ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3289/2006

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3289/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului, din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la nr. 8763/23 iulie 2004 pe rolul Judecătoriei Botoșani, reclamanta D.G.F.P.J.

Botoșani a chemat în judecată pe SC S. SA Botoșani și pe SC T.I. SRL Botoșani

pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare

încheiat între SC S. SA Botoșani și SC T.I. SRL Botoșani, autentificat sub nr. 2173

din 05 decembrie 2002 la Biroul Notarial – Humelnicu Coca.

În motivarea acțiunii

reclamanta arată că prin contractul de vânzare – cumpărare susmenționat SC S.

SA Botoșani a vândut SC T.I. SRL Botoșani „hala corp A + C, cabina poartă,

drumuri incintă, racord apa, racord electric și suprafața de 12.459 m.p. teren

aferent construcțiilor de mai sus”.

Contractul de vânzare –

cumpărare încheiat între părți este lovit de nulitate fiind încheiat cu

încălcarea prevederilor legale deoarece prin procesul verbal de sechestru nr. III/6598

din 06 iulie 2001 înregistrat la Registrul de Transcripțiuni și Inscripțiuni de

pe lângă Judecătoria Botoșani sub nr. 165 din 01 august 2001, bunurile ce au

făcut obiectul contractului au fost sechestrate în contul creanțelor bugetare,

D.G.F.P.J. Botoșani dobândind astfel un drept de ipotecă legală asupra

bunurilor respective și s-a instituit interdicția de înstrăinare.

Conform O.G. nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare în vigoare la data aplicării

sechestrului și la data încheierii contractului de vânzare – cumpărare

menționat, de la data întocmirii procesului - verbal de sechestru, bunurile

sunt indisponibilizate.

Pârâta a formulat

întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, ca nefondată, deoarece reclamanta

nu a dovedit că la data de 5 decembrie 2002 era titulara dreptului de ipotecă

asupra bunurilor obiect al contractului.

La data de 22 septembrie

2004 SC T.A. SRL Botoșani a formulat cerere de intervenție și chemare în

garanție solicitând admiterea acestei cereri, respingerea acțiunii, admiterea

cererii de chemare în garanție a Statului Român și obligarea, în solidar, a

Statului Român și a pârâtei SC T.I. SRL Botoșani la plata sumei de 2,7 miliarde

lei și a sumei în lei echivalentul a 261.260.000 Euro, reprezentând

despăgubiri.

În motivarea cererii de

intervenție se arată că în prezent, SC T.A. SRL Botoșani este proprietara

bunurilor care au format obiectul respectivului contract, situație pe care a dovedit-o

cu extrasele de carte funciară numerele 2556 și 2557 din 30 iunie 2004

eliberate de Biroul de carte funciară de pe lângă Judecătoria Botoșani (anexate

prezentei cereri).

Prin sentința civilă nr. 6392

din 16 decembrie 2004, Judecătoria Botoșani și-a declinat competența

soluționării cauzei, în favoarea Tribunalului Botoșani, secția comercială și de

contencios administrativ, și în consecință s-a format dosarul nr. 8763/2004,

soluționat prin sentința civilă nr. 348 din 1 iunie 2005, sentință prin care

s-a respins acțiunea, ca nefondată.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva sentinței civile nr. 348/2005, a fost respins, ca

nefondat, prin decizia nr. 87 din 5 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel

Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, cu motivarea

că în contractul de vânzare – cumpărare se menționează că imobilele nu sunt

sechestrate, taxele și impozitele sunt achitate la zi, și din extrasul de carte

funciară rezultă că imobilele nu erau grevate de sarcini la data încheierii

contractului de vânzare – cumpărare.

Reclamanta a declarat recurs

împotriva acestei decizii, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând

modificarea deciziei și sentinței civile nr. 348/2005 și în rejudecarea pe fond

a cauzei, admiterea cererii și constatarea nulității absolute a contractului de

vânzare cumpărare.

În motivarea recursului se

susține, în esență că prin procesul verbal de sechestru nr. III/6598 din 06

iulie 2001, înregistrat în Registrul de Transcripțiuni și Inscripțiuni de pe

lângă Judecătoria Botoșani sub nr. 165 din 01 august 2001, s-a instituit

sechestru asupra bunurilor mobile și imobile aparținând debitoarei SC S. SA

Botoșani, inclusiv asupra suprafeței de 49.502 m.p. teren intravilan situat în

Catamaraști Deal, D.G.F.P.J. Botoșani, dobândind astfel un drept de ipotecă

legală asupra acestor bunuri și instituindu-se interdicția de înstrăinare,

drept conferit de art. 17, alin. (3), din O.G. nr. 11/1996, în vigoare la data

instituirii sechestrului.

Din momentul întocmirii

procesului verbal de identificare bunurile sechestrate sunt indisponibilizate,

debitorul neputând dispune de acestea decât cu aprobarea dată potrivit legii,

de organul competent (O.M.P. nr. 2052/1997), aprobare ce nu a fost solicitată.

