ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5921/2009

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față reține următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 9137 din 14 august 2002 la Judecătoria Pitești, reclamanții G.V.V., G.I., G.S. au chemat în judecată pe pârâta SCP. SA Pitești pentru ca prin hotărâre judecătorească să se constate nulitatea absolută a actului de vânzare-cumpărare încheiat între A.P.A.P.S. și pârâtă privind imobilul cu destinație de moară, 0,5 ha teren aferent, situat în comuna Miroși, județul Argeș și să le fie restituit în natură imobilul respectiv. Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr. 5987 din 17 octombrie 2002 a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Argeș în raport de dispozițiile art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001.

Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr. 67 din 1 aprilie 2004 a respins cererea reclamanților privind restituirea imobilului, cât și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții G.E., G.A. și U.S. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că imobilul a cărui restituire se solicită nu poate fi identificat datorită refuzului reclamanților și intervenienților de a consemna onorariul pentru expertul abilitat să întocmească expertiza tehnică necesară dovedirii dreptului pretins.

Î mpotriva hotărârii instanței de fond au declarat apel reclamanții și intervenienții, apel respins ca nefondat de către Curtea de Apel Pitești prin decizia civilă nr. 1771/A din 10 septembrie 2004. Pentru a decide astfel s-a reținut ca fiind legală și temeinică hotărârea primei instanțe, care a dat eficiență prevederilor art. 1169 C. civ., potrivit cărora „oricine face o susținere în fața instanței trebuie să o dovedească". Recursul declarat de reclamanți a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 7745 din 7 octombrie 2005, cu consecința casării deciziei instanței de apel și a trimiterii cauzei la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului.

În adoptarea acestei soluții, instanța de recurs a reținut, în esență, că potrivit disp. art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, iar pentru realizarea acestei finalități pot ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc. S-a mai reținut că, instanțele de fond nu au fost preocupate să-și îndeplinească această îndatorire. În exercitarea rolului lor activ, s-a arătat că instanțele aveau putința ca din oficiu, în condițiile art. 201 alin. (1) C. proc.

civ., să dispună efectuarea unei expertize tehnice prin care să se stabilească coordonatele de identificare ale bunului imobil a cărui restituire s-a solicitat, dar, ambele instanțe au considerat că administrarea unei astfel de probe era esențială pentru soluționarea cauzei. În rejudecare, în raport cu cerințele art. 315 C. proc. civ., instanța a dispus efectuarea probelor necesare pentru stabilirea adevărului în cauză. Prin administrarea probatoriului dispus, nu a fost încălcat principiul rezonabilității soluționării cauzei statuat de jurisprudența CEDO, în condițiile în care principiul stabilirii adevărului, materializat prin dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. implică cerința ca toate împrejurările de fapt ale cauzei să fie stabilite de către instanță în deplină concordanță cu realitatea, astfel ca hotărârea ce urmează a fi pronunțată să fie conformă acestei realități.

S-a reținut că imobilul solicitat de către reclamanți și intervenienți prin notificarea nr. 272/2001, în baza Legii nr. 10/2001, a fost proprietatea bunicului acestora G.C. și naționalizat prin Legea nr. 119/1948, așa cum s-a evidențiat prin înscrisul eliberat de Arhivele Statului, Direcția Județeană Argeș, moara țărănească fiind situată în comuna Miroși, jud. Argeș. Imobilul a fost preluat în mod abuziv de către stat și poate fi restituit în natură, fiind întrunite cerințele art. 2 lit. a) din Legea nr. 10/2001, dar unitatea deținătoare a încălcat prevederile art. 24 alin. (1) din aceeași lege prin refuzul de a restitui în natură imobilul. Conform expertizei tehnice efectuate de ing. M.C. în respectiva fază procesuală, moara și terenul aferent au fost identificate ca făcând obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria AG nr. 0041, emis de Consiliul Județean Argeș, SC P. SA Pitești.

În schița aferentă raportului de expertiză s-a stabilit că terenul are o suprafață de 1496,78 mp, fiind indicate vecinătățile acestuia, cu mențiunea că pe el se află construcția moară (P+1) și două anexe (magazie și șopron). Concluziile raportului de expertiză concordă cu planul de amplasament și delimitare al corpului de proprietate, emis de unitatea administrativ teritorială Miroși pe numele societății intimate. Potrivit listei de inventar întocmite de către intimată la 31 decembrie 2001, moara conținea următoarele utilaje: valț grâu, valț grâu, valț porumb, motor acționare generală utilaje, motor cu ciocănele pentru uruială, sită plană, sită plană pentru cele două valțuri, decojitor, tarar, curea de transmisie, curea cuvă elevare, cântar electric, cântar balanță romană.

Moara țărănească a fost preluată în mod abuziv, astfel că, avându-se în vedere disp. Legii nr. 119/1948, persoanele foste proprietari își păstrează această calitate avută la data preluării, aspect ce a condus la concluzia că trebuie cu prioritate să se dispună restituirea în natură atât a terenului, cât și a construcțiilor aflate pe acesta, așa cum au fost identificate. În raport de disp. art. 1 din Legea nr. 10/2001, s-a reținut că regula o constituie restituirea în natură, ceea ce este posibil în cauză. Având beneficiul măsurii reparatorii prin restituirea imobilului în natură, s-a reținut și obligația intimatei de a restitui reclamanților și intervenienților utilajele componente ale imobilului moară țărănească, așa cum au fost identificate la nivelul anului 2001, evaluate la suma de 2.576.068 lei.

