ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1399/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. ÎN FAPT

1. Acțiunea și întâmpinarea Prin cererea înregistrată la 7 martie 2000, reclamanții F. au cerut în contradictoriu cu pârâtul B.A. - revendicarea suprafeței de 60 mp teren situat în București, str. Petre Liciu, - obligarea pârâtului să ridice gardul edificat fără autorizație, - obligarea sa la daune cominatorii de câte un milion lei pe zi de întârziere. Reclamanții susțin, în esență, că: - au dobândit proprietatea terenului de 210 mp prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1799 din 29 iunie 1999, iar - pârâtul a ocupat 50 mp din teren „edificând un gard de beton”, iar acesta, prin întâmpinare, arată că, prin actul nr. 4004 din 13 iunie 1996, a cumpărat terenul de 250 mp și casa (învecinat str. Petre Liciu) ocupând, în fapt, numai această suprafață.

2. Hotărârea primei instanțe. Prin sentința nr. 5225 din 2 mai 2001 a Judecătoriei sectorului 4 acțiunea a fost respinsă ca nefondată, reținând că pârâtul ocupă 249,82 mp teren ceea ce corespunde titlului său, iar reclamanții stăpânesc, în fapt, 242 mp, deși în titlu au 210 mp teren. 3. În apel, prin decizia civilă nr. 2568/ A din 2 octombrie 2001, sentința a fost schimbată, în tot, iar acțiunea a fost admisă, considerând preferabil titlul reclamanților, care provine de la M.M., suprafața ocupată de pârât fiind de 48 mp. Recursul pârâtului a fost respins prin decizia nr. 1495/ R din 31 mai 2002, cu aceleași argumente. 4. Prin recursul în anulare, înregistrat la 30 mai 2003 se susține că prin deciziile din recurs și apel s-a „produs o încălcare esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, fiind și vădit netemeinică”.

Se susține că - părțile invocă titluri de proprietate care provin de la autori diferiți, situație în care, va avea câștig de cauză cel al cărui titlu este mai bine conturat; - în speță, compararea trebuie făcută prin prisma drepturilor avute de autori, iar preferabil va fi titlul ce provine de la autorul al cărui drept de proprietate este de necontestat, astfel că, în raport de data și de modalitatea de dobândire, titlul pârâtului este preferabil, fiind mai bine caracterizat; - pe de altă parte, expertiza și cadastrul atestă că pârâtul ocupă 248,33 mp, iar reclamanții 242 mp, cu 32 mp în plus, iar terenul acestora nu a fost identificat, cu vecinătățile sale și a dimensiunii loturilor.

II. ÎN DREPT

1. Titlurile de proprietate și autorii lor. 1.1. Reclamanții au dobândit 210 mp teren prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1799 din 29 iunie 1999 de la vânzătoarea M.M., căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate, conform art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, prin ordinul nr. 1468 din 13 decembrie 1999 al prefectului și titlul de proprietate nr. 18001 din 4 din 14 decembrie 1999 (aceasta explică actul adițional nr. 4300 din 23 decembrie1999 între reclamanți și vânzătoarea M.M. în care se menționează modul de dobândire și titlul de proprietate din 14 decembrie 1999 al acesteia). În procesul verbal de posesie nr. 5984 din 18 aprilie 2000 întocmit de Consiliul Local al sectorului 4 București se arată că o suprafață de 48,00 mp din teren se suprapune cu imobilul de, proprietatea pârâtului B.A.

1.2. Pârâtul B.A. a dobândit 250 mp teren prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 760 din 6 mai 1996 de la vânzătorii G.G. și C., fiind identificat prin schița anexă la contract. Pe această bază el a obținut autorizația nr. 19 PL din 21 octombrie 1998 pentru construcție provizorie și împrejmuire teren, astfel că a edificat construcția și a edificat gardul a cărei ridicare se cere prin acțiune.