Actele de dispoziție care ar

putea interveni ulterior inscripției ipotecare, sunt nule de drept.

Biroul de Carte Funciară a

emis Extrasul de Carte Funciară nr. 4139 din 27 noiembrie 2002, ce a stat la

baza încheierii contractului de vânzare – cumpărare, fără să țină seama de

ipoteca în favoarea creditorului bugetar și interdicția de înstrăinare

instituită asupra bunurilor debitoarei prin sechestrul nr. III/6598 din 15

iulie 2001, situație care nu poate fi imputată D.G.F.P.J. Botoșani,

înregistrarea sarcinilor de care sunt grevate bunurile și legalitatea emiterii

actelor revine Biroului de Carte Funciară.

Că vânzarea a fost nelegală

rezultă și din faptul că aceasta nu a fost înregistrată în evidența contabilă a

SC S. SA Botoșani, societatea figurând și în anul 2004, cu H.R.C. în suprafață

de 1962,21 m.p. ce a făcut obiectul contractului și care este înregistrat în

procesul verbal de sechestru nr. III/6598 din 15 iulie 2001, la poziția nr. 2.

Pârâta SC T.I. SRL Botoșani

a formulat întâmpinare solicitând anularea recursului ca fiind formulat de o

persoană care nu are exercițiul dreptului de a declara recurs, și pe fond,

respingerea recursului, ca nefondat.

În motivarea cererii se

susține, în esență că recursul este formulat de D.G.F.P. Botoșani, persoană

juridică care nu are în administrare și SC S. SA Botoșani. În raporturile sale

cu SC S. SA Botoșani statul, ca subiect de drepturi fiscale, este reprezentat

de D.G.A.M.C. Potrivit Anexei la O.M.F. 343/2005 în care, la poziția 157, este

prevăzută SC S. SA ca fiind contribuabil administrat de direcția mai sus

amintită, conform art. 2 alin. (1) din ordin.

Împuternicirea nr. 23477 din

14 octombrie 2005 dată de această direcție nu constituie procură autentică iar,

întrucât D.G.F.P. Botoșani nu este subunitate a A.N.A.F. și nici subordonată

acesteia, delegația nu conferea D.G.F.P. Botoșani dreptul de a exercita dreptul

A.N.A.F. de a face recurs, nefiind respectate prevederile art. 67 și

următoarele C. proc. civ.

Pe fond pârâta arată că

reclamanta nu indică motive de recurs potrivit dispozițiilor art. 304 C. proc.

civ., pct. 1 - 9 și solicită anularea recursului, ca nemotivat, sau ca nefondat,

deoarece reclamanta „nu a dovedit în fața nici unei instanțe, cu mijlocul de

probă prevăzut de lege (pct. 98 din O.M.J. 2371), respectiv extrasul de carte funciară,

autoritatea inscripției ipotecare față de actul de vânzare - cumpărare. De

asemenea, pârâta precizează că a dovedit cu extrasul de carte funciară că la

data de 5 decembrie 2002 imobilul nu era sechestrat și nu era înscrisă nici o

interdicție de înstrăinare ori drept de ipotecă în favoarea recurentei.

Înalta Curte, analizând

actele și lucrările dosarului, constată că în cererea de recurs reclamanta D.G.F.P.J.

Botoșani precizează că declară recurs în nume propriu și, „având împuternicirea

nr. 85833 din 23 noiembrie 2005 a M.F.P. și delegația nr. 23477 din 14

octombrie 2005 dată de D.G.A.M.C. din cadrul A.N.A.F.; osebit de aceasta

reclamanta a depus la dosar precizări și Ordinul M.F.P. nr. 753/2006 potrivit

căruia de la data de 1 iulie 2006 marii contribuabili vor fi preluați spre

administrare de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene.

Deși reclamanta nu a

precizat inițial temeiul de drept al recursului, ulterior, în răspunsul la

întâmpinare a menționat că își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ., iar din examinarea recursului, Înalta Curte a constatat că în

cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 306 pct. 3 și în consecință a procedat

la analizarea pe fond a cauzei.

Reclamanta a încheiat la

data de 15 iunie 2001 la sediul pârâtei SC S. SA Botoșani - Catamaraști Deal –

județul Botoșani următoarele procese verbale, de identificare a bunurilor, în

vederea executării silite semnate și de reprezentanții pârâtei, cărora li s-a

lăsat un exemplar, deoarece deși pârâtei i se comunicaseră somații de plată a

sumelor datorate statului, și anume somația nr. III/11209 din 15 iunie 1999,

somația nr. III/14.025 din 12 august 1999, somația nr. III/8348 din 3 mai 1999,

somația nr. III/1905 din 1 martie 2003, aceasta nu și-a achitat debitele:

1) proces verbal de

identificare a bunurilor imobile pentru creanțe în sumă de 3.497.680.299 lei

plus 6.440.445.342 lei majorări de întârziere.

2) proces – verbal de

sechestru a bunurilor mobile și imobile ale debitorului SC S. SA pentru aceste

debite.

