ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1399/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1399/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului în anulare de
față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
I. ÎN FAPT
Acțiunea și întâmpinarea
Prin cererea înregistrată la 7
martie 2000, reclamanții F. au cerut în contradictoriu cu pârâtul B.A.
- revendicarea suprafeței de 60 mp
teren situat în București, str. Petre Liciu,
- obligarea pârâtului să ridice
gardul edificat fără autorizație,
- obligarea sa la daune cominatorii
de câte un milion lei pe zi de întârziere.
Reclamanții susțin, în esență, că:
- au dobândit proprietatea terenului
de 210 mp prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1799 din 29 iunie 1999, iar
- pârâtul a ocupat 50 mp din teren
„edificând un gard de beton”, iar acesta, prin întâmpinare, arată că, prin
actul nr. 4004 din 13 iunie 1996, a cumpărat terenul de 250 mp și casa
(învecinat str. Petre Liciu) ocupând, în fapt, numai această suprafață.
Hotărârea primei instanțe.
Prin sentința nr. 5225 din 2 mai
2001 a Judecătoriei sectorului 4 acțiunea a fost respinsă ca nefondată,
reținând că pârâtul ocupă 249,82 mp teren ceea ce corespunde titlului său, iar
reclamanții stăpânesc, în fapt, 242 mp, deși în titlu au 210 mp teren.
În apel, prin decizia civilă nr.
2568/ A din 2 octombrie 2001, sentința a fost schimbată, în tot, iar acțiunea a
fost admisă, considerând preferabil titlul reclamanților, care provine de la
M.M., suprafața ocupată de pârât fiind de 48 mp.
Recursul pârâtului a fost respins
prin decizia nr. 1495/ R din 31 mai 2002, cu aceleași argumente.
Prin recursul în anulare,
înregistrat la 30 mai 2003 se susține că prin deciziile din recurs și apel s-a
„produs o încălcare esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare
greșită a cauzei pe fond, fiind și vădit netemeinică”.
Se susține că
- părțile invocă titluri de
proprietate care provin de la autori diferiți, situație în care, va avea câștig
de cauză cel al cărui titlu este mai bine conturat;
- în speță, compararea trebuie
făcută prin prisma drepturilor avute de autori, iar preferabil va fi titlul ce
provine de la autorul al cărui drept de proprietate este de necontestat, astfel
că, în raport de data și de modalitatea de dobândire, titlul pârâtului este
preferabil, fiind mai bine caracterizat;
- pe de altă parte, expertiza și
cadastrul atestă că pârâtul ocupă 248,33 mp, iar reclamanții 242 mp, cu 32 mp
în plus, iar terenul acestora nu a fost identificat, cu vecinătățile sale și a
dimensiunii loturilor.
II. ÎN DREPT
Titlurile de proprietate și
autorii lor.
1.1. Reclamanții au dobândit 210 mp
teren prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1799 din 29 iunie 1999 de la
vânzătoarea M.M., căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate, conform
art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, prin ordinul nr. 1468 din 13 decembrie
1999 al prefectului și titlul de proprietate nr. 18001 din 4 din 14 decembrie
1999 (aceasta explică actul adițional nr. 4300 din 23 decembrie1999 între
reclamanți și vânzătoarea M.M. în care se menționează modul de dobândire și
titlul de proprietate din 14 decembrie 1999 al acesteia).
În procesul verbal de posesie nr.
5984 din 18 aprilie 2000 întocmit de Consiliul Local al sectorului 4 București
se arată că o suprafață de 48,00 mp din teren se suprapune cu imobilul de,
proprietatea pârâtului B.A.
1.2. Pârâtul B.A. a dobândit 250 mp
teren prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 760 din 6 mai 1996 de la
vânzătorii G.G. și C., fiind identificat prin schița anexă la contract.
Pe această bază el a obținut
autorizația nr. 19 PL din 21 octombrie 1998 pentru construcție provizorie și
împrejmuire teren, astfel că a edificat construcția și a edificat gardul a
cărei ridicare se cere prin acțiune.