Vânzătorii au dobândit suprafața de 250 mp teren prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 299 din 22 decembrie 1995 de la A.E., care, la rândul ei, l-a dobândit prin moștenire conform certificatului de moștenitor nr. 366 din 8 mai 1986, de la defuncții T., proprietari în baza actului de vânzare-cumpărare nr. 28934/1929 (confirmată prin sentința nr. 1104 din 6 noiembrie 1995). În această hotărâre se arată că, în cauză s-a făcut o expertiză topometrică, din care rezultă că, suprafața de teren revendicată de 250 mp este liberă de construcții și neafectată de detalii de sistematizare. Documentele cadastrale (hărțile, schițele și fișa imobilului) poziționează clar acest teren, cu vecinătățile și suprafețele respective.

2. Recursul în anulare este fondat. 2.1.Reclamanții au dobândit, în cunoștință de cauză, prin contractul din iunie 1999, un teren pe care autoarea lor l-a primit ulterior vânzării, prin titlul de proprietate nr. 18001//4 din 14 decembrie 1999. În contractul nr. 1799 din 29 iunie 1999 vânzătoarea M.M.

menționează că a dobândit terenul de 210 mp prin moștenire de la Z.E.A., decedată la 30 mai 1989, conform certificatului de moștenitor nr. 1178 din 4 decembrie 1991. Reclamanții au cunoscut și situația juridică specială a terenului rezultată din procesul verbal de punere în posesie din 28 martie 2000, înregistrat la 18 aprilie 2000 sub nr. 5974, în baza dispozițiilor art. 36 alin. (2) și art. 116 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, relativă la incertitudinea vecinătăților și, mai ales, mențiunea expresă privind „suprafața de 48 mp (din suprafața totală de 210 mp) care se suprapune cu imobilul (imobil redobândit în baza sentinței civile nr. 1104 din 6 noiembrie 1995)” 2.2. Este de necontestat, așadar, că la data dobândirii terenului de către reclamanți terenul de 48 mp aparținea proprietății pârâtului și se afla în posesia acestuia, fiind, de asemenea, stăpânită și anterior de autorii săi.

Într-adevăr, ambele părți sunt titularii dreptului de proprietate asupra aceluiași teren în suprafață de 48 mp, dar titlurile lor provin de la autori diferiți. Actele de proprietate ale autorilor pârâtului relevă, cu certitudine, individualitatea terenului, amplasamentul acestuia, determinarea sa topografică clară, și a vecinătăților, precum și situația juridică neechivocă. Dreptul de proprietate și stăpânirea succesivă de autorii pârâtului a terenului în suprafață de 250 mp, cu amplasamentul și vecinătățile stabilite cu exactitate prin prevederile cadastrale și schițele anexe la contractele de vânzare – cumpărare, sunt de necontestat și anterioare momentului dobândirii proprietății suprafeței de 210 mp de către reclamanți.

Cum s-a arătat, expertiza tehnică topo și actele cadastrale atestă că pârâtul ocupă 248,23 mp teren, iar reclamanții 242 mp, cu 32 mp în plus față de titlul de proprietate. În consecință, incertitudinea creată prin procesul verbal de punere în posesie din 18 aprilie 2000 a vânzătoarei M.M., după ce la 29 iunie 1999, aceasta vânduse terenul de 210 mp teren reclamanților, nu poate justifica soluția instanței de recurs, dar nici compararea titlurilor părților, cât timp probele tehnice și celelalte înscrisuri atestă, fără echivoc, o altă situație de fapt și juridică, astfel că reclamanții nu pot revendica suprafața de 48 mp de la pârât. Chiar și în ipoteza susținută de recursul în anulare, compararea titlurilor părților, prin analiza drepturilor autorilor acestora, titlul pârâtului apare, evident, mai bine caracterizat, nefiind afectat de nici un element de incertitudine.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Casează decizia nr. 1495 din 31 mai 2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, precum și decizia civilă nr. 2568 din 22 octombrie 2001 a Tribunalului București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ. Respinge apelul declarat de reclamanții F.P.G. și F.M. împotriva sentinței civile nr. 5225 din 2 mai 2001 a Judecătoriei sectorului 4 București pe care o păstrează. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2004.