Reclamanta a trimis adresa nr.

111/7002 din 24 iulie 2001 Biroului de Publicitate imobiliară Botoșani la care

a anexat procesul verbal de identificare bunuri imobile nr. 111/6598 din n6

iulie 2001 și somația nr. 111/7077 din 23 iulie 2001 solicitând înscrierea în

evidențele de publicitate imobiliară a interdicției de înstrăinare a bunurilor

imobile specificate în procesul – verbal de identificare de bunuri, în temeiul art.

59 din O.G. nr. 11/1006 aprobată și modificată prin legea nr. 108/1996.

În aceeași zi, la 23 iulie

2001, reclamanta a trimis pârâtei SC S. SA somația nr. 111/7077, pentru plata

debitelor, în termen de 5 zile, urmând ca în caz contrar să se procedeze la

executarea silită a bunurilor sechestrate.

Procesele verbale de

identificare bunuri imobiliare și de sechestru din data de 15 iunie 2001 au

fost trecute în registrul de inscripțiuni de la Judecătoria Botoșani sub nr. 165

din 1 august 2001 instituindu-se ipotecă și interdicție de înstrăinare.

Din cele expuse rezultă că

deși la 1 august 2001 se înregistrase în Registrul de Inscripțiuni de la

Judecătoria Botoșani ipoteca și interdicția de înstrăinare a imobilelor

sechestrate, în baza procesului verbal de sechestru semnat de reprezentantul SC

S. SA (al cărui nume nu este menționat clar în procesul – verbal), ulterior la

data de 5 decembrie 2002, cu ocazia încheierii contractului de vânzare –

cumpărare nr. 2173/2002 reprezentantul SC S. SA, S.Șt. declară că imobilul nu

este grevat de sarcini (conform extrasului de carte funciară nr. 4139 din 4

decembrie 2002 eliberat de Judecătoria Botoșani), confirmând mențiunea din

contractul de vânzare – cumpărare în sensul că „imobilul nu este sechestrat”,

deși interdicția de vânzare fusese trecută în registrul de inscripțiuni al

aceleași Judecătorii Botoșani încă de la data de 1 august 2001, cum s-a

precizat mai sus, deci cu un an și 4 luni înainte de încheierea actului de

vânzare – cumpărare.

Astfel fiind, este evident

că eliberarea unui înscris de către Judecătoria Botoșani la 5 decembrie 2002

care nu menționează instituirea interdicției de vânzare înscrisă în evidențele

aceleași judecătorii încă de la 1 august 2001, coroborată cu declarația

reprezentantului pârâtei SC S. SA în sensul că imobilul care se înstrăinează nu

este sechestrat, nu sunt de natură să confirme valabilitatea contractului de

vânzare – cumpărare, încheiat cu scopul evident de împiedicare a reclamantei

creditoare de recuperare a creanțelor datorate statului, în sumă de peste 10

miliarde lei, la nivelul anului 2001.

În raport de cele expuse,

este evident că la data încheierii contractului de vânzare – cumpărare,

reclamanta avea înscrisă legal o ipotecă și interdicție de vânzare care

constituie temei de nulitate absolută a contractului de vânzare – cumpărare,

potrivit art. 948 C. civ.

Față de cele ce preced,

Înalta Curte constată că recursul este fondat, contractul de vânzare –

cumpărare fiind încheiat cu intenția de a frauda creditorul D.G.F.P.J. Botoșani

de executarea unor creanțe bugetare de peste 10 miliarde lei în anul 2001 și în

consecință potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să se admită

recursul, să se modifice decizia atacată în sensul admiterii apelului împotriva

sentinței civile nr. 348/2005, care va fi schimbată; se va admite acțiunea

reclamantei, constatându-se nulitatea absolută a contractului de vânzare –

cumpărare nr. 2173 din 5 decembrie 2002 și dispunându-se repunerea în situația

anterioară încheierii contractului.

Dispozițiile sentinței

civile nr. 348/2005 cu privire la respingerea cererii de intervenție formulată

de SC T.A. SRL Botoșani și a cererii de chemare în garanție formulată de pârâta

SC T.I. SRL Botoșani, vor fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta D.G.F.P.J. Botoșani împotriva deciziei nr. 87 din 5 octombrie 2005 a

Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ,

modifică decizia recurată în sensul că admite apelul reclamantei împotriva

sentinței nr. 348 din 1 iunie 2005 a Tribunalului Botoșani pe care o schimbă în

parte, în sensul că admite acțiunea reclamantei și constată nulitatea absolută

a contractului de vânzare – cumpărare nr. 2173 din 5 decembrie 2002,

autentificat la B.N.P. Humelnicu Coca, dispune repunerea părților în situația

anterioară încheierii contractului.

Menține dispozițiile

sentinței cu privire la respingerea cererii de intervenție formulată de SC T.A.

SRL Botoșani și a cererii de chemare în garanție formulată de pârâta SC T.I.

Botoșani.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 octombrie 2006.