Î n cazul în care restituirea în natură nu mai este posibilă, s-a reținut obligația intimatei de a fi obligată să reactualizeze suma reprezentând contravaloarea acestor utilaje în faza de executare. De altfel, intimata prin lichidator a fost de acord să restituie reclamanților și intervenienților imobilul ce face obiectul litigiului. Astfel, prin decizia nr. 317/A din 17 septembrie 2007, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a admis apelul declarat de reclamanții G.V., G.I., G.S. și de intervenientii G.E., G.A. și U.S. împotriva sentinței civile nr. 67 din 01 aprilie 2004 a Tribunalului Argeș și a obligat intimata SC P. SA Pitești prin lichidator Societatea civilă profesională A.E.

SRL Pitești să restituie în natură reclamanților și intervenienților imobilul „moară țărănească", situat în comuna Miroși, jud. Argeș, compus din teren în suprafață de 1496,78 mp, vecin la N cu S.M., la E cu moștenitorii G. și drumul de acces, la S și V cu Asociația C.M., din care suprafață construită - 360,94 mp (P+1, magazie și șopron), imobile identificate prin raportul de expertiză tehnică și schița anexă.

A fost obligată intimata să restituie în natură imobilul moară și utilajele: valț grâu, valț grâu, valț porumb, motor acționare generală utilaje, motor cu ciocănele pentru uruială, sită plană, sită plană pentru cele două valțuri, decojitor, tarar, curea de transmisie, curea cuvă elevare, cântar electric, cântar balanță romană, toate evidențiate în lista de inventar întocmit la 31 decembrie 2001. Utilajele au fost evaluate la suma de 2.576.068 lei, la nivelul anului 2001, sumă ce urmează a fi actualizată în faza executării, dacă restituirea în natură nu mai este posibilă. A fost obligată intimata să plătească reclamantului G.I. suma de 200 lei cheltuieli de judecată și 231,90 lei - onorariul expertiză în contul Biroului de expertiză Argeș pentru expertul M.C.

Î mpotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs reclamanții G.V., G.I., G.S. și intervenientii G.E., G.A. și U.S. În dezvoltarea cererilor de recurs, recurenții învederează că au solicitat restituirea în natură a imobilelor moară și a utilajelor menționate în hotărâre, în stare de funcționare și nu contravaloarea utilajelor la valoarea de inventar. Mai susțin că, în cazul constatării lipsei unora dintre bunurile solicitate, cer despăgubiri la valoarea de piață, pe care să o stabilească un expert tehnic. Pe parcursul procesului, la 15 ianuarie 2008 a decedat recurentul G.I. (fila 19 recurs) și potrivit certificatului de moștenitor nr. 5 din 31 ianuarie 2008, emis de Biroul Notarului Public D.I.

(fila 20 recurs), moștenitorii acestuia sunt G.I. - soție supraviețuitoare și G.M.A. - fiică, moștenitori ce au înțeles să continue procesul și care au fost introduși în cauză. Deși recurenții nu au indicat în drept motivul de recurs pe care și-au întemeiat critica, din examinarea cererii, instanța reține că poate fi încadrat în disp. art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Examinând recursul în raport de criticile formulate în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte îl reține ca nefondat pentru considerentele ce urmează: Este de necontestat că prin decizia recurată, instanța a admis apelul formulat de reclamanți și a obligat intimata să restituie în natură acestora, moara țărănească, situată în comuna Miroși, jud. Argeș, compusă din teren și construcție și utilajele evidențiate în lista de inventar din 31 decembrie 2001. In această situație, recursul promovat pare și lipsit de interes.

Susținerea din recurs, în sensul că se solicită restituirea în natură a utilajelor și nu contravaloarea acestora, nu corespunde realității. Instanța de apel a soluționat acest aspect, în sensul că în principal a obligat intimata să procedeze la restituirea în natură și numai în subsidiar, în cazul în care nu mai este posibil acest lucru, să acorde contravaloarea actualizată la data executării, în raport de suma stabilită în apel. De fapt, așa cum a reținut Curtea de Apel Pitești, intimata a fost de acord prin lichidator să restituie în natură bunurile solicitate de recurenții-reclamanți. Prin criticile formulate de reclamanți, se inserează ideea ca bunurile solicitate să fie restituite de către intimată în stare de funcționare, respectiv moara, iar contravaloarea utilajelor să nu fie cea de inventar, ci valoarea de piață, stabilită în baza unei expertize.

În speță, instanța de apel a soluționat cauza în concordanță cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, respectiv prin restituirea în natură a bunurilor solicitate. Faptul că aceste bunuri nu sunt într-o perfectă stare de funcționare, nu obligă intimata să restituie contravaloarea lor la prețul pieții, stabilit printr-o expertiză. Prin Legea nr. 10/2001 se prevede că bunurile se predau în starea în care se află. De fapt, intimata a făcut dovada că a încercat predarea bunurilor, așa cum s-a stabilit prin hotărârea recurată, dar reclamanții au refuzat primirea acestora, susținând că sunt într-o stare tehnică nesatisfăcătoare (proces-verbal din 8 mai 2009 - fila 7 dosar recurs.) În raport de cele expuse, se reține că hotărârea recurată este în afara criticilor formulate.

Pentru considerentele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează ca recursul să fie respins ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții G.E., G.V., G.I., G.S., G.A., U.S., G.M.A. împotriva deciziei nr. 317 A din 17 septembrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă, asigurări sociale, minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2009.