț grâu, valț grâu,
valț porumb, motor acționare generală utilaje, motor cu
ciocănele pentru
uruială, sită plană, sită plană pentru cele două valțuri,
decojitor, tarar, curea de transmisie, curea cuvă
elevare, cântar electric, cântar
balanță
romană, toate evidențiate în lista de inventar întocmit la 31 decembrie 2001.
Utilajele au fost evaluate la suma de 2.576.068 lei, la nivelul anului
2001,
sumă ce urmează a fi actualizată în
faza executării, dacă restituirea în natură nu
mai este posibilă.
A fost obligată intimata să plătească reclamantului G.I. suma
de 200 lei cheltuieli de judecată și 231,90 lei - onorariul expertiză în contul
Biroului de expertiză Argeș pentru expertul
M.C.
Î
mpotriva acestei hotărâri, în termen legal au
declarat recurs reclamanții G.V., G.I., G.S. și intervenientii G.E., G.A. și
U.S.
În dezvoltarea cererilor de recurs, recurenții învederează
că au solicitat restituirea în natură a imobilelor moară și a utilajelor
menționate în hotărâre, în stare de funcționare și nu contravaloarea utilajelor
la valoarea de inventar.
Mai susțin că, în cazul constatării lipsei unora dintre
bunurile solicitate, cer despăgubiri la valoarea de piață, pe care să o
stabilească un expert tehnic.
Pe parcursul procesului, la 15 ianuarie 2008 a decedat
recurentul G.I. (fila 19 recurs) și potrivit certificatului de moștenitor nr. 5
din 31 ianuarie 2008, emis de Biroul Notarului Public D.I. (fila 20 recurs),
moștenitorii
acestuia sunt G.I. - soție
supraviețuitoare și G.M.A.
- fiică, moștenitori ce au înțeles să
continue procesul și care au fost introduși în cauză.
Deși recurenții nu au indicat în drept motivul de recurs pe
care și-au întemeiat critica, din examinarea cererii, instanța reține că poate
fi încadrat în disp. art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Examinând recursul în raport de criticile formulate în baza
art. 304 pct. 9
C. proc. civ., Înalta Curte
îl reține ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Este de necontestat că prin decizia recurată, instanța a admis apelul
formulat de reclamanți și a obligat intimata să
restituie în natură acestora, moara
țărănească, situată în comuna
Miroși, jud. Argeș, compusă din teren și
construcție
și utilajele evidențiate în lista de inventar din 31 decembrie 2001.
In această situație, recursul promovat pare și lipsit de
interes.
Susținerea din recurs, în sensul că se solicită restituirea
în natură a utilajelor și nu contravaloarea acestora, nu corespunde realității.
Instanța de apel a soluționat
acest aspect, în sensul că în principal a obligat
intimata să procedeze la restituirea în natură și numai în subsidiar,
în cazul în
care nu mai este posibil acest lucru, să acorde
contravaloarea actualizată la data executării, în raport de suma stabilită în
apel.
De fapt, așa cum a reținut Curtea de Apel Pitești, intimata a fost de
acord
prin lichidator să restituie în
natură bunurile solicitate de recurenții-reclamanți.
Prin
criticile formulate de reclamanți, se inserează ideea ca bunurile solicitate să
fie restituite de către intimată în stare de funcționare, respectiv moara, iar
contravaloarea utilajelor să nu fie cea de inventar, ci valoarea de piață,
stabilită în baza unei expertize.
În speță, instanța de apel a
soluționat cauza în concordanță cu dispozițiile
Legii nr. 10/2001, respectiv prin restituirea în natură a bunurilor
solicitate.
Faptul că
aceste bunuri nu sunt într-o perfectă stare de funcționare, nu
obligă intimata să restituie contravaloarea lor la
prețul pieții, stabilit printr-o
expertiză.
Prin Legea nr. 10/2001 se
prevede că bunurile se predau în starea în care se află.
De fapt, intimata a făcut dovada
că a încercat predarea bunurilor, așa cum
s-a
stabilit prin hotărârea recurată, dar reclamanții au refuzat primirea acestora,
susținând că sunt într-o stare tehnică nesatisfăcătoare (proces-verbal
din 8 mai 2009 - fila 7 dosar recurs.)
În raport de cele expuse, se
reține că hotărârea recurată este în afara criticilor formulate.
Pentru considerentele de mai
sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează ca recursul să fie
respins ca nefondat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul
declarat de reclamanții G.E., G.V., G.I., G.S., G.A., U.S., G.M.A. împotriva
deciziei nr. 317 A din 17
septembrie 2007 a
Curții de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă,
asigurări
sociale, minori și familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2009.