ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2447/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.

170 din 15 decembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a

respins contestația formulată de debitoarea SC C. SA Botoșani în contradictoriu

cu intimata creditoare A.V.A.S. București.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că SC C. SA Botoșani are față de A.V.A.S. dublă

calitate, de debitor principal și de garant ipotecar, întrucât a preluat

obligația de plată a creditelor contractate ale A.N.P.A. (fosta R. R.A.) de la

B.A., în baza Protocolului din 24 aprilie 1996, având astfel calitatea de

debitor iar pe de altă parte, prin încheierea în nume propriu a contractului de

garanție imobiliară autentificat sub nr. 6618 din 27 august 1997, acesta deține

și calitatea de garant ipotecar al creanței cesionate.

Debitul a fost recunoscut în

mod expres de contestatoarea SC C. SA Botoșani, așa cum rezultă din adresele nr.

2784 din 9 octombrie 2003, nr. 2852 din 16 octombrie 2003 și nr. 5918 din 23

octombrie 2003.

Prin recursul declarat în

temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta contestatoare a susținut, prin

expunerea completă a situației de fapt și drept a cauzei, că sentința primei

instanțe a fost dată cu încălcarea legii, respectiv nesocotirea dispozițiilor art.

1201 C. civ., față de împrejurarea că intimata nu a fost parte în litigiul

soluționat irevocabil prin decizia nr. 4055/2000 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție în dosarul nr. 3886/2000, prin care s-a constatat că B.A. nu

mai deține nici o creanță împotriva contestatoarei, această hotărâre nu produce

efecte juridice față de a A.V.A.S. De asemenea, se precizează că prin hotărârea

recurată, instanța a omis să se pronunțe asupra excepției lipsei calității

procesuale pasive a SC C. SA Botoșani în cadrul producerii de executare silită

inițiată de intimata A.V.A.S., precum și excepția lipsei calității procesuale

active a intimate în cadrul aceleiași proceduri de executare silită. Hotărârea

pronunțată de instanța de fond este rezultatul unei greșite aprecieri asupra

probelor administrate în cauză iar procedura de executare silită inițiată de

intimată este nulă absolut pentru inexistența creanței cât și pentru că a fost

îndreptată împotriva unei alte persoane decât eventualul debitor.

În raport de împrejurarea că

debitul principal s-a stins, pe cale de consecință rezultă că și garanțiile ce

însoțeau creanța s-au stins, potrivit principiului „accesorium sequitur

principale” astfel încât din acest punct de vedere soluția pronunțată de prima

instanță este netemeinică și nelegală.

În mod eronat a reținut

instanța de fond că recurentei i-a fost predat/primit atât activul cât și

pasivul societății, iar plata activelor predate urma să se efectueze în două

modalități, respectiv suma de 300 milioane va fi compensată cu servicii

prestate de SC C. SA, iar restul de 841,3 milioane lei va fi plătit prin

preluarea creditului A.N.P.A. de la B.A.

Prin întâmpinare, intimata A.V.A.S.

București a solicitat respingerea recursului întrucât soluția este legală și

temeinică.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 39 din O.U.G. nr.

51/1998 „Constituie titlu executoriu contractele sau convențiile de credit

dintre banca și debitorul cedat ori alte titluri constatatoare ale creanțelor,

actele prin care s-au constituit garanții personale sau reale pentru

restituirea acestor creanțe cesionate, potrivit legii. A.V.A.S. „precum și

orice alte acte sau înțelegeri încheiate de aceasta pentru valorificarea

creanțelor preluate”.

Conform legii, creanțele ce

fac obiectul O.U.G. nr. 51/1998, sunt încadrate în categoria „Creanțelor

preluate la datoria publică internă a statului” (art. 22) iar valorificarea

acestora trebuie realizată astfel încât „nivelul de acoperire a datoriei

publice să fie cât mai apropiat de cel real” și „actualizată la zi pentru a se

evita deteriorarea dreptului creditorului și pentru a se asigura recuperarea

reală a efortului financiar de emitere a titlurilor de stat” (art. 40).

Aceste debite sunt creanțe

privilegiate ale statului, sumele rezultate din valorificarea lor fiind

destinate stingerii prin plată a datoriei publice (art. 38 din O.U.G. nr. 51/1998

republicate) și sunt virate la trezoreria statului conform art. 24 din același

act normativ.

