ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2257/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Pe rolul Tribunalului

Botoșani, secția comercială, s-a înregistrat, sub nr. 359 din 11 ianuarie 2005,

acțiunea reclamanților V.C. și V.A., în nume propriu și ca reprezentanți ai SC

O.R.C. SRL Botoșani, în contradictoriu cu pârâții C.V. și B.P., reprezentanți

ai SC T.C. SRL Botoșani, acțiune prin care au solicitat să se dispună

rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2928 din 20

august 2003.

Prin sentința nr. 93 din 2

martie 2005, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția comercială și de

contencios administrativ, în dosarul nr. 359/2005, acțiunea reclamanților a

fost respinsă ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că potrivit contractului autentificat sub nr. 2928 din 20

august 2003 societatea reclamantă a vândut pârâtei un imobil pentru suma de

1.319.327.731 lei din care pârâta a achitat 785.994.397 lei până la data

autentificării actului, iar diferența de 533.333.333 lei a fost achitată

integral B.R.D., sucursala Botoșani conform actului nr. 70 din 16 februarie

2005 emis de bancă.

S-a mai reținut că prin suma

achitată băncii s-a stins datoria pe care reclamanta o avea la bancă, întocmai

celor convenite prin contractul nr. 2928/2003.

În atare situație s-a

constatat că prețul convenit de părți la fost integral achitat, în modalitățile

și la termenele convenite prin contract, fiind respectat termenul limită de 20

noiembrie 2003 stipulat prin contract.

Susținerile reclamantei în

sensul cărora ordinele de plată emise de pârâtă nu au fost executate, au fost

înlăturate de instanță. Câtă vreme din contract și relațiile transmise de bancă

rezultă că prețul a fost plătit.

În consecință, s-a reținut

că motivul de rezoluțiune invocat nu subzistă, nefiind dovedită neexecutarea

culpabilă a obligației asumată prin contract,

Apelul declarat de

reclamanți, în nume propriu și ca reprezentanți au societății a fost respins de

Curtea de Apel Suceava prin decizia nr. 56 din 22 iunie 2005 pronunțată, în

dosarul nr. 1226/2005, reținându-se că în mod corect s-a avut în vedere că, în

cauză nu sunt îndeplinite condițiile cerute de dispozițiile art. 1019 C. civ.,

cu privire la neexecutarea culpabilă a obligației de plată a prețului asumată

de pârâtă prin contract.

S-a mai reținut că

obligațiile asumate prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2928 din 20 august

2003, cu referire la modalitățile și termenele de plată a prețului au fost

executate întocmai.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamanții atât în nume propriu cât și ca reprezentanți ai

societății, invocând greșita aplicare a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de

recurs se susține că, în mod greșit, s-a reținut executarea obligației de plată

a prețului de către pârâtă. Atâta timp cât din actele existente la dosar

rezultă că vânzătoarea nu a încasat prețul vânzării.

Că, factura fiscală emisă de

vânzătoare în ziua semnării contractului pentru suma de 935.000.000 lei,

confirmată prin semnătura reprezentantului pârâtei este neachitată și că,

instrumentele de plată menționate în contract nu au specificația plății.

În fine, se mai susține că

prin manevrele dolosive folosite de pârâți care au prezentat ordinele de plată

ca fiind adevărate, nu au primit de la cumpărătoare întregul preț, iar acest

fapt este de natură să afecteze activitatea societății reclamante.

La termenul din 9 martie

2006, au formulat cerere de intervenție accesorie în interesul recurenților ceilalți

asociați ai SC O.R.C. SRL și anume V.C. și V.A., care invocă faptul că actul de

vânzare încheiat între părți este confuz atât sub aspectul plăților făcute de

cumpărătoare în contul vânzătoarei, cât și cu privire la restul de preț ce

trebuia achitat în contul B.R.D. Botoșani.

Cererea de intervenție în

interes accesoriu a fost admisă în principiu.

Analizând decizia atacată

prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul

este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Recurenta invocă prin

cererea de recurs că decizia atacată este dată cu aplicarea greșită a legii,

respectiv a prevederilor ce reglementează rezoluțiunea contractului însă,

trecându-se la examinarea susținerilor se constată că acestea sunt nefondate.

În cauză nu poate fi

reținută neexecutarea culpabilă a obligației de a plăti prețul, obligație

asumată de societatea pârâtă prin contractul nr. 2829 din 20 august 2003 câtă

vreme, chiar în cuprinsul contractului se menționează că parte din preț s-a

achitat până la data autentificării, respectiv suma de 785.994.397 lei, iar

restul de preț de 533.333.333 lei a fost achitat în contul B.R.D. G.S.G.,

sucursala Botoșani, plată confirmată de bancă.

În acest context susținerile

reclamantei cu privire la eventuala neexecutare a ordinelor de plată nu au

incidență asupra cauzei și de altfel, acestea nu vizează nelegalitatea

deciziei, neputându-se înscrie în limitele controlului de legalitate al

hotărârii atacate conform art. 304 C. proc. civ.

Urmare considerentelor

expuse, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., menținând ca legală decizia instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanții V.C. și V.A. în nume propriu și ca

reprezentanți ai SC O.R.C. SRL – Botoșani împotriva deciziei nr. 56 din 22

iunie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ, precum și cererea de intervenție accesorie formulată de V.C.

Obligă recurenții să

plătească 696 RON cheltuieli de judecată către intimata SC T.C. SRL Botoșani.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 iunie 2006.