ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1755/2003

Asupra recursului în anulare de față: Din studierea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 126 din 13 ianuarie 1999, pronunțată de Judecătoria Rădăuți a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții C.M. și C.G. împotriva pârâților V.C. și C.V., a fost constatată nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare nr. 538/1994 și 1684/1994, autentificate de Notariatul de stat Rădăuți, între C.A. și pârâți, a fost dispusă radierea intabulării dreptului de proprietate asupra pv 1849 și pf 6260 de pe numele pârâților și a defunctei C.A., din CF 8521 a comunei cadastrale Vicovu de Sus și au fost obligați pârâții să le plătească reclamanților suma de 5.000.000 lei reprezentând daune și 615.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că mama reclamanților, defuncta C.A., le-a înstrăinat pârâților prin cele două contracte de vânzare-cumpărare autentificate, suprafața de 700 mp teren și construcție, identificate cadastral cu p.v. 1849 din CF 8521 Vicovu de Sus, precum și suprafața de 3.100 mp teren arabil, identificată cadastral cu p.f. 6260, din aceeași carte funciară, cu prețul de 20.000 lei și, respectiv, 60.000 lei; că aceste parcele de teren au intrat în proprietatea vânzătoarei în baza adeverinței de proprietate nr. 11/1991 eliberată de Comisia comunală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Vicovu de Sus, adeverință care însă și-a pierdut valabilitatea, deoarece, prin hotărâre judecătorească s-a stabilit că unicii moștenitori ai defunctului C.C., decedat în anul 1940, sunt reclamanții, cărora le-a fost eliberat titlul de proprietate nr. 1904/1997; că în atare situație intabularea dreptului de proprietate pe numele defunctei C.A.

a fost făcută fără a exista un titlu valabil; că pârâții cumpărători, respectiv fiica și ginerele vânzătoarei, au fost de rea-credință la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, deoarece cunoșteau situația juridică a imobilelor; că, întrucât vânzătoarea nu era proprietara imobilelor înstrăinate, contractele de vânzare-cumpărare sunt lovite de nulitate și că reclamanții sunt îndreptățiți la daune, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului, pe o perioadă de 3 ani. Apelul declarat de pârâți împotriva sentinței a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 2632 din 7 octombrie 1999, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă. Curtea de Apel Suceava, secția civilă, a pronunțat decizia nr. 2419 din 2 octombrie 2001, prin care a fost admis recursul pârâților, a fost modificată decizia tribunalului, a fost admis apelul pârâților și a fost schimbată sentința judecătoriei, în sensul respingerii acțiunii, ca nefondată.

La data de 15 februarie 2000 a decedat reclamantul C.M., în locul acestuia fiind introdusă în cauză soția sa, C.P. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, întemeindu-l pe prevederile art. 330 pct. 2 din C. proc. civ., susținând în esență că, terenul în suprafață de 3800 mp, înscris în CF nr. 8521 Vicovu de Sus (parcelele funciare nr. 6260 și 1849) a fost proprietatea tatălui reclamanților, C.C., fiind dobândit anterior căsătoriei; că în baza Legii nr. 18/1991, soția supraviețuitoare a acestuia, C.A. a obținut adeverința provizorie nr. 11/1991), în temeiul căreia și-a intabulat dreptul de proprietate, iar apoi a vândut imobilul fiicei și ginerelui său; că prin sentința civilă nr. 3976 din 18 septembrie 1995 a Judecătoriei Rădăuți s-a dispus excluderea A.C.

din adeverința provizorie, constatându-se că reclamanții sunt unicii succesori ai defunctului C.C., sentință în baza căreia reclamanților le-a fost eliberat titlul de proprietate nr. 1904 din 12 februarie 1997; că intabularea dreptului de proprietate al A.C. s-a făcut în baza adeverinței provizorii, care nu constituie titlu de proprietate și că a fost făcută dovada relei credințe a vânzătoarei și a cumpărătorilor la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare. Prin recursul în anulare a fost solicitată menținerea soluției primei instanțe, confirmată de instanța de apel. Recursul în anulare este fondat. Prin sentința civilă nr. 3976 din 18 septembrie 1995, pronunțată de Judecătoria Rădăuți a fost admisă plângerea formulată de petentul C.M., în contradictoriu cu intimații C.A.

și C.G., a fost desființată hotărârea nr. 1717/95 a Comisiei județene de aplicare a Legii nr. 18/1991 și a fost exclusă de la moștenirea defunctului C.C., intimata C.A. Prin această hotărâre judecătorească, intrată în puterea lucrului judecat, pronunțată în contradictoriu cu cea care le-a înstrăinat pârâților imobilul, s-a stabilit că unicii moștenitori ai defunctului C.C. sunt fiii acestuia, C.M. și C.G. În baza sentinței susmenționate, reclamanților C.M. și C.G., în calitate de moștenitori ai defunctului C.C., le-a fost eliberat titlul de proprietate nr. 1904 din 12 februarie 1997, emis de Comisia județeană Suceava, pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Totodată, se constată că în mod nelegal a fost menționat în cartea funciară dreptul de proprietate al A.C.

numai pe baza adeverinței provizorii nr. 11/1991, înscriere în temeiul căreia a avut posibilitatea să încheie cu pârâții cele două contracte de vânzare cumpărare, atât vânzătoarea, cât și cumpărătorii care cunoșteau situația reală a imobilelor fiind de rea-credință și urmărind încălcarea drepturilor succesorale ale reclamanților, în calitate de moștenitori ai defunctului C.C. Așa fiind, se constată că temeinic și legal a admis acțiunea instanța de fond, soluție confirmată de instanța de apel. În consecință, recursul în anulare urmează a fi admis, conform art. 330 3 alin. (1) și art. 314 C. proc. civ., a fi casată decizia curții de apel și a fi respins recursul declarat de pârâți împotriva deciziei tribunalului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Casează decizia civilă nr. 2419 din 2 octombrie 2001 a Curții de Apel Suceava. Respinge recursul declarat de V.C. și C.V. împotriva deciziei civile nr. 632 din 7 octombrie 1999 a Tribunalului Suceava, pe care o păstrează. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2003.