ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2257/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Pe rolul Tribunalului Botoșani, secția

comercială, s-a înregistrat, sub nr. 359 din 11 ianuarie 2005, acțiunea

reclamanților V.C. și V.A., în nume propriu și ca reprezentanți ai SC O.R.C. SRL

Botoșani, în contradictoriu cu pârâții C.V. și B.P., reprezentanți ai SC T.C. SRL

Botoșani, acțiune prin care au solicitat să se dispună rezoluțiunea

contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2928 din 20 august 2003.

Prin sentința nr. 93 din 2 martie

2005, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios

administrativ, în dosarul nr. 359/2005, acțiunea reclamanților a fost respinsă

ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că potrivit contractului autentificat sub nr. 2928 din 20

august 2003 societatea reclamantă a vândut pârâtei un imobil pentru suma de

1.319.327.731 lei din care pârâta a achitat 785.994.397 lei până la data

autentificării actului, iar diferența de 533.333.333 lei a fost achitată

integral B.R.D., sucursala Botoșani conform actului nr. 70 din 16 februarie

2005 emis de bancă.

S-a mai reținut că prin suma

achitată băncii s-a stins datoria pe care reclamanta o avea la bancă, întocmai

celor convenite prin contractul nr. 2928/2003.

În atare situație s-a constatat că

prețul convenit de părți la fost integral achitat, în modalitățile și la

termenele convenite prin contract, fiind respectat termenul limită de 20

noiembrie 2003 stipulat prin contract.

Susținerile reclamantei în sensul

cărora ordinele de plată emise de pârâtă nu au fost executate, au fost

înlăturate de instanță. Câtă vreme din contract și relațiile transmise de bancă

rezultă că prețul a fost plătit.

În consecință s-a reținut că motivul

de rezoluțiune invocat nu subzistă, nefiind dovedită neexecutarea culpabilă a

obligației asumată prin contract,

Apelul declarat de reclamanți, în

nume propriu și ca reprezentanți au societății a fost respins de Curtea de Apel

Suceava prin decizia nr. 56 din 22 iunie 2005 pronunțată, în dosarul nr. 1226/2005,

reținându-se că în mod corect s-a avut în vedere că, în cauză nu sunt

îndeplinite condițiile cerute de dispozițiile art. 1019 C. civ., cu privire la

neexecutarea culpabilă a obligației de plată a prețului asumată de pârâtă prin

contract.

S-a mai reținut că obligațiile

asumate prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2928 din 20 august 2003, cu

referire la modalitățile și termenele de plată a prețului au fost executate

întocmai.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamanții atât în nume propriu cât și ca reprezentanți ai

societății, invocând greșita aplicare a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs

se susține că, în mod greșit, s-a reținut executarea obligației de plată a

prețului de către pârâtă. Atâta timp cât din actele existente la dosar rezultă

că vânzătoarea nu a încasat prețul vânzării.

Că, factura fiscală emisă de

vânzătoare în ziua semnării contractului pentru suma de 935.000.000 lei,

confirmată prin semnătura reprezentantului pârâtei este neachitată și că,

instrumentele de plată menționate în contract nu au specificația plății.

În fine, se mai susține că prin

manevrele dolosive folosite de pârâți care au prezentat ordinele de plată ca

fiind adevărate, nu au primit de la cumpărătoare întregul preț, iar acest fapt

este de natură să afecteze activitatea societății reclamante.

La termenul din 9 martie 2006, au

formulat cerere de intervenție accesorie în interesul recurenților ceilalți

asociați ai SC O.R.C. SRL și anume V.C. și V.A., care invocă faptul că actul de

vânzare încheiat între părți este confuz atât sub aspectul plăților făcute de

cumpărătoare în contul vânzătoarei, cât și cu privire la restul de preț ce

trebuia achitat în contul B.R.D. Botoșani.

Cererea de intervenție în interes

accesoriu a fost admisă în principiu.

Analizând decizia atacată prin

prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este

nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Recurenta invocă prin cererea de

recurs că decizia atacată este dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a

prevederilor ce reglementează rezoluțiunea contractului însă, trecându-se la

examinarea susținerilor se constată că acestea sunt nefondate.

În cauză, nu poate fi reținută

neexecutarea culpabilă a obligației de a plăti prețul, obligație asumată de

societatea pârâtă prin contractul nr. 2829 din 20 august 2003 câtă vreme, chiar

în cuprinsul contractului se menționează că parte din preț s-a achitat până la

data autentificării, respectiv suma de 785.994.397 lei, iar restul de preț de

533.333.333 lei a fost achitat în contul B.R.D. G.S.G., sucursala Botoșani,

plată confirmată de bancă.

În acest context susținerile

reclamantei cu privire la eventuala neexecutare a ordinelor de plată nu au

incidență asupra cauzei și de altfel, acestea nu vizează nelegalitatea

deciziei, neputându-se înscrie în limitele controlului de legalitate al

hotărârii atacate conform art. 304 C. proc. civ.

Urmare considerentelor expuse,

Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., menținând ca legală decizia instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanții V.C. și V.A. în nume propriu și ca reprezentanți ai SC

O.R.C. SRL – Botoșani împotriva deciziei nr. 56 din 22 iunie 2005 a Curții de

Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, precum și

cererea de intervenție accesorie formulată de V.C.

Obligă recurenții să plătească 696

RON cheltuieli de judecată către intimata SC T.C. SRL Botoșani.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 iunie 2006.