ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3434/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 13 august 2002,

reclamanții M.A. și M.E. au chemat în judecată pe pârâta C.S. solicitând

anularea certificatului de moștenitor nr. 17 din 7 februarie 2002 și radierea

intabulării efectuate în C.F. 496 Ulma, cu privire la parcela 2093 în suprafață

de 2903 mp și 445 mp ce a aparținut autorului reclamanților M.P.

Prin sentința civilă nr. 636 din 21

februarie 2003 pronunțată de Judecătoria Rădăuți a fost respinsă ca nefondată

acțiunea reclamanților ce au fost obligați să plătească pârâtei suma de

1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În pronunțarea acestei hotărâri,

instanța de fond a reținut din probele administrate că autorii reclamanților,

respectiv M.P. și M.M., figurează înscriși ca proprietari asupra mai multor

parcele de teren din comuna Nisipitu conform adeverinței nr. 126/1932 eliberată

de Judecătoria rurală Seletin, dar printre acestea nu se numără și parcela în

cauză cu nr. 2093.

Deși prin sentința civilă nr. 3911

din 16 decembrie 2002 pronunțată de Judecătoria Rădăuți s-a constatat dreptul

de proprietate al reclamanților cu privire la mai multe imobile situate pe raza

satului Ulma printre care și suprafața de 2166 mp situată în intravilan,

identificată cadastral prin parcela 1 F din corpul de proprietate nr. 2105,

aceasta nu este identică cu suprafața înscrisă în certificatul de moștenitor a

cărui anulare s-a cerut prin care pârâta, s-a constatat că este unica

succesoare a defuncților D.I. și D.E.

Întrucât reclamanții nu și-au

dovedit susținerile din acțiune, instanța de fond le-a respins cererea.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel reclamanții criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Tribunalul Suceava, secția civilă,

prin decizia nr. 478 din 11 august 2004 a admis apelul reclamanților, a

schimbat în parte sentința judecătoriei și a admis acțiunea acestora.

Drept urmare a anulat în parte

certificatul de moștenitor nr. 17 din 7 februarie 2002 în sensul excluderii din

masa succesorală a suprafeței de 2166 mp din parcela fânaț, de 3500 mp.

S-a dispus radierea intabulării din C.F.

496 Ulma a acestei suprafețe din parcela funciară nr. 2093 înscrisă pe numele

pârâtei.

Totodată pârâta a fost obligată să

plătească reclamanților apelanți cheltuieli de judecată în sumă de 6.240.000

lei.

În pronunțarea acestei hotărâri, pe baza

înscrisurilor și a raportului de expertiză (probă administrată în apel)

instanța de apel a reținut că potrivit evidențelor cadastrale autorul

apelanților-reclamanți, respectiv M.P. a figurat ca având în proprietate mai

multe suprafețe de teren dintre care unele parcele se aflau pe raza comunei

Ulma.

Din raportul de expertiză efectuat

în cauză rezultă că pârâta stăpânește suprafața de 2166 mp teren ce s-a

constatat a fi proprietatea apelanților-reclamanți prin sentința civilă nr.

3911/2002 a Judecătoriei Rădăuți.

Cum pârâta nu a putut dovedi modul

de transmitere a terenului de la autorii apelanților la autorii săi și având în

vedere că în evidențele cadastrale terenul apare în proprietatea lui M.P.,

autorul apelanților, tribunalul a admis apelul reclamanților și a anulat în

parte certificatul de moștenitor nr. 17/2002.

Reținând că titlul în baza căruia

s-a dispus înscrierea pârâtei în evidențele cadastrale nu a fost valabil, în

temeiul art. 36 din Legea nr. 7/1996 a dispus radierea acestui drept.

În termenul prevăzut de lege,

împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs pârâta C.S. invocând

motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 11 C. proc. civ.

Recurenta susține că a invocat

excepția lipsei calității procesuale active a intimaților-reclamanți asupra

căreia instanța de apel nu s-a pronunțat, deși era hotărâtoare în cauză.

De asemenea se susține că

intimații-reclamanți nu au dovedit că parcela nr. 2093 a aparținut autorilor

lor, iar prin sentința civilă nr. 3911/2002 a Judecătoriei Rădăuți s-a

constatat că aceștia sunt proprietari ai terenului în suprafață de 2166 mp ce

face parte din parcela nr. 2105, distinctă de cea în cauză.

Recurenta menționează că sentința

civilă nr. 3911/2002 a Judecătoriei Rădăuți nu-i este opozabilă iar instanța de

apel a ignorat conținutul adeverinței nr. 126/1932 emisă de Judecătoria rurală

Seletin din care reiese că M.P., autorul intimaților, nu a avut în proprietate

parcela nr. 2093 pe care o revendică aceștia.

Cum autorii intimaților nu aveau în

proprietate parcela nr. 2093, în mod greșit a reținut instanța de apel că,

recurenta nu a dovedit modul de transmitere a terenului de la autorii

reclamanților la autorii săi.

Intimații au invocat nulitatea

recursului în raport de împrejurarea că art. 304 pct. 11 C. proc. civ. a fost

abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000.

Din dezvoltarea motivelor de recurs

se constată că aceasta face posibilă încadrarea cererii în dispozițiile art.

304 pct. 10 C. proc. civ., chiar dacă recurenta a precizat și motivul conținut

de art. 304 pct. 11 C. proc. civ. ce a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000 și

nu mai poate fi analizat.

Recursul este fondat pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Este de observat că în fața

instanței de fond recurenta a invocat excepția lipsei calității procesuale

active a intimaților-reclamanți ce a fost unită cu fondul (fila 58 dosar fond)

și la care instanța nu a răspuns iar prin sentința pronunțată a respins acțiunea

reclamanților ca nefondată.

Acest incident procedural este

conținut și de întâmpinarea depusă de recurentă în apel prin care contestă

calitatea intimaților de proprietari ai imobilului în litigiu (fila 46 dosar

apel).

Excepția dirimantă a lipsei

calității procesuale active reprezintă un mijloc de apărare asupra căruia

instanța de apel nu s-a pronunțat deși era hotărâtor pentru dezlegarea

pricinii. Sub acest aspect instanța de recurs nu poate exercita controlul

judiciar așa încât decizia pronunțată în apel va fi casată.

Cu ocazia rejudecării excepția

lipsei calității procesuale active va fi analizată atât sub aspectul dreptului

terților de a cere anularea unui certificat de moștenitor iar în caz afirmativ,

se va cerceta dacă terenul în litigiu, cuprins în parcela nr. 2093 din comuna

Ulma, a aparținut în proprietate autorilor intimaților-reclamanți câtă vreme

adeverința cadastrală nr. 126/1932 (fila 10 dosar judecătorie) nu atestă acest

lucru iar sentința civilă nr. 3911/2002 pronunțată de Judecătoria Rădăuți nu-i

este opozabilă recurentei (care nu a fost parte în acel proces) și se referă la

suprafața de teren din parcela nr. 2105 din comuna Ulma.

Față de cele ce preced și în baza

art. 312 alin. (2) și art. 314 C. proc. civ., Curtea va admite recursul

declarat de pârâtă, va casa decizia instanței de apel și va trimite cauza spre

rejudecare Curții de Apel Suceava competentă să soluționeze apelul conform art.

3 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. modificat prin O.U.G. nr. 58/2003 aprobată

prin Legea nr. 195/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

C.S. împotriva deciziei nr. 478 din 11 august 2004 a Tribunalului Suceava, secția

civilă, pe care o casează și trimite cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel

Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie

2005.