ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9836/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la 24 august 2006, sub nr. 953/109/2007, reclamanții M.C.M., M.A. și M.S. au chemat în judecată pe pârâta SC P. SA Pitești, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se anuleze decizia nr. 20 din 18 iulie 2006 și să fie obligată pârâta să restituie în natură imobilul moară cu accesorii și teren în suprafață de 850 m.p. situat în comuna Poiana Lacului, județul Argeș. În motivarea cererii se arată că imobilul moară cu accesorii și terenul aferent în suprafață de 850 m.p. situat în comuna Poiana Lacului, județul Argeș a fost dobândit de autorul lor, C.Șt.

conform actului de vânzare-cumpărare din data de 9 aprilie 1942. Acest imobil a fost naționalizat și trecut în proprietatea statului în anul 1948, conform extrasului emis de A.S. La data de 23 ianuarie 2008 reclamanții și-au completat acțiunea solicitând și anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 824 din 25 aprilie 2001 încheiat între C.I. (în prezent decedat) și SC P. SA Pitești, pe motiv că acest contract nu a fost încheiat în formă autentică, astfel că nu întrunește condițiile de valabilitate ale unui act. La data de 13 decembrie 2006, C.B.R. și C.D.F. au formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând instanței să constate că sunt proprietarii imobilului revendicat de reclamanți, denumit M.P.L.

compus din construcție și teren aferent în suprafață de 944,6 m.p. Prin sentința civilă nr. 97 din 11 aprilie 2008, Tribunalul Argeș a respins acțiunea precum și cererea de intervenție. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că prin decizia civilă nr. 20 din 18 iulie 2006, a fost respinsă notificarea prin care reclamanții au solicitat restituirea în natură a imobilului M. și teren în suprafață de 850 m.p., cu motivarea că acest imobil face parte din patrimoniul SC P. SA Pitești, iar pentru clarificarea situației activului revendicat reclamanții se pot adresa instituției publice implicate în privatizarea societății, respectiv A.V.A.S.

București, că prin sentința civilă nr. 134/2003 pronunțată de Tribunalul Argeș, definitivă prin decizia civilă nr. 185/ A din 12 noiembrie 2003 a Curții de Apel Pitești și irevocabile prin decizia civilă nr. 95 din 11 ianuarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat cu putere de lucru judecat că imobilul solicitat de reclamanți nu poate fi restituit în natură întrucât se încadrează în situația de excepție prevăzută de art. 27 actual art. 29 din Legea nr. 10/2001.

Referitor la anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 824 din 25 aprilie 2001 încheiat între pârâtă și C.I., autorul intervenienților în interes propriu, s-a constatat că dispozițiile Legii nr. 10/2001 le conferă reclamanților dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent conform art. 29, astfel că aceștia nu justifică interesul de a solicita anularea actului juridic de înstrăinare a imobilului în litigiu și s-a constatat că nu se mai impune analizarea motivelor de nulitate invocate de reclamanți. Cu privire la cererea de intervenție s-a reținut că intervenienții invocă în dovedirea dreptului de proprietate un înscris sub semnătură privată, știut fiind faptul că potrivit dispozițiilor Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate asupra terenurilor se transmite numai prin contract de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică și că scopul urmărit de intervenienți este acela de a-și constitui un titlu de proprietate.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții M.C.M., M.A. și M.S., arătând că imobilul trebuia restituit în natură fiind preluat abuziv și se află în patrimoniul unei societăți comerciale la care statul era acționar. Vânzarea acestui imobil către C.I. apare ca o operațiune juridică efectuată cu încălcarea prevederilor legale și în scopul de a eluda dispozițiile Legii nr. 10/2001. Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 225/ A din 5 noiembrie 2008, a respins, ca nefondat, apelul reclamanților. În considerentele deciziei s-a reținut că instanța supremă, referitor la restituirea în natură a imobilului, a stabilit irevocabil prin decizia civilă nr. 95 din 11 ianuarie 2007 că restituirea în natură a imobilului revendicat este imposibilă și că privatizarea societății s-a finalizat anterior datei de 14 februarie 2001, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 10/2001.

În ceea ce privește solicitarea reclamanților de a le fi acordate măsuri reparatorii prin echivalent, s-a reținut că nu s-a formulat o cerere în acest sens. Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamanții invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenții critică hotărârea sub următoarele aspecte: Pârâta SC P. SA Pitești nu deține titlu de proprietate pentru imobilul moară iar pentru terenul în litigiu certificatul nu poate fi considerat titlu de proprietate. - Recurenții dețin titlu de proprietate, contract de vânzare-cumpărare ce aparține autorului C.Șt.

- Din totalul imobilelor, moară cu terenul aferent acesteia, ce au fost deținute de SC P. SA Pitești, au fost restituite în proporție de 90 %. Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs, Înalta Curte a constatat următoarele: Prin motivele de recurs se critică nelegalitatea hotărârii, în sensul că eronat s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului compus din moară cu accesoriile ei plus terenul aferent în suprafață de 850 mp situat în comuna Poiana Lacului, județul Argeș, întrucât autorul lor a deținut titlu de proprietate pentru acest imobil. Așa cum corect au reținut instanțele în soluționarea cauzei dedusă judecății, situația juridică a imobilului în litigiu a fost dezlegată prin decizia civilă nr. 95 din 11 ianuarie 2007, prin care s-a statuat că imobilul moară cu accesorii și terenul aferent în suprafață de 850 mp situat în comuna Poiana Lacului, județul Argeș, a fost preluat cu titlu valabil.

Valabilitatea titlului statului face incident în cauză art. 27 respectiv art. 29 din Legea nr. 10/2001 modificată, potrivit cu care imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent. Unul din elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice care implică între altele, ca soluția definitivă dată de instanțe cu privire la orice litigiu să nu mai fie repusă în cauză. Or, în cauza supusă analizei, aspectul relatat de reclamanți prin motivele de recurs în sensul că eronat nu s-a dispus restituirea în natură a imobilului a fost deja supus analizei de către instanța supremă, într-un alt litigiu, care viza tot acest imobil și s-a hotărât că acesta nu poate fi restituit în natură.

Așadar, hotărârea recurată este legală, motiv pentru care Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții M.C.M., M.A. și M.S. împotriva deciziei nr. 225/ A din 5 noiembrie 2008 a Curții de Apel Pitești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2009.