ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 514/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C.I.împotriva deciziei nr. 58 din 7 decembrie 2001 a Curții de Apel Suceava-Secția Civilă. La apelul nominal s-au prezentat recurentul-pârât C.I., intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de consilier juridic A.L., lipsind intimații-pârâți CNSLR Frăția-Suceava, Municipiul Suceava prin primar și Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava. Procedura completă. Curtea, luând act că nu mai sunt cereri prealabile, a acordat cuvântul părților pe motivele de recurs. C.I.a solicitat admiterea recursului. Consilier juridic A.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Reprezentanta Ministerului Public a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.

C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: C.I. a chemat în judecată Municipiul Suceava prin primar, CNSLR Frăția – Filiala Suceava și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând radierea dreptului de proprietate pentru Statul Român și CNSLR Frăția din CF nr. 872 Suceava asupra imobilelor casă și teren identice cu parcelele nr.230/6, 230/1 și 1411; înscrierea dreptului de proprietatea asupra acestor imobile succesiv pentru autoarea G.E.L.și apoi pentru reclamant; obligarea pârâților de a-i lăsa reclamantului în deplină proprietate și posesie imobilele menționate.

Tribunalul Suceava, secția civilă, prin sentința nr. 201/21 iunie 2001 a admis acțiunea și a dispus radierea intabulării dreptului de proprietate pentru Statul Român și CNSLR Frăția – Filiala Suceava asupra imobilelor din CF nr.872 Suceava compuse din parcelele nr. 230/6, 230/1 și 1411, cu casa nr.1485; s-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra imobilelor menționate succesiv pentru G.E.L.și reclamant. Au fost obligați pârâții să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie respectivele imobile. Curtea de Apel Suceava, secția civilă, prin decizia nr.58/7 decembrie 2001 a admis apelurile declarate de Municipiul Suceava, prin primar și de Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 201/21 iunie 2001 a Tribunalului Suceava, secția civilă, pe care a anulat-o și a trimis cauza Judecătoriei Suceava, competentă să o soluționeze ca instanță de fond.

În motivarea soluției instanța de apel a calificat acțiunea reclamantului ca fiind de radiere a unei intabulări de carte funciară și respectiv revendicare imobiliară, întemeiată pe dispozițiile art. 17 și 34 din Decretul Lege nr.115/1938 precum și pe art. 480 – 481 C.civ. Pe cale de consecință, a decis că o astfel de acțiune este în competența de soluționare a judecătoriei pe raza teritorială a căreia erau situate imobilele. De asemenea, a precizat că atragerea competenței tribunalului ar fi putut avea loc numai în ipoteza în care reclamantul ar fi revendicat imobilul, iar acesta ar fi avut o valoare de peste 2 miliarde de lei, conform art.2 pct. 1 lit. b C.proc.civ.. Pe cale de consecință nu au mai fost analizate celelalte motive de apel invocate de pârâți.

În contra acestei decizii a declarat recurs reclamantul C.I.susținând în esență că apelul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice era tardiv. Referitor la apelul Municipiului Suceava prin primar s-a învederat că instanța de apel nu a examinat competența materială în raport de valoarea imobilului la data promovării acțiunii când dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b din C.proc.civ.. stabileau în favoarea tribunalului competența de soluționare a litigiului dacă imobilul avea o valoare de peste 150.000.000 lei. Recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Prin acțiune reclamantul a solicitat radierea dreptului de proprietate al statului cu privire la imobilul înscris în CF nr. 872 Suceava și respectiv înscrierea acestui drept pe numele autoarei sale G.E.L.și apoi a sa – invocând dispozițiile art. 17 din Decretul-Lege nr.115/1938 care reglementează dobândirea prin înscriere și stingerea prin radiere a drepturilor reale, cum și prevederile art. 34 din același act normativ privind rectificarea unei intabulări. Or, în toate situațiile în care reclamantul solicita pe baza art. 34 și 35 din Decretul-Lege nr.115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, radierea unei înscrieri, invocând lipsa titlului de proprietate a pârâtului asupra imobilului, respectiv nevalabilității titlului în termenul căruia s-a făcut înscrierea a cărei rectificare a fost cerută, întrucât legea nu prevede reguli speciale de competență și de judecată sunt aplicabile dispozițiile de drept comun în materie.

Aceasta însemnează că stabilirea instanței competente de a soluționa acțiunea se rezolvă în raport de valoarea bunului potrivit art. 2 pct. 1 lit. b din C.proc.civ.., deoarece în cadrul unei atare acțiuni se soluționează chestiuni legate de însuși fondul dreptului. Cum la data promovării acțiunii, 17 octombrie 2000, dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b din C.proc.civ.. stabileau în favoarea tribunalului competența de soluționare a proceselor și cererilor cu o valoare de peste 150.000.000 lei, iar apelanții nu au probat că imobilul în discuție ar fi avut o valoare mai mică, greșit instanța de apel a stabilit că judecătoria ar fi competentă să judece litigiul ca instanță de fond.

În fine, instanța de apel a examinat exclusiv motivele de apel formulat de Municipiul Suceava prin primar vizând necompetența materială a Tribunalului Suceava de a soluționa cauza și a ignorat celelalte motive privind lipsa calității procesuale active a reclamantului ca și cel referito5r la fondul pricinii potrivit căruia pârâtul deținea imobilul în litigiu cu titlu, iar în ceea ce privește apelul Ministerului Finanțelor Publice nu a examinat dacă a fost promovat cu respectarea termenului legal. Astfel fiind, se impune rejudecarea apelurilor pentru ca instanța să se pronunțe și cu privire la aceste aspecte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul C.I.împotriva deciziei nr. 58 din 7 decembrie 2001 a Curții de Apel Suceava – Secția civilă, pe care o casează și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelurilor. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2003.