ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3434/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 13 august 2002, reclamanții M.A. și M.E. au chemat în judecată pe pârâta C.S. solicitând anularea certificatului de moștenitor nr. 17 din 7 februarie 2002 și radierea intabulării efectuate în C.F. 496 Ulma, cu privire la parcela 2093 în suprafață de 2903 mp și 445 mp ce a aparținut autorului reclamanților M.P. Prin sentința civilă nr. 636 din 21 februarie 2003 pronunțată de Judecătoria Rădăuți a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamanților ce au fost obligați să plătească pârâtei suma de 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În pronunțarea acestei hotărâri, instanța de fond a reținut din probele administrate că autorii reclamanților, respectiv M.P.

și M.M., figurează înscriși ca proprietari asupra mai multor parcele de teren din comuna Nisipitu conform adeverinței nr. 126/1932 eliberată de Judecătoria rurală Seletin, dar printre acestea nu se numără și parcela în cauză cu nr. 2093. Deși prin sentința civilă nr. 3911 din 16 decembrie 2002 pronunțată de Judecătoria Rădăuți s-a constatat dreptul de proprietate al reclamanților cu privire la mai multe imobile situate pe raza satului Ulma printre care și suprafața de 2166 mp situată în intravilan, identificată cadastral prin parcela 1 F din corpul de proprietate nr. 2105, aceasta nu este identică cu suprafața înscrisă în certificatul de moștenitor a cărui anulare s-a cerut prin care pârâta, s-a constatat că este unica succesoare a defuncților D.I.

și D.E. Întrucât reclamanții nu și-au dovedit susținerile din acțiune, instanța de fond le-a respins cererea. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică. Tribunalul Suceava, secția civilă, prin decizia nr. 478 din 11 august 2004 a admis apelul reclamanților, a schimbat în parte sentința judecătoriei și a admis acțiunea acestora. Drept urmare a anulat în parte certificatul de moștenitor nr. 17 din 7 februarie 2002 în sensul excluderii din masa succesorală a suprafeței de 2166 mp din parcela fânaț, de 3500 mp. S-a dispus radierea intabulării din C.F. 496 Ulma a acestei suprafețe din parcela funciară nr. 2093 înscrisă pe numele pârâtei. Totodată pârâta a fost obligată să plătească reclamanților apelanți cheltuieli de judecată în sumă de 6.240.000 lei.

În pronunțarea acestei hotărâri, pe baza înscrisurilor și a raportului de expertiză (probă administrată în apel) instanța de apel a reținut că potrivit evidențelor cadastrale autorul apelanților-reclamanți, respectiv M.P. a figurat ca având în proprietate mai multe suprafețe de teren dintre care unele parcele se aflau pe raza comunei Ulma. Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că pârâta stăpânește suprafața de 2166 mp teren ce s-a constatat a fi proprietatea apelanților-reclamanți prin sentința civilă nr. 3911/2002 a Judecătoriei Rădăuți. Cum pârâta nu a putut dovedi modul de transmitere a terenului de la autorii apelanților la autorii săi și având în vedere că în evidențele cadastrale terenul apare în proprietatea lui M.P., autorul apelanților, tribunalul a admis apelul reclamanților și a anulat în parte certificatul de moștenitor nr. 17/2002.

Reținând că titlul în baza căruia s-a dispus înscrierea pârâtei în evidențele cadastrale nu a fost valabil, în temeiul art. 36 din Legea nr. 7/1996 a dispus radierea acestui drept. În termenul prevăzut de lege, împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs pârâta C.S. invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 11 C. proc. civ. Recurenta susține că a invocat excepția lipsei calității procesuale active a intimaților-reclamanți asupra căreia instanța de apel nu s-a pronunțat, deși era hotărâtoare în cauză. De asemenea se susține că intimații-reclamanți nu au dovedit că parcela nr. 2093 a aparținut autorilor lor, iar prin sentința civilă nr. 3911/2002 a Judecătoriei Rădăuți s-a constatat că aceștia sunt proprietari ai terenului în suprafață de 2166 mp ce face parte din parcela nr. 2105, distinctă de cea în cauză.

Recurenta menționează că sentința civilă nr. 3911/2002 a Judecătoriei Rădăuți nu-i este opozabilă iar instanța de apel a ignorat conținutul adeverinței nr. 126/1932 emisă de Judecătoria rurală Seletin din care reiese că M.P., autorul intimaților, nu a avut în proprietate parcela nr. 2093 pe care o revendică aceștia. Cum autorii intimaților nu aveau în proprietate parcela nr. 2093, în mod greșit a reținut instanța de apel că, recurenta nu a dovedit modul de transmitere a terenului de la autorii reclamanților la autorii săi. Intimații au invocat nulitatea recursului în raport de împrejurarea că art. 304 pct. 11 C. proc. civ. a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000. Din dezvoltarea motivelor de recurs se constată că aceasta face posibilă încadrarea cererii în dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc.

civ., chiar dacă recurenta a precizat și motivul conținut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ. ce a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000 și nu mai poate fi analizat. Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Este de observat că în fața instanței de fond recurenta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a intimaților-reclamanți ce a fost unită cu fondul (fila 58 dosar fond) și la care instanța nu a răspuns iar prin sentința pronunțată a respins acțiunea reclamanților ca nefondată. Acest incident procedural este conținut și de întâmpinarea depusă de recurentă în apel prin care contestă calitatea intimaților de proprietari ai imobilului în litigiu (fila 46 dosar apel).

Excepția dirimantă a lipsei calității procesuale active reprezintă un mijloc de apărare asupra căruia instanța de apel nu s-a pronunțat deși era hotărâtor pentru dezlegarea pricinii. Sub acest aspect instanța de recurs nu poate exercita controlul judiciar așa încât decizia pronunțată în apel va fi casată. Cu ocazia rejudecării excepția lipsei calității procesuale active va fi analizată atât sub aspectul dreptului terților de a cere anularea unui certificat de moștenitor iar în caz afirmativ, se va cerceta dacă terenul în litigiu, cuprins în parcela nr. 2093 din comuna Ulma, a aparținut în proprietate autorilor intimaților-reclamanți câtă vreme adeverința cadastrală nr. 126/1932 (fila 10 dosar judecătorie) nu atestă acest lucru iar sentința civilă nr. 3911/2002 pronunțată de Judecătoria Rădăuți nu-i este opozabilă recurentei (care nu a fost parte în acel proces) și se referă la suprafața de teren din parcela nr. 2105 din comuna Ulma.

Față de cele ce preced și în baza art. 312 alin. (2) și art. 314 C. proc. civ., Curtea va admite recursul declarat de pârâtă, va casa decizia instanței de apel și va trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel Suceava competentă să soluționeze apelul conform art. 3 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. modificat prin O.U.G. nr. 58/2003 aprobată prin Legea nr. 195/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta C.S. împotriva deciziei nr. 478 din 11 august 2004 a Tribunalului Suceava, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Suceava. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2005.