Vânzătorii au dobândit suprafața de
250 mp teren prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 299 din 22 decembrie 1995
de la A.E., care, la rândul ei, l-a dobândit prin moștenire conform
certificatului de moștenitor nr. 366 din 8 mai 1986, de la defuncții T.,
proprietari în baza actului de vânzare-cumpărare nr. 28934/1929 (confirmată
prin sentința nr. 1104 din 6 noiembrie 1995).
În această hotărâre se arată că, în
cauză s-a făcut o expertiză topometrică, din care rezultă că, suprafața de
teren revendicată de 250 mp este liberă de construcții și neafectată de detalii
de sistematizare.
Documentele cadastrale (hărțile,
schițele și fișa imobilului) poziționează clar acest teren, cu vecinătățile și
suprafețele respective.
Recursul în anulare este fondat.
2.1.Reclamanții au dobândit, în
cunoștință de cauză, prin contractul din iunie 1999, un teren pe care autoarea
lor l-a primit ulterior vânzării, prin titlul de proprietate nr. 18001//4 din
14 decembrie 1999.
În contractul nr. 1799 din 29 iunie
1999 vânzătoarea M.M. menționează că a dobândit terenul de 210 mp prin
moștenire de la Z.E.A., decedată la 30 mai 1989, conform certificatului de
moștenitor nr. 1178 din 4 decembrie 1991.
Reclamanții au cunoscut și situația
juridică specială a terenului rezultată din procesul verbal de punere în
posesie din 28 martie 2000, înregistrat la 18 aprilie 2000 sub nr. 5974, în
baza dispozițiilor art. 36 alin. (2) și art. 116 alin. (2) din Legea nr.
18/1991, republicată, relativă la incertitudinea vecinătăților și, mai ales,
mențiunea expresă privind „suprafața de 48 mp (din suprafața totală de 210 mp)
care se suprapune cu imobilul (imobil redobândit în baza sentinței civile nr.
1104 din 6 noiembrie 1995)”
2.2. Este de necontestat, așadar, că
la data dobândirii terenului de către reclamanți terenul de 48 mp aparținea
proprietății pârâtului și se afla în posesia acestuia, fiind, de asemenea,
stăpânită și anterior de autorii săi.
Într-adevăr, ambele părți sunt
titularii dreptului de proprietate asupra aceluiași teren în suprafață de 48
mp, dar titlurile lor provin de la autori diferiți.
Actele de proprietate ale autorilor
pârâtului relevă, cu certitudine, individualitatea terenului, amplasamentul
acestuia, determinarea sa topografică clară, și a vecinătăților, precum și
situația juridică neechivocă. Dreptul de proprietate și stăpânirea succesivă de
autorii pârâtului a terenului în suprafață de 250 mp, cu amplasamentul și
vecinătățile stabilite cu exactitate prin prevederile cadastrale și schițele
anexe la contractele de vânzare – cumpărare, sunt de necontestat și anterioare
momentului dobândirii proprietății suprafeței de 210 mp de către reclamanți.
Cum s-a arătat, expertiza tehnică
topo și actele cadastrale atestă că pârâtul ocupă 248,23 mp teren, iar
reclamanții 242 mp, cu 32 mp în plus față de titlul de proprietate.
În consecință, incertitudinea creată
prin procesul verbal de punere în posesie din 18 aprilie 2000 a vânzătoarei
M.M., după ce la 29 iunie 1999, aceasta vânduse terenul de 210 mp teren
reclamanților, nu poate justifica soluția instanței de recurs, dar nici compararea
titlurilor părților, cât timp probele tehnice și celelalte înscrisuri atestă,
fără echivoc, o altă situație de fapt și juridică, astfel că reclamanții nu pot
revendica suprafața de 48 mp de la pârât.
Chiar și în ipoteza susținută de
recursul în anulare, compararea titlurilor părților, prin analiza drepturilor
autorilor acestora, titlul pârâtului apare, evident, mai bine caracterizat,
nefiind afectat de nici un element de incertitudine.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în
anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea
Supremă de Justiție.
Casează decizia nr. 1495 din 31 mai
2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, precum și decizia
civilă nr. 2568 din 22 octombrie 2001 a Tribunalului București, secția a V-a
civilă și de contencios administrativ.
Respinge apelul declarat de
reclamanții F.P.G. și F.M. împotriva sentinței civile nr. 5225 din 2 mai 2001 a
Judecătoriei sectorului 4 București pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 18 februarie 2004.