ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4304/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4304/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursurilor de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată sub nr. 9120 din 13 noiembrie 2001 la Tribunalul Suceava,
reclamanții S.Z. și P.A.M. au chemat
în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și
D.G.F.P. Suceava, SC S. SA Rădăuți și A.P.A.P.S., solicitând ca prin hotărâre
judecătorească să se constate că imobilul înscris în C.F. a comunei Rădăuți nr.
top 1589/1 și 1589/6 a trecut fără titlul valabil în proprietatea statului și,
ulterior în proprietatea SC S. SA Rădăuți, să fie obligate pârâtele să le
restituie acest imobil și să le recunoască dreptul de proprietate asupra lui.
În motivarea acțiunii, reclamanții
au arătat că, imobilul evidențiat în C.F. Rădăuți, teren în suprafață de 2023
mp a fost preluat abuziv de către Statul Român și în prezent se află în posesia
pârâtei SC S. SA. Rădăuți.
Au mai precizat că sunt moștenitorii
proprietarelor tabulare Ș.H.S. și M.P., cu cote indivize de câte ½
fiecare parte, și că au formulat notificare adresată SC S. SA Rădăuți, prin
care au solicitat restituirea în natură a imobilului, la care nu au primit
răspuns.
Prin sentința civilă nr.
226 din 4 iunie 2002, Tribunalul Suceava a respins ca nefondată acțiunea
reclamanților
S.Z. și
P.A.M. împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și
D.G.F.P. Suceava, SC S. SA Rădăuți și A.P.A.P.S. București.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că reclamanții nu au
făcut dovezi din care să rezulte că autorii lor au fost proprietarii imobilului
în litigiu, în suprafață de 2023 mp, înscris în C.F. Rădăuți, nr. top 1589/1 și
1589/6.
Curtea de Apel Suceava ,
prin sentința civilă nr. 669 din 29 iunie 2005 a admis apelul declarat de
reclamanții
S.Z. și
P.A.M. împotriva sentinței civile nr. 226 din 4 iunie 2002, pronunțată de
Tribunalul Suceava, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că, a admis acțiunea
reclamanților și a obligat pârâta A.V.A.S. București să emită decizie de
restituire prin măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 1924 mp ,
teren identic cu nr. top 1589/1 și 1589/6 din C.F. Rădăuți, în valoare de 1 790
243 500 lei, și la 19 000 000 lei cheltuieli de judecată.
Instanța de apel a reținut în esență
următoarele:
Potrivit extrasului de C.F. Rădăuți,
proprietare tabulare ale parcelelor de teren cu nr. top 1589/1 și 1589/6 au
fost autoarele reclamanților, respectiv Ș.M.S. și M.P., cu cote indivize de
câte ½ parte fiecare, iar calitatea de moștenitori o au reclamanții
potrivit actelor de stare civilă și certificatelor de moștenitor (anexate la
filele 5 -7, 9, 55-61 dosar fond).
Prin raportul de expertiză efectuat
în cauză de expert N.P. (filele 166 -179 dosar apel) a fost identificat terenul
în litigiu, având suprafața de 1924 mp, identic cu parcela funciară nr. 1589/1
în suprafață de 760 mp și parcela funciară cu nr. 1589/6 în suprafață de 1164
mp. Pe acest teren, aflat în posesia SC S. SA Rădăuți s-a constat existența
construcțiilor afectate de activitățile desfășurate de această societate.
Societatea deținătoare a terenului
revendicat de reclamanți a fost integral privatizată în anii 1995-1996, prin
achiziționarea pachetului de acțiuni, potrivit contractelor de vânzare –
cumpărare de acțiuni nr. 467 din 15 august 1995, nr. 447 din 16 aprilie 1996 și
nr. 116 din 13 august 1995 (aflate la filele nr. 25-46 dosar fond), contracte
în vigoare.
Prin interpretarea disp. art. 20
alin. (2) raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 s-a reținut că,
restituirea în natură a imobilului este exclusă în cazul societăților
comerciale deținătoare integral privatizate, precum și a celor la care valoarea
acțiunilor sau părților sociale deținute de stat sau unitățile administrativ
teritoriale este mai mică decât valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui
retrocedare în natură ar fi fost posibilă.
Față de disp. art. 27
din Legea nr. 10/2001 s-a reținut că, unitatea implicată în privatizare,
respectiv A.V.A.S. București trebuie să emită decizia de restituire prin măsuri
reparatorii în echivalent, pentru suprafața de 1924 mp teren, în valoare de 1 790
243 500 lei.
