ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1755/2003

Asupra recursului

în anulare de față:

Din studierea actelor și lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 126 din 13 ianuarie

1999, pronunțată de Judecătoria Rădăuți a fost admisă acțiunea formulată de

reclamanții C.M. și C.G. împotriva pârâților V.C. și C.V., a fost constatată

nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare nr. 538/1994 și 1684/1994,

autentificate de Notariatul de stat Rădăuți, între C.A. și pârâți, a fost

dispusă radierea intabulării dreptului de proprietate asupra pv 1849 și pf  6260

de pe numele pârâților și a defunctei C.A., din CF 8521 a comunei cadastrale

Vicovu de Sus și au fost obligați pârâții să le plătească reclamanților suma de

5.000.000 lei reprezentând daune și 615.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut

că mama reclamanților, defuncta C.A., le-a înstrăinat pârâților prin cele două

contracte de vânzare-cumpărare autentificate, suprafața de 700 mp teren și

construcție, identificate cadastral cu p.v. 1849 din CF 8521 Vicovu de Sus, precum

și suprafața de 3.100 mp teren arabil, identificată cadastral cu p.f. 6260, din

aceeași carte funciară, cu prețul de 20.000 lei și, respectiv, 60.000 lei; că

aceste parcele de teren au intrat în proprietatea vânzătoarei în baza

adeverinței de proprietate nr. 11/1991 eliberată de Comisia comunală de

aplicare a Legii nr. 18/1991 Vicovu de Sus, adeverință care însă și-a pierdut

valabilitatea, deoarece, prin hotărâre judecătorească s-a stabilit că unicii

moștenitori ai defunctului C.C., decedat în anul 1940, sunt reclamanții, cărora

le-a fost eliberat titlul de proprietate nr. 1904/1997; că în atare situație

intabularea dreptului de proprietate pe numele defunctei C.A. a fost făcută

fără a exista un titlu valabil; că pârâții cumpărători, respectiv fiica și ginerele

vânzătoarei, au fost de rea-credință la încheierea contractelor de

vânzare-cumpărare, deoarece cunoșteau situația juridică a imobilelor; că,

întrucât vânzătoarea nu era proprietara imobilelor înstrăinate, contractele de

vânzare-cumpărare sunt lovite de nulitate și că reclamanții sunt îndreptățiți

la daune, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului, pe o

perioadă de 3 ani.

Apelul declarat de pârâți împotriva sentinței a

fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 2632 din 7 octombrie 1999,

pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă.

Curtea de Apel Suceava, secția civilă, a

pronunțat decizia nr. 2419 din 2 octombrie 2001, prin care a fost admis

recursul pârâților, a fost modificată decizia tribunalului, a fost admis apelul

pârâților și a fost schimbată sentința judecătoriei, în sensul respingerii

acțiunii, ca nefondată.

La data de 15 februarie 2000 a decedat

reclamantul C.M., în locul acestuia fiind introdusă în cauză soția sa, C.P.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat

recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă

de Justiție, întemeindu-l pe prevederile art. 330 pct. 2 din C. proc. civ.,

susținând în esență că, terenul în suprafață de 3800 mp, înscris în CF nr. 8521

Vicovu de Sus (parcelele funciare nr. 6260 și 1849) a fost proprietatea tatălui

reclamanților, C.C., fiind dobândit anterior căsătoriei; că în baza Legii nr. 18/1991,

soția supraviețuitoare a acestuia, C.A. a obținut adeverința provizorie nr. 11/1991),

în temeiul căreia și-a intabulat dreptul de proprietate, iar apoi a vândut

imobilul fiicei și ginerelui său; că prin sentința civilă nr. 3976 din 18

septembrie 1995 a Judecătoriei Rădăuți s-a dispus excluderea A.C. din

adeverința provizorie, constatându-se că reclamanții sunt unicii succesori ai

defunctului C.C., sentință în baza căreia reclamanților le-a fost eliberat

titlul de proprietate nr. 1904 din 12 februarie 1997; că intabularea dreptului

de proprietate al A.C. s-a făcut în baza adeverinței provizorii, care nu

constituie titlu de proprietate și că a fost făcută dovada relei credințe a

vânzătoarei și a cumpărătorilor la încheierea contractelor de

vânzare-cumpărare.

Prin recursul în anulare a fost solicitată

menținerea soluției primei instanțe, confirmată de instanța de apel.

Recursul în anulare este fondat.

Prin sentința civilă nr. 3976 din 18 septembrie

1995, pronunțată de Judecătoria Rădăuți a fost admisă plângerea formulată de

petentul C.M., în contradictoriu cu intimații C.A. și C.G., a fost desființată

hotărârea nr. 1717/95 a Comisiei județene de aplicare a Legii nr. 18/1991 și a

fost exclusă de la moștenirea defunctului C.C., intimata C.A.

Prin această hotărâre judecătorească, intrată în

puterea lucrului judecat, pronunțată în contradictoriu cu cea care le-a înstrăinat

pârâților imobilul, s-a stabilit că unicii moștenitori ai defunctului C.C. sunt

fiii acestuia, C.M. și C.G.

În baza sentinței susmenționate, reclamanților C.M.

și C.G., în calitate de moștenitori ai defunctului C.C., le-a fost eliberat

titlul de proprietate nr. 1904 din 12 februarie 1997, emis de Comisia județeană

Suceava, pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Totodată, se constată că în mod nelegal a fost

menționat în cartea funciară dreptul de proprietate al A.C. numai pe baza

adeverinței provizorii nr. 11/1991, înscriere în temeiul căreia a avut

posibilitatea să încheie cu pârâții cele două contracte de vânzare cumpărare,

atât vânzătoarea, cât și cumpărătorii care cunoșteau situația reală a

imobilelor fiind de rea-credință și urmărind încălcarea drepturilor succesorale

ale reclamanților, în calitate de moștenitori ai defunctului C.C.

Așa fiind, se constată că temeinic și legal a

admis acțiunea instanța de fond, soluție confirmată de instanța de apel.

În consecință, recursul în anulare urmează a fi

admis, conform art. 330

3

alin. (1) și art. 314 C. proc. civ., a fi

casată decizia curții de apel și a fi respins recursul declarat de pârâți

împotriva deciziei tribunalului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare formulat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Casează decizia civilă nr. 2419 din 2 octombrie

2001 a Curții de Apel Suceava.

Respinge

recursul declarat de V.C. și C.V. împotriva deciziei civile nr. 632 din 7

octombrie 1999 a Tribunalului Suceava, pe care o păstrează.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai

2003.