ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2918/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 24 ianuarie 2000 și precizată ulterior, reclamantul C.D.M., domiciliat în București, a chemat în judecată pe pârâții Municipiul Suceava, prin Primar, Consiliul Local Suceava și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava, pentru a fi obligați să-i predea în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de 794 mp teren situat în Municipiul Suceava, care reprezintă o parte din parcelele nr. 1118 și 2/4 menționate în C.F. nr. 2244 Suceava.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat: - că este unicul moștenitor al M.C., mama sa, decedată la 28 iunie 1998; - că terenul de 794 mp, cerut a-i fi restituit a făcut parte din suprafața de 884 mp teren, expropriată din proprietatea mamei sale, prin Decretul nr. 34 din 27 ianuarie 1961 (anexa 1, poziția 5) în vederea edificării unor lucrări de utilitate publică, teren rămas neutilizat până în prezent în scopul avut în vedere de legiuitor, pentru care nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică potrivit art. 35 din Legea nr. 33/1994. Tribunalul Suceava, prin sentința civilă nr. 416 din 19 decembrie 2000, a admis acțiunea și a obligat pe pârâți să restituie reclamantului, în deplină proprietate și posesie, suprafața de 794 mp teren, parte din parcelele 1118 și 2/4 din C.F.

a comunei cadastrale Suceava. Sentința tribunalului a fost confirmată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă, prin respingerea, ca nefondate, a apelurilor declarate de pârâții Municipiul Suceava și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice București. Ambele instanțe au reținut că situația de fapt prezentată în acțiune a fost confirmată de probele administrate, actul de proprietate al autoarei, certificatul de moștenitor, extrasul de carte funciară, decretul de expropriere, cu anexa 1, raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul specialist în topografie, că, pentru terenul cerut a fi restituit, rămas neutilizat, nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică potrivit art. 35 din Legea nr. 33/1994.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâtul Municipiul Suceava, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală. Prin motivele de recurs formulate, se susține: - că decretul de expropriere în temeiul căruia terenul a trecut la stat și-a produs efectele, întrucât pe o parte din acesta au fost edificate lucrări de utilitate publică, împrejurare necontestată în speță, iar restul suprafeței de teren, obiect de litigiu, este afectat de utilități publice. - că soluția de restituire a 794 mp teren către reclamant este oricum greșită întrucât la data exproprierii, autoarei reclamantului i-au fost acordate despăgubiri. Motivele de recurs astfel formulate se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recursul este întemeiat în sensul considerentelor ce