ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3380/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 16 ianuarie 2004,

Judecătoria Botoșani a admis cererea privind încuviințarea executării silite a

contractului de credit nr. 205 din 14 martie 2000 la cererea creditorilor V.C. și

V.F. prin executorul judecătoresc împotriva debitorului SC V. 2000 SRL

Botoșani.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

civilă nr. 2225 din 17 august 2004 a respins ca nefondat aspectul declarat de

garantul V.C. împotriva încheierii din 16 ianuarie 2004 a Judecătoriei

Botoșani.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a

reținut că pentru admiterea executării silite formulată de executorul bancar al

creditului Banca Română de Dezvoltare, sucursala Botoșani, împotriva garanților

V.C. și V.F. și în contradictoriu cu debitoarea SC V. 2000 SRL Botoșani a fost

avut în vedere contractul de credit nr. 205 din 14 martie 2000 ajuns la

ședința, investit cu formulă executorie, a fost preluat spre executare de SC V.

2000 SRL Botoșani prin contractul de cesiune nr. 1854 din 5 octombrie 2001. El

constituie titlu executoriu față de garanți prin intermediul contractului de

ipotecă nr. 1668 din 8 octombrie 2001, prin care acesta a acceptat executarea

silită asupra apartamentului proprietatea lor în cazul nerespectării obligației

de plată asumată de SC V. 2000 SRL.

Prin apelul declarat de garanți s-a

criticat hotărârea invocându-se împrejurarea că nu au avut cunoștință de

proces, că SC V. 2000 SRL a avut credite la Banca Română de Dezvoltare și nu a

existat consimțământul debitoarei la preluarea creanței prin contractul de

cesiune nr. 1854 din 5 octombrie 2001.

Instanța de apel a avut în vedere că

încuviințarea executării silite se face prin procedură necontencioasă, în

camera de consiliu, fără citarea părților, conform art. 373

1

pct. 2 C.

proc. civ. și SC V. 2000 SRL a preluat creanța din contractul de credit nr. 205

din 14 martie 2000 prin contractul de cesiune nr. 1854 din 5 octombrie 2001,

cum a intrat în vigoare la 8 octombrie 2001, când s-a încheiat contractul de

ipotecă prin care garanții au acceptat executarea silită în caz de neexecutare

a obligației debitului din contractul de cesiune.

Problema existenței sau inexistenței

consimțământului debitului la preluarea creanței prin contractul de cesiune

este contencioasă și nu poate fi rezolvată în proceduri necontencioase a

încuviințării executării, în care nu se poate stabili un drept potrivnic față

de o altă persoană.

Împotriva deciziei civile nr. 2225 din 17

august 2004 a Curții de Apel Suceava a declarat recurs în termen legal V.C.

Recursul este nestructurat în raport de

motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Deși se invocă dispozițiile art. 304 pct.

3, 8 și 10 C. proc. civ. din motivarea în esență criticile se referă la cu

totul alte capete ce vizează titlu executoriu, sumele datorate de debitor, susținându-se

că debitul are o altă valoare, aspecte legate de obligațiile asumate de

recurent în calitate de garant și căile dolosive folosite de creditor pentru

obținerea titlului.

În concluzie, criticile se referă la

aspecte strict legate de titlu executoriu ce pot fi discutate eventual într-o

contestație la executare, ca de altfel și problemele legate de suma reală

rămasă cu debit.

Având în vedere că prin decizia recurată

au fost respectate dispozițiile art. 373

1

alin. (1) C. proc. civ. și

urm., criticile din recurs sunt nefondate și urmează ca recursul să fie respins

ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat recursul declarat de debitorul V.C. împotriva deciziei civile nr. 2225

din 17 august 2004 pronunțată de Curtea de Apel Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 26

aprilie 2005