ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7745/2005

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 14 august 2002 reclamanții G.V.V., G.I. și G.S. au chemat în judecată pe pârâta SC P. SA Pitești solicitând instanței ca prin hotărâre judecătorească să se constate nulitatea absolută a actului de vânzare-cumpărare intervenit între A.P.A.P.S. și pârâtă, având ca obiect imobilul cu destinație moară și restituirea în natură a acesteia. Judecătoria Pitești prin sentința civilă nr. 5087/2002 a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Argeș având în vedere dispozițiile art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001. Tribunalul Argeș investit cu soluționarea capătului de cerere privind restituirea în natură a imobilului, prin sentința civilă nr. 67 din 1 aprilie 2004 a respins cererea de restituire a imobilului formulată de reclamanți și cererea de intervenție în interes propriu formulată de G.E., G.A.

și U.S., privind același imobil, moară țărănească. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că imobilul a cărui restituire se solicită, nu poate fi identificat, prin refuzul reclamanților și intervenienților de a depune onorariul de expertiză tehnică necesară probării dreptului pretins. Împotriva acestei hotărâri au formulat apel reclamanții și intervenienții care a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Pitești prin decizia civilă nr. 1771/A din 10 septembrie 2004. Instanța de apel a considerat justă hotărârea primei instanțe de a da eficiență dispozițiilor art. 1169 C. civ. potrivit cărora oricine face o susținere în fața instanței trebuie să o și dovedească. Reclamanții au formulat în termen legal recurs împotriva acestei decizii.

Recursul este întemeiat și se va admite pentru următoarele considerente. Potrivit disp. art. 129 alin. (5) C. proc. civ. judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, iar pentru realizarea acestei finalități ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc. Instanțele de fond nu au fost preocupate să-și îndeplinească această îndatorire. În exercitarea rolului lor activ, instanțele aveau a dispune din oficiu în condițiile art. 201 alin. (1) C. proc.

civ., efectuarea expertizei tehnice prin care să se stabilească coordonatele de identificare ale bunului imobil a cărui restituire s-a solicitat, cu atât mai mult cu cât ambele instanțe au considerat că administrarea acestei probe este esențială soluționării juste a cauzei. Pentru considerentele sus-menționate recursul se va admite, se va casa hotărârea recurată, iar în temeiul art. 313 C. proc. civ. cauza se va trimite Curții de Apel București pentru rejudecarea apelului. În rejudecare, instanța de apel făcând aplicarea textelor de lege sus-arătate și a disp. art. 292 alin. (1) C. proc. civ., va dispune din oficiu efectuarea expertizei tehnice, urmând a hotărî și asupra cheltuielilor de administrare a probei potrivit art. 171 1 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții G.V.V., G.I. și G.S. împotriva deciziei civile nr.1 771/A din 10 septembrie 2004 a Curții de Apel Pitești. Casează decizia recurată și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2005.