ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9836/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și

lucrărilor cauzei, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Argeș la 24 august 2006, sub nr. 953/109/2007, reclamanții

M.C.M., M.A. și M.S. au chemat în judecată pe pârâta SC P. SA Pitești,

solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se anuleze decizia nr. 20 din

18 iulie 2006 și să fie obligată pârâta să restituie în natură imobilul moară

cu accesorii și teren în suprafață de 850 m.p. situat în comuna Poiana Lacului,

județul Argeș.

În motivarea cererii se

arată că imobilul moară cu accesorii și terenul aferent în suprafață de 850

m.p. situat în comuna Poiana Lacului, județul Argeș a fost dobândit de autorul

lor, C.Șt. conform actului de vânzare-cumpărare din data de 9 aprilie 1942.

Acest imobil a fost naționalizat și trecut în proprietatea statului în anul

1948, conform extrasului emis de A.S. La data de 23 ianuarie 2008 reclamanții

și-au completat acțiunea solicitând și anularea contractului de

vânzare-cumpărare nr. 824 din 25 aprilie 2001 încheiat între C.I. (în prezent

decedat) și SC P. SA Pitești, pe motiv că acest contract nu a fost încheiat în

formă autentică, astfel că nu întrunește condițiile de valabilitate ale unui

act. La data de 13 decembrie 2006, C.B.R. și C.D.F. au formulat cerere de

intervenție în interes propriu, solicitând instanței să constate că sunt

proprietarii imobilului revendicat de reclamanți, denumit M.P.L. compus din

construcție și teren aferent în suprafață de 944,6 m.p.

Prin sentința civilă nr. 97

din 11 aprilie 2008, Tribunalul Argeș a respins acțiunea precum și cererea de

intervenție.

Pentru a hotărî astfel, s-a

reținut că prin decizia civilă nr. 20 din 18 iulie 2006, a fost respinsă

notificarea prin care reclamanții au solicitat restituirea în natură a

imobilului M. și teren în suprafață de 850 m.p., cu motivarea că acest imobil

face parte din patrimoniul SC P. SA Pitești, iar pentru clarificarea situației

activului revendicat reclamanții se pot adresa instituției publice implicate în

privatizarea societății, respectiv A.V.A.S. București, că prin sentința civilă

nr. 134/2003 pronunțată de Tribunalul Argeș, definitivă prin decizia civilă nr.

185/ A din 12 noiembrie 2003 a Curții de Apel Pitești și irevocabile prin

decizia civilă nr. 95 din 11 ianuarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție s-a statuat cu putere de lucru judecat că imobilul solicitat de

reclamanți nu poate fi restituit în natură întrucât se încadrează în situația

de excepție prevăzută de art. 27 actual art. 29 din Legea nr. 10/2001.

Referitor la anularea

contractului de vânzare-cumpărare nr. 824 din 25 aprilie 2001 încheiat între

pârâtă și C.I., autorul intervenienților în interes propriu, s-a constatat că

dispozițiile Legii nr. 10/2001 le conferă reclamanților dreptul la măsuri

reparatorii prin echivalent conform art. 29, astfel că aceștia nu justifică

interesul de a solicita anularea actului juridic de înstrăinare a imobilului în

litigiu și s-a constatat că nu se mai impune analizarea motivelor de nulitate

invocate de reclamanți. Cu privire la cererea de intervenție s-a reținut că

intervenienții invocă în dovedirea dreptului de proprietate un înscris sub

semnătură privată, știut fiind faptul că potrivit dispozițiilor Legii nr.

18/1991, dreptul de proprietate asupra terenurilor se transmite numai prin

contract de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică și că scopul urmărit

de intervenienți este acela de a-și constitui un titlu de proprietate.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel reclamanții M.C.M., M.A. și M.S., arătând că imobilul trebuia

restituit în natură fiind preluat abuziv și se află în patrimoniul unei

societăți comerciale la care statul era acționar. Vânzarea acestui imobil către

C.I. apare ca o operațiune juridică efectuată cu încălcarea prevederilor legale

și în scopul de a eluda dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Curtea de Apel Pitești, prin

decizia civilă nr. 225/ A din 5 noiembrie 2008, a respins, ca nefondat, apelul

reclamanților.

În considerentele deciziei

s-a reținut că instanța supremă, referitor la restituirea în natură a

imobilului, a stabilit irevocabil prin decizia civilă nr. 95 din 11 ianuarie

2007 că restituirea în natură a imobilului revendicat este imposibilă și că

privatizarea societății s-a finalizat anterior datei de 14 februarie 2001, dată

la care a intrat în vigoare Legea nr. 10/2001. În ceea ce privește solicitarea

reclamanților de a le fi acordate măsuri reparatorii prin echivalent, s-a

reținut că nu s-a formulat o cerere în acest sens.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri au declarat recurs reclamanții invocând incidența dispozițiilor art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenții critică hotărârea

sub următoarele aspecte:

Pârâta SC P. SA Pitești nu

deține titlu de proprietate pentru imobilul moară iar pentru terenul în litigiu

certificatul nu poate fi considerat titlu de proprietate.

- Recurenții dețin titlu de

proprietate, contract de vânzare-cumpărare ce aparține autorului C.Șt.

- Din totalul imobilelor,

moară cu terenul aferent acesteia, ce au fost deținute de SC P. SA Pitești, au

fost restituite în proporție de 90 %.

Examinând criticile

formulate prin intermediul cererii de recurs, Înalta Curte a constatat

următoarele:

Prin motivele de recurs se

critică nelegalitatea hotărârii, în sensul că eronat s-a respins cererea de

restituire în natură a imobilului compus din moară cu accesoriile ei plus

terenul aferent în suprafață de 850 mp situat în comuna Poiana Lacului, județul

Argeș, întrucât autorul lor a deținut titlu de proprietate pentru acest imobil.

Așa cum corect au reținut

instanțele în soluționarea cauzei dedusă judecății, situația juridică a

imobilului în litigiu a fost dezlegată prin decizia civilă nr. 95 din 11

ianuarie 2007, prin care s-a statuat că imobilul moară cu accesorii și terenul

aferent în suprafață de 850 mp situat în comuna Poiana Lacului, județul Argeș,

a fost preluat cu titlu valabil.

Valabilitatea titlului

statului face incident în cauză art. 27 respectiv art. 29 din Legea nr. 10/2001

modificată, potrivit cu care imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate

în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea

dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii

în echivalent.

Unul din elementele

fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor

juridice care implică între altele, ca soluția definitivă dată de instanțe cu

privire la orice litigiu să nu mai fie repusă în cauză.

Or, în cauza supusă

analizei, aspectul relatat de reclamanți prin motivele de recurs în sensul că

eronat nu s-a dispus restituirea în natură a imobilului a fost deja supus

analizei de către instanța supremă, într-un alt litigiu, care viza tot acest

imobil și s-a hotărât că acesta nu poate fi restituit în natură.

Așadar, hotărârea recurată

este legală, motiv pentru care Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanții M.C.M., M.A. și M.S. împotriva deciziei nr.

225/ A din 5 noiembrie 2008 a Curții de Apel Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 decembrie 2009.