ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6840/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 85/ P din 24 iunie 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 228, raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., față de notarul public R.N., pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen. și față de N.M. pentru infracțiunile de uz de fals și fals în declarații, prevăzute de art. 291 și art. 292 C. pen., motivând că faptele reclamate împotriva acestora de către R.V. nu există. La data de 28 iulie 2004, urmare plângerii formulată de reclamant, procurorul general adjunct al aceluiași pachet a schimbat temeiul legal al neînceperii urmăririi penale, din art. 10 lit. a), în art. 10 lit. g) C. proc.

pen., reținând că, față de data comiterii faptelor reclamate (11 august și respectiv 17 septembrie 1998) în cauză operează prescripția răspunderii penale, plângerea fiind depusă după expirarea termenul de 5 ani prevăzut de art. 122 lit. d) C. pen. Această din urmă rezoluție a fost atacată de reclamant cu plângere la Curtea de Apel Suceava, care prin sentința penală nr. 23 din 11 octombrie 2004, a dispus desființarea acesteia, menținând rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 85/ P din 24 iunie 2004. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că deși în cauză nu sunt incidente dispozițiile privind prescripția răspunderii penale, în sarcina celor doi făptuitori nu se poate reține comiterea infracțiunilor reclamate, procedura de anulare a certificatului de moștenitor fiind reglementată în mod special prin Legea nr. 36/1995.

Împotriva menționatei hotărâri petiționarul R.V. a declarat recurs pe care nu l-a motivat însă. Examinând hotărârea atacată din oficiu se constată următoarele: Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, R.V. a reclamat faptul că la data de 11 august 1998, N.M. a făcut declarații necorespunzătoare realității în fața notarului public R.N., obținând astfel un certificat de moștenitor suplimentar, în legătură cu o suprafață de teren, care ulterior a fost folosit pentru anularea unui contract de vânzare-cumpărare privind acest teren. Din actele premergătoare efectuate rezultă că notarul public R.N. a emis certificatul de moștenitor suplimentar pe baza declarațiilor succesoarei legale N.M., iar prin sentința de revizuire nr. 998 din 3 octombrie 2001 a Judecătoriei Vatra Dornei, definitivă și irevocabilă, s-a stabilit că terenul inclus în masa succesorală aparținea defunctei S.I.

și că înscrisul (chitanța) din 16 august 1959, prezentat de R.V. în calitate de cumpărător este fals, motiv pentru care instanța a dispus rezoluțiunea parțială a contractului de vânzare-cumpărare din anul 1958 și l-a obligat pe cumpărător să predea moștenitoarei posesia terenului neachitat. De menționat este faptul că potrivit art. 88 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, cei care se consideră vătămați de drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor. Cum din actele dosarului nu rezultă nici unul din motivele de casare, prevăzute de art. 385 9 alin. penultim C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de R.V.

să fie respins, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul R.V. împotriva sentinței penale nr. 23 din 11 octombrie 2004 a Curții de Apel Suceava. Obligă recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 decembrie 2004.