ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3380/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 16 ianuarie 2004, Judecătoria Botoșani a admis cererea privind încuviințarea executării silite a contractului de credit nr. 205 din 14 martie 2000 la cererea creditorilor V.C. și V.F. prin executorul judecătoresc împotriva debitorului SC V. 2000 SRL Botoșani. Curtea de Apel Suceava, prin decizia civilă nr. 2225 din 17 august 2004 a respins ca nefondat aspectul declarat de garantul V.C. împotriva încheierii din 16 ianuarie 2004 a Judecătoriei Botoșani. Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că pentru admiterea executării silite formulată de executorul bancar al creditului Banca Română de Dezvoltare, sucursala Botoșani, împotriva garanților V.C.

și V.F. și în contradictoriu cu debitoarea SC V. 2000 SRL Botoșani a fost avut în vedere contractul de credit nr. 205 din 14 martie 2000 ajuns la ședința, investit cu formulă executorie, a fost preluat spre executare de SC V. 2000 SRL Botoșani prin contractul de cesiune nr. 1854 din 5 octombrie 2001. El constituie titlu executoriu față de garanți prin intermediul contractului de ipotecă nr. 1668 din 8 octombrie 2001, prin care acesta a acceptat executarea silită asupra apartamentului proprietatea lor în cazul nerespectării obligației de plată asumată de SC V. 2000 SRL.

Prin apelul declarat de garanți s-a criticat hotărârea invocându-se împrejurarea că nu au avut cunoștință de proces, că SC V. 2000 SRL a avut credite la Banca Română de Dezvoltare și nu a existat consimțământul debitoarei la preluarea creanței prin contractul de cesiune nr. 1854 din 5 octombrie 2001. Instanța de apel a avut în vedere că încuviințarea executării silite se face prin procedură necontencioasă, în camera de consiliu, fără citarea părților, conform art. 373 1 pct. 2 C. proc. civ. și SC V. 2000 SRL a preluat creanța din contractul de credit nr. 205 din 14 martie 2000 prin contractul de cesiune nr. 1854 din 5 octombrie 2001, cum a intrat în vigoare la 8 octombrie 2001, când s-a încheiat contractul de ipotecă prin care garanții au acceptat executarea silită în caz de neexecutare a obligației debitului din contractul de cesiune.

Problema existenței sau inexistenței consimțământului debitului la preluarea creanței prin contractul de cesiune este contencioasă și nu poate fi rezolvată în proceduri necontencioase a încuviințării executării, în care nu se poate stabili un drept potrivnic față de o altă persoană. Împotriva deciziei civile nr. 2225 din 17 august 2004 a Curții de Apel Suceava a declarat recurs în termen legal V.C. Recursul este nestructurat în raport de motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Deși se invocă dispozițiile art. 304 pct. 3, 8 și 10 C. proc. civ. din motivarea în esență criticile se referă la cu totul alte capete ce vizează titlu executoriu, sumele datorate de debitor, susținându-se că debitul are o altă valoare, aspecte legate de obligațiile asumate de recurent în calitate de garant și căile dolosive folosite de creditor pentru obținerea titlului.

În concluzie, criticile se referă la aspecte strict legate de titlu executoriu ce pot fi discutate eventual într-o contestație la executare, ca de altfel și problemele legate de suma reală rămasă cu debit. Având în vedere că prin decizia recurată au fost respectate dispozițiile art. 373 1 alin. (1) C. proc. civ. și urm., criticile din recurs sunt nefondate și urmează ca recursul să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de debitorul V.C. împotriva deciziei civile nr. 2225 din 17 august 2004 pronunțată de Curtea de Apel Suceava. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 26 aprilie 2005