Prin contractul de cesiune

de creanță nr. 12/860600/02 decembrie 1999 s-au cesionat, conform art. 3 lit.

b) din și toate garanțiile creanței cedate, așa cum au fost obținute ulterior,

garanții reale mobiliare și imobiliare sau garanții personale.

Titlurile de creanță cedate

către A.V.A.S. sunt reprezentate de: contractul de credit nr. 162 din 25 august

1994 încheiat de B.A.S.A. cu R. RA, sucursala Botoșani, contractul de garanței

imobiliară din data de 29 august 1995 autentificat cu nr. 14456 din 30 august

1995, transcris în registrul de transcripțiuni sub nr. 10785 din 30 august 1995

încheiat între R. R.A. Botoșani și Banca Agricolă, Contractul de garanție

imobiliară nr. 8134 din data de 27 august 1997 autentificat cu nr. 6618 din 27

august 1997, transcris în registrul de transcripțiuni sub nr. 1575 din 27

august 1997 încheiat între SC C. SA Botoșani și B.A. și Contractul de garanție

imobiliară din data de 29 august 1995, înregistrat sub nr. 10707 din 30 august

1995 încheiat între R. R.A. Botoșani și B.A.

În ceea ce privește

calitatea procesuală a SC C. SA Botoșani, în baza H.G. nr. 462/1995 și H.G. nr.

1054/1995, R.A. C. a fost restructurată prin divizare ca entitate și

patrimoniu, înființându-se astfel: A.N.P.A. R.A., Societățile Comerciale C. SA

cu capital de stat, prin preluarea unei părți din patrimoniul A.N.P.A.R.A.,

reprezentând active corporale și disponibilități bănești.

Potrivit art. 11 din H.G. nr.

1054/1995 creditele angajate vor fi predate de A.N.P.A. societăților

succesoare. Din Protocolul nr. 129/24 aprilie 1996 încheiat între A.N.P.A. și C.

Botoșani și din adresa nr. 107 din 06 mai 1998 rezultă că a fost predat/primit atât

activul cât și pasivul societății.

Drepturile și obligațiile

față de terți, toate contractele economice încheiate de sucursale și filiale,

precum și contractele de prestări servicii încheiate de A.N.P.A. R.A. au fost

preluate de către societățile comerciale nou – înființate.

Executarea silită inițiată

de A.V.A.S. se întemeiază pe dispozițiile art. 39 din O.U.G. nr. 51/1998 care

conferă în mod expres calitatea de titluri executorii contractelor de credit

constatatoare ale creanțelor preluate de A.V.A.S. În acest sens, A.V.A.S. nu a

continuat executarea pornită de B.A. ci a inițiat o nouă procedură execuțională

de sine stătătoare. Prin pronunțarea sentinței nr. 4055/2000, dosarul nr. 3886/2000

al Curții Supreme de Justiție, s-a constatat faptul că fosta B.A. nu mai deține

nici o creanță asupra SC C. SA. În acest ciclu procesual A.V.A.S. nu a fost

parte, astfel încât hotărârile judecătorești pronunțate nu îi sunt opozabile.

La data pronunțării deciziei menționate, fosta B.A. nu mai deținea nici o

creanță împotriva SC C. SA Botoșani, întrucât o parte a creanței fusese deja

acoperită prin emiterea de titluri de stat în condițiile O.U.G. nr. 167/1997,

iar creanța neacoperită din fondurile A.N.P.A. fusese cesionată către A.V.A.S.

potrivit O.U.G. nr. 51/1998.

În concluzie, susținerile

recurentei SC C. SA Botoșani nu se verifică, întrucât aceasta are calitatea de

debitor principal și garant ipotecar al A.V.A.S., pentru creditele preluate de

la A.N.P.A. Creanța inițială a fost parțial acoperită prim emiterea de titluri

de stat, însă A.N.P.A. nu și-a respectat obligația de a stinge restul creanței

în condițiile O.U.G. nr. 16/1997. Drept consecință, B.A. a cesionat creanța

rămasă și accesoriile sale către A.V.A.B. (actual A.V.A.S).

Așa fiind, critica potrivit

căreia hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea legii nu poate fi

primită, aceasta neîncadrându-se în textul de lege invocat.

Pentru aceste considerente,

potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de debitoarea SC C. SA Botoșani

declarat împotriva sentinței nr. 170 din 15 decembrie 2005 a Curții de Apel

București, secția a V-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de debitoarea SC C. SA Botoșani declarat împotriva sentinței nr.

170 din 15 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 iunie 2006.