ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7745/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

La data de 14 august 2002

reclamanții G.V.V., G.I. și G.S. au chemat în judecată pe pârâta SC P. SA

Pitești solicitând instanței ca prin hotărâre judecătorească să se constate

nulitatea absolută a actului de vânzare-cumpărare intervenit între A.P.A.P.S.

și pârâtă, având ca obiect imobilul cu destinație moară și restituirea în

natură a acesteia.

Judecătoria Pitești prin sentința

civilă nr. 5087/2002 a declinat competența soluționării cauzei în favoarea

Tribunalului Argeș având în vedere dispozițiile art. 24 alin. (8) din Legea nr.

10/2001.

Tribunalul Argeș investit cu

soluționarea capătului de cerere privind restituirea în natură a imobilului,

prin sentința civilă nr. 67 din 1 aprilie 2004 a respins cererea de restituire

a imobilului formulată de reclamanți și cererea de intervenție în interes

propriu formulată de G.E., G.A. și U.S., privind același imobil, moară

țărănească.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că imobilul a cărui restituire se solicită, nu poate fi

identificat, prin refuzul reclamanților și intervenienților de a depune

onorariul de expertiză tehnică necesară probării dreptului pretins.

Împotriva acestei hotărâri au

formulat apel reclamanții și intervenienții care a fost respins ca nefondat de

către Curtea de Apel Pitești prin decizia civilă nr. 1771/A din 10 septembrie

2004.

Instanța de apel a considerat justă

hotărârea primei instanțe de a da eficiență dispozițiilor art. 1169 C. civ. potrivit

cărora oricine face o susținere în fața instanței trebuie să o și dovedească.

Reclamanții au formulat în termen

legal recurs împotriva acestei decizii.

Recursul este întemeiat și se va

admite pentru următoarele considerente.

Potrivit disp. art. 129 alin. (5) C.

proc. civ. judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale,

pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza

stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării

unei hotărâri temeinice și legale, iar pentru realizarea acestei finalități ei

vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar

dacă părțile se împotrivesc.

Instanțele de fond nu au fost

preocupate să-și îndeplinească această îndatorire.

În exercitarea rolului lor activ,

instanțele aveau a dispune din oficiu în condițiile art. 201 alin. (1) C. proc.

civ., efectuarea expertizei tehnice prin care să se stabilească coordonatele de

identificare ale bunului imobil a cărui restituire s-a solicitat, cu atât mai

mult cu cât ambele instanțe au considerat că administrarea acestei probe este

esențială soluționării juste a cauzei.

Pentru considerentele sus-menționate

recursul se va admite, se va casa hotărârea recurată, iar în temeiul art. 313 C.

proc. civ. cauza se va trimite Curții de Apel București pentru rejudecarea

apelului.

În rejudecare, instanța de apel

făcând aplicarea textelor de lege sus-arătate și a disp. art. 292 alin. (1) C.

proc. civ., va dispune din oficiu efectuarea expertizei tehnice, urmând a hotărî

și asupra cheltuielilor de administrare a probei potrivit art. 171

1

C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții G.V.V.,

G.I. și G.S. împotriva deciziei civile nr.1 771/A din 10 septembrie 2004 a

Curții de Apel Pitești.

Casează decizia recurată și trimite

cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 7 octombrie 2005.