ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6684/2005

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ.,

asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș

la 17 aprilie 2002, D.A. a solicitat anularea deciziei nr. 367/2002 a SC I. SA.

În motivarea plângerii, s-a arătat că prin notificare

adresată intimatei contestatoarea a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001,

restituirea unui teren de 0,46 ha situat în comuna Cocu, sat Lunca, preluat

abuziv de la autorii săi.

Contestatoarea a dovedit, cu certificatul de

moștenitor nr. 280/1996, că terenul a fost dobândit de la autorii săi, aspect

care rezultă și din registrele agricole ale Primăriei comunei Cocu.

Prin sentința civilă nr. 182 din 7 octombrie 2002

Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis cererea și a obligat-o pe pârâtă să

restituie reclamantei terenul în suprafață de 4.621 mp identificat în schița

anexă a raportului de expertiză.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că

reclamanta s-a adresat pârâtei cu notificare în condițiile Legii nr. 10/2001

solicitând restituirea în natură a terenului. Din raportul de expertiză efectuat

în cauză rezultă că terenul în litigiu este liber de construcții și se află în

posesia pârâtei. Pârâta nu a depus nici un titlu de proprietate cu privire la

teren și nici nu a fost identificat vreun act normativ în temeiul căruia

terenul să fi intrat în patrimoniul pârâtei.

Apelul declarat de pârâtă a fost admis prin decizia

civilă nr. 12/A din 29 ianuarie 2003 a Curții de Apel Argeș. Sentința a fost

schimbată în sensul că cererea reclamantei a fost respinsă.

În considerentele deciziei s-a reținut că din

adeverința nr. 1601 din 6 august 2001 eliberată de Primăria comunei Cocu,

rezultă că D.A. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru

suprafața de 4,66 ha în baza Legii nr. 18/1991 și a fost validată pe anexa 2

poziția 71 a satului Popești cu suprafața de 4,66 ha. I s-au atribuit însă

numai 4,20 ha, diferența de 0,46 ha fiind ocupată de SC I. SA. Cum terenul a

fost solicitat de autoarea reclamantei în temeiul Legii nr. 18/1991 și i s-a

reconstituit dreptul de proprietate în temeiul acestei legi, restituirea

acestuia nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri intimata reclamantă a

declarat recurs, critica privind, în esență, următoarele aspecte:

Motivul care a dus la admiterea apelului, respectiv

faptul că terenul nu poate fi restituit potrivit Legii nr. 10/2001 întrucât a

fost solicitat în condițiile Legii nr. 18/1991, nu este înscris în motivele de

apel.

Instanța nu a pus în discuție în sala de ședință

acest motiv de apel, deși ambele părți au fost prezente la termen.

Recursul este întemeiat în sensul celor ce urmează:

Instanța de apel și-a întemeiat soluția pe

dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, reținând că reconstituirea dreptului

de proprietate asupra terenului în litigiu a fost făcută, în persoana autoarei

reclamantei, în sistemul legii fondului funciar.

Acest aspect nu a format obiect de critică în cadrul

motivelor de apel, și din verificarea încheierii de dezbateri rezultă că

instanța nu a pus în discuția părților problema aplicării în cauză a

prevederilor menționate.

Contradictorialitatea presupune că judecătorul

trebuie să ofere fiecărei părți posibilitatea de a discuta și combate

susținerile și probele adversarului și de a-și exprima punctul de vedere asupra

chestiunilor de fapt și de drept invocate de instanță din oficiu. Corelativ

acestui drept al părților, există obligația pentru instanță să pună în

dezbaterea părților aspectele care consideră că pot duce la o anumită soluție.

În măsura în care a apreciat că incidența în cauză a

dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 constituie un motiv de ordine

publică, în lumina principiului contradictorialității instanța de apel avea

obligația să pună în dezbaterea părților această chestiune.

Întrucât nu a procedat în acest mod, instanța a

nesocotit atât principiul contradictorialității cât și principiul dreptului de

apărare, motiv pentru care a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate.

Vătămarea provocată intimatei, care nu a avut

posibilitatea să-și exprime punctul de vedere în legătură cu aspectele care au

format convingerea instanței, nu poate fi înlăturată decât prin desființarea

hotărârii.

Ca atare, recursul va fi admis pentru motivul

prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și hotărârea va fi casată, în temeiul

art. 313 C. proc. civ., pentru ca instanța de trimitere să lămurească, în

contradictoriu cu ambele părți, problema aplicabilității în cauză a

dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurenta reclamantă D.M.

împotriva deciziei civile nr. 12/A din 29 ianuarie 2003 pronunțată de Curtea de

Apel Pitești în contradictoriu cu intimata SC I. SA. și în consecință:

Casează decizia și trimite cauza aceleiași instanțe

pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 septembrie

2005.