ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4027/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 6

din 25 aprilie 2005, Curtea de Apel Suceava a respins plângerile formulate de

petenții A.I. și A.A. împotriva rezoluției nr. 108/P/2004 din 7 decembrie 2004

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, obligându-i la plata către

stat a câte 500.000 lei cheltuieli judiciare.

S-a reținut că, prin

plângerea formulată, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., petenții au

solicitat desființarea rezoluției nr. 108/P/2004 din 7 decembrie 2004 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, prin care s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de S.A., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul

Botoșani și R.I., comisar în cadrul I.P.J. Botoșani, pentru infracțiunea de

abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen.

În motivare, petenții au

arătat că numita F.I., ce îndeplinea atribuții de contabil șef la Cooperativa

de Credit U. din Ștefănești, județul Botoșani, a fost de acord cu încheierea

contractului de împrumut nr. 277 din 12 decembrie 1995 de către B.N.,

menționând în fals că acesta ar fi avut domiciliul în localitatea respectivă și

că aduce în garanție apartamentul, mobilă, televizor, pe care în realitate nu

le avea în proprietate.

După încasarea împrumutului,

debitorul a achitat doar câteva rate, iar pentru restul neachitat s-au făcut

demersuri pentru recuperarea de la petenți, în calitatea lor de giranți, astfel

că aceștia s-au considerat vătămați în interesele proprii, ca urmare a

perfectării contractului, fără să fi fost respectate reglementările legale.

La data de 11 noiembrie

1999, A.I. a sesizat organele de urmărire penală și a cerut luarea măsurilor

pentru tragerea la răspundere penală a funcționarei F.I.

După efectuarea urmăririi

penale, prin referatul din 28 mai 2003, comisarul R.I. a propus punerea în

mișcare a acțiunii penale și sesizarea instanței cu privire la inculpata F.I.,

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 290 C. pen., iar

prin rechizitoriul nr. 523/P/2003 din 4 august 2003 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Săveni, aceasta a fost trimisă în judecată, numai pentru

infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen.

La termenul din 3 noiembrie

2003, procurorul de ședință S.A., motivat de împlinirea termenului prevăzut de

lege pentru prescripția răspunderii penale, a pus concluzii de încetare a

procesului penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin.

(1) lit. g) C. proc. pen., sens în care s-a pronunțat și Judecătoria Săveni

prin sentința penală nr. 444 din 3 noiembrie 2003.

Petenții au pretins că

întrucât comisarul R.I. a trenat urmărirea penală, pe parcursul a 2 ani și 6

luni, iar procurorul de ședință S.A. a cerut încetarea procesului penal, ambii

se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.,

pentru care s-ar fi impus tragerea la răspundere penală.

Reținându-se că atât

comisarul R.I. cât și procurorul S.A. și-au exercitat atribuțiile de serviciu,

potrivit legii și nu abuziv, cum au susținut petenții, prin rezoluția nr. 108/P/2004,

s-a dispus, în cauză, neînceperea urmăririi penale.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recursuri petiționarii A.I. și A.A., solicitând ca prin admiterea

acestora, să se caseze hotărârea, să fie desființată rezoluția nr. 108/P/2004

din 7 decembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și să fie

puși sub urmărire penală cei vinovați.

Examinând recursurile

formulate și verificând rezoluția atacată pe baza materialului din dosarul

cauzei, Curtea apreciază că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Suceava este

legală și temeinică.

Astfel, din analiza actelor

și lucrărilor cauzei, rezultă că urmărirea penală s-a făcut cu întârziere,

deoarece petiționarii au contestat faptul că semnăturile de pe contract le-ar

fi aparținut. De aceea, în mod justificat, în dosarul privind pe F.I., s-au

făcut demersuri pentru găsirea și audierea beneficiarului împrumutului B.N.,

necesare pentru aflarea adevărului.

Deci, rezultă că nu se poate

imputa comisarului R.I. că ar fi tergiversat administrarea probelor, cu

intenția de a se împlini termenul de prescripție a răspunderii penale.

Nu se poate imputa nici

procurorului S.A., faptul că a pus concluzii de încetare a procesului penal, în

baza art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., întrucât intervenise prescripția.

Așa fiind, corect instanța

de fond a apreciat că în sarcina comisarului de poliție R.I. și procurorului S.A.

nu se poate reține vinovăția pentru săvârșirea vreunei fapte penale.

În temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea urmează astfel, să respingă recursurile

petenților, ca nefondate.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de petiționarii A.I. și A.A. împotriva sentinței penale nr.

6 din 25 aprilie 2005 a Curții de Apel Suceava.

Obligă pe recurenții

petiționari să plătească statului sumele de câte 600.000 lei cheltuieli

judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 iunie 2005.