Împotriva deciziei
civile nr. 669 din 29 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Suceava au
declarat recurs reclamanții S.Z. și P.A.M., cât și pârâta A.V.A.S. București.
În dezvoltarea motivelor
de recurs, reclamanții critică hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate,
invocând motivele prev. de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ.
Astfel, într-o primă
critică se susține că hotărârea recurată este nelegală, deoarece instanța de
apel nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut, cu toate că prin acțiune au
solicitat să se constate că imobilul a trecut în proprietatea statului și apoi
a intimatei pârâte SC S. SA Rădăuți, fără titlu valabil, instanța nu s-a
pronunțat asupra acestui aspect.
A doua critică se referă
la faptul că soluția instanței de apel este greșită și pentru că a obligat
numai intimata pârâtă A.V.A.S. București la emiterea deciziei de restituire a
măsurilor reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 1924 mp, deținută în
prezent de SC S. SA Rădăuți, în condițiile în care trebuia să oblige în solidar
pe cele două pârâte (A.V.A.S. București și SC S. SA Rădăuți) la plata măsurilor
reparatorii, echivalentă a sumei de 1 790 243 500 lei, prin aplicarea
corespunzătoare a disp. art. 27 din Legea nr. 10/2001.
Recurenta pârâtă A.V.A.S.
București critică hotărârea instanței de apel pentru aplicarea greșită a legii,
sens în care invocă excepția prematurității acțiunii, a lipsei calității sale
procesuale față de obiectul cererii și a interpretării greșite a art. 27 din
Legea nr. 10/2001.
Dezvoltând motivele
invocate, susține că, reclamanții nu au parcurs procedura administrativă
prealabilă, prevăzută de Legea nr. 10/2001, care are caracter obligatoriu, ceea
ce face inadmisibilă acțiunea adresată direct instanței.
Mai arată că, față de
obiectul cererii de chemare în judecată nu ar avea calitate procesuală pasivă,
deoarece simpla chemare în judecată a sa, în calitate de instituție publică
implicată în privatizarea SC S. SA Rădăuți, nu-i conferă calitatea procesuală
pasivă de a dispune restituirea în natură a imobilelor din patrimoniul altei
persoane juridice.
Față de faptul că
reclamanții au solicitat restituirea în natură a imobilului, recurenta
apreciază că, potrivit Legii nr. 10/2001, competența revine exclusiv unității
deținătoare a imobilului în patrimoniul căreia este evidențiat.
Pe fondul cauzei,
susține recurenta că, s-a încălcat principiul disponibilității având în vedere
că, obiectul acțiunii îl formează restituirea în natură, și instanța a obligat
la măsuri reparatorii, deci a acordat altceva decât s-a cerut.
În concluzie, se susține
că hotărârea criticată este nelegală, deoarece s-au aplicat și interpretat
greșit dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001.
Recursurile vor fi
respinse pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește
recursul declarat de către reclamanții S.Z. și P.A.M. se reține că este tardiv.
Potrivit art. 301 C.
proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la data comunicării hotărârii
recurate, dacă legea nu dispune altfel, iar conform art. 103 C. proc. civ.,
neexcercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de
procedură în termenul legal atrage decăderea.
În prezenta cauză,
reclamantei S.Z. i-a fost comunicată hotărârea atacată la data de 15 iulie
2005, iar recurentului reclamant P.A.M., la data de 25 iulie 2005, așa cum o
atestă procesele-verbale aflate la filele 212 și 215 din dosarul instanței de
apel.
Calculat termenul de
recurs de la aceste date, rezultă că recurenții puteau declara recurs,
încadrându-se în terenul prev. de art. 301 C. proc. civ., până la data de 10
august 2005.
Recursul a fost însă
declarat la data de 5 septembrie 2005, iar susținerea că acesta este declarat
în termen nu reprezintă o justificare pentru a fi avută în vedere de instanță,
singura concluzie fiind aceea că recursul este tardiv declarat.
Referitor la recursul
declarat de pârâta A.V.A.S. București, se rețin următoarele:
Recurenta pârâtă a
invocat excepția prematurității acțiunii reclamantelor, susținând că nu au
parcurs procedura administrativă prealabilă ce are caracter obligatoriu și a
considerat că este inadmisibilă.
Dimpotrivă, recurenții
au dovedit că prin notificarea înregistrată sub nr. 584 din 8 noiembrie 2001
conform Legii nr. 10/2001, au solicitat restituirea în natură a imobilului în
litigiu.
Persoana juridică
notificată nu a emis decizia în termenul prevăzut de art. 23 din Legea nr.
