ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4027/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 6 din 25 aprilie 2005, Curtea de Apel Suceava a respins plângerile formulate de petenții A.I. și A.A. împotriva rezoluției nr. 108/P/2004 din 7 decembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, obligându-i la plata către stat a câte 500.000 lei cheltuieli judiciare. S-a reținut că, prin plângerea formulată, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., petenții au solicitat desființarea rezoluției nr. 108/P/2004 din 7 decembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.A., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și R.I., comisar în cadrul I.P.J.

Botoșani, pentru infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. În motivare, petenții au arătat că numita F.I., ce îndeplinea atribuții de contabil șef la Cooperativa de Credit U. din Ștefănești, județul Botoșani, a fost de acord cu încheierea contractului de împrumut nr. 277 din 12 decembrie 1995 de către B.N., menționând în fals că acesta ar fi avut domiciliul în localitatea respectivă și că aduce în garanție apartamentul, mobilă, televizor, pe care în realitate nu le avea în proprietate. După încasarea împrumutului, debitorul a achitat doar câteva rate, iar pentru restul neachitat s-au făcut demersuri pentru recuperarea de la petenți, în calitatea lor de giranți, astfel că aceștia s-au considerat vătămați în interesele proprii, ca urmare a perfectării contractului, fără să fi fost respectate reglementările legale.

La data de 11 noiembrie 1999, A.I. a sesizat organele de urmărire penală și a cerut luarea măsurilor pentru tragerea la răspundere penală a funcționarei F.I. După efectuarea urmăririi penale, prin referatul din 28 mai 2003, comisarul R.I. a propus punerea în mișcare a acțiunii penale și sesizarea instanței cu privire la inculpata F.I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 290 C. pen., iar prin rechizitoriul nr. 523/P/2003 din 4 august 2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni, aceasta a fost trimisă în judecată, numai pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. La termenul din 3 noiembrie 2003, procurorul de ședință S.A., motivat de împlinirea termenului prevăzut de lege pentru prescripția răspunderii penale, a pus concluzii de încetare a procesului penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc.

pen., sens în care s-a pronunțat și Judecătoria Săveni prin sentința penală nr. 444 din 3 noiembrie 2003. Petenții au pretins că întrucât comisarul R.I. a trenat urmărirea penală, pe parcursul a 2 ani și 6 luni, iar procurorul de ședință S.A. a cerut încetarea procesului penal, ambii se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., pentru care s-ar fi impus tragerea la răspundere penală. Reținându-se că atât comisarul R.I. cât și procurorul S.A. și-au exercitat atribuțiile de serviciu, potrivit legii și nu abuziv, cum au susținut petenții, prin rezoluția nr. 108/P/2004, s-a dispus, în cauză, neînceperea urmăririi penale. Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri petiționarii A.I.

și A.A., solicitând ca prin admiterea acestora, să se caseze hotărârea, să fie desființată rezoluția nr. 108/P/2004 din 7 decembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și să fie puși sub urmărire penală cei vinovați. Examinând recursurile formulate și verificând rezoluția atacată pe baza materialului din dosarul cauzei, Curtea apreciază că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Suceava este legală și temeinică. Astfel, din analiza actelor și lucrărilor cauzei, rezultă că urmărirea penală s-a făcut cu întârziere, deoarece petiționarii au contestat faptul că semnăturile de pe contract le-ar fi aparținut. De aceea, în mod justificat, în dosarul privind pe F.I., s-au făcut demersuri pentru găsirea și audierea beneficiarului împrumutului B.N., necesare pentru aflarea adevărului.

Deci, rezultă că nu se poate imputa comisarului R.I. că ar fi tergiversat administrarea probelor, cu intenția de a se împlini termenul de prescripție a răspunderii penale. Nu se poate imputa nici procurorului S.A., faptul că a pus concluzii de încetare a procesului penal, în baza art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., întrucât intervenise prescripția. Așa fiind, corect instanța de fond a apreciat că în sarcina comisarului de poliție R.I. și procurorului S.A. nu se poate reține vinovăția pentru săvârșirea vreunei fapte penale. În temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea urmează astfel, să respingă recursurile petenților, ca nefondate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii A.I. și A.A. împotriva sentinței penale nr. 6 din 25 aprilie 2005 a Curții de Apel Suceava. Obligă pe recurenții petiționari să plătească statului sumele de câte 600.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 iunie 2005.