ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3418/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată la 14 martie

2003, înregistrată la Judecătoria Botoșani, contestatorii C.L. și C.S. au

solicitat, în contradictoriu cu A.V.A.B. București, anularea actelor de

executare silită pornite împotriva contestatorilor, prin somația nr. 2797 din 5

martie 2003, încetarea oricăror forme de executare silită și suspendarea

executării până la soluționarea contestației.

Cererea a fost motivată prin faptul

că prin contractul de garanție imobiliară din 12 aprilie 1995 contestatorii au

garantat, în limita sumei de 35.929.995 lei, împrumutul de 50.000.000 lei,

acordat de B.A. pentru SC A. SRL Botoșani.

Creditul nefiind restituit, prin

sentința Tribunalului București nr. 193 din 25 martie 1996, s-a admis acțiunea

creditoarei B.A. SA față de SC A. SRL, H.P.A. și H.L., care au fost obligați la

plata, în solidar, a sumei de 118.912.000 lei, fiind respinsă, ca inadmisibilă,

acțiunea reclamantei împotriva celorlalți pârâți, între care și contestatorii

C.L. și C.S. Instanța a reținut că răspunderea garanților intervine numai dacă beneficiarii

împrumutului nu vor restitui creditul.

Judecătoria Botoșani, prin sentința

nr. 2423 din 25 aprilie 2003, a declinat competența soluționării la Curtea de

Apel București, reținând că, potrivit art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, aprobată

prin Legea nr. 409/2001, cererile împotriva A.V.A.S. București în legătură cu

activele preluate de aceasta de la B.A. se judecă de Curțile de Apel în a căror

rază își are sediul noua creditoare.

Curtea de Apel București, secția

VI-a comercială, prin sentința civilă nr. 140 din 22 octombrie 2003, a admis

excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins contestația la

executare și oferta de vânzare prin licitație publică, formulată de C.L. și

C.S.

Au fost respinse și excepțiile

invocate de contestatori privind autoritatea de lucru judecat,

neretroactivitatea legii civile și prescripția dreptului de a cere executarea

silită.

S-a reținut de către instanță, că

potrivit art. 19

23

din Legea nr. 409/2001 de aprobare a O.U.G. nr.

51/1998, termenul de prescripție al acțiunilor îndreptate împotriva A.V.A.B.

este de 6 luni de la data la care petentul a cunoscut sau trebuia să cunoască

actul pe care își întemeiază cererea. Pentru acte anterioare legii, termenul de

prescripție curge de la data intrării în vigoare a acesteia. Cum intrarea în

vigoare a Legii nr. 409/2001 a fost 19 iulie 2001, contestația formulată la 14

martie 2003 este prescrisă, fiind depășit termenul de 6 luni.

Împotriva sentinței menționate,

contestatorii au declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C.

proc. civ., susținând că, în raport de comunicarea de către A.V.A.B. la 19

decembrie 2001, a titlului executoriu pentru plata sumei de 17.251,82 dolari

S.U.A. a formulat contestație în termen de 6 luni, adică la 27 decembrie 2001.

Depășirea termenului este imputabilă A.V.A.S. care nu a răspuns în termen la

contestație și nu a înaintat-o instanței spre soluționare.

Recurenții susțin că au achitat suma

de 35.929.986 lei, sumă garantată prin contractul de ipotecă.

Prin precizările înregistrate la 20

ianuarie 2005, recurenții au susținut că recursul a rămas fără obiect, întrucât

s-a achitat către A.V.A.B. suma de 17.251,82 dolari S.U.A., respectiv

417.749.996 lei, depunând dovezile de plată.

La termenul din 25 ianuarie 2005,

reprezentantul A.V.A.S. a solicitat acordarea unui termen pentru a verifica

dacă, în adevăr, plata a fost efectuată. În ședința de astăzi, a confirmat

plata sumei de 17.251,82 dolari S.U.A., ce formează obiectul contestației la

executare, astfel că recursul a rămas fără obiect.

Înalta Curte, având în vedere că

după declararea recursului împotriva sentinței de respingere ca prescrisă a

contestației la executare, contestatorii recurenți au achitat debitul către

A.V.A.S., constată că recursul nu se mai susține, astfel că urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de contestatorii C.L. și C.S. împotriva sentinței nr. 140 din 22

octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 7 iunie 2005.