10/2001, lipsa răspunsului fiind echivalentă cu un răspuns negativ, ceea ce
permite persoanelor îndreptățite la restituirea în natură a unui bun să
promoveze acțiunea potrivit principiului liberului acces la justiție, instanța
fiind obligată să soluționeze cererea.
În aceste condiții, nu
se poate reține prematuritatea acțiunii, deoarece legea nu prevede un mijloc de
constrângere pentru cel notificat, și în cazul lipsei unui răspuns la
notificare, persoana îndreptățită nu ar putea formula cerere niciodată,
nedeținând un răspuns, iar legea nu și-ar produce efectele.
De asemenea în mod
nejustificat susține recurenta-pârâtă că reclamanții nu au dovedit temeinicia
pretențiilor în raport cu art. 27 din Legea nr. 10/2001, care se referă la
imobilele preluate cu titlu valabil.
În cauză s-a dovedit că
imobilul antecesorilor reclamanților a fost preluat fără nici un titlul și cu
atât mai puțin cu un titlu valabil. Chiar și la această dată antecesorii
reclamanților figurează ca proprietari în C.F., situație în care nu sunt
aplicabile dispozițiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
În art. 2 pct.1 lit. h)
din Legea nr. 10/2001 se indică cu claritate care sunt imobilele preluate în
mod abuziv, respectiv „orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără
respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele
preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale
puterii sau ale administrației de stat”. La pct. 2 al aceluiași articol se
arată că „persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își
păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării”, așa încât
reclamanții sunt îndreptățiți în baza acestor prevederi legale să promoveze
acțiunea de față.
Recurenta a invocat și
excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, față de obiectul cererii de
chemare în judecată, cu motivarea că, simpla sa chemare în judecată în calitate
de instituție publică implicată în privatizare, nu îi conferă calitatea
procesuală pasivă de a dispune restituirea în natură a imobilului în litigiu.
Trebuie observat că,
reclamanții prin acțiunea promovată au solicitat să se constate că imobilul
evidențiat în C.F. Rădăuți a trecut în proprietatea statului fără titlu
valabil, iar apoi, ca pârâtele SC S. SA Rădăuți și A.V.A.S. București să le
restituie acest imobil și să le recunoască dreptul de proprietate.
Corect instanța de apel
a reținut că pe terenul în litigiu, aflat în posesia pârâtei SC S. SA Rădăuți
sunt amplasate construcții afectate de activități desfășurate de această
societate, situație în care nu poate fi restituit în natură.
Totodată, societatea
deținătoare a terenului revendicat a fost integral privatizată în perioada
anilor 1995-1996, prin achiziționarea pachetului de acțiuni, potrivit
contractelor de vânzare-cumpărare, anexate la dosar, valabile și la această
dată. Într-adevăr, unitatea deținătoare a imobilului este această societate,
dar recurenta pârâtă A.V.A.S. este deținătoarea contravalorii achitate pentru
imobil, ca urmare a privatizării societății.
Astfel, potrivit art. 27
alin. (1) din Legea nr. 10/2001, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul
unei societăți comerciale privatizate, persoanele îndreptățite au dreptul la
despăgubiri, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate, iar
potrivit alin. (2) al aceluiași text, în situația imobilelor prevăzute la alin.
(1), măsurile reparatorii prin echivalent se propun de către instituția publică
care efectuează sau,după caz, a efectuat privatizarea, disp. art. 24 alin. (1)
din lege, fiind aplicabile corespunzător.
Nefondată este și
critica privitoare la încălcarea principiului disponibilității, în sensul că
instanța a greșit când a dispus să se emită decizie de restituire prin măsuri
reparatorii în echivalent.
Recurenta consideră că
instanța nu a fost investită cu o cerere prin care să solicite a i se acorda
măsuri reparatorii, astfel că a acordat altceva decât s-a cerut.
Trebuie observat că,
față de claritatea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, instanța a stabilit legal
obligația în sarcina acestei recurente, în condițiile în care terenul în
litigiu este ocupat de construcțiile pârâtei SC S. SA Rădăuți, neputând fi
restituit în natură, societate care a fost integral privatizată prin implicarea
recurentei.
Față de considerentele
expuse, urmează ca recursurile să fie respinse și să se mențină ca legală și
temeinică hotărârea pronunțată de instanța de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanții P.A.M.
și S.Z. împotriva deciziei nr. 669 din 29 iunie 2005, pronunțată de Curtea de
Apel Suceava, secția civilă.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S.
București împotriva aceleiași decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 3 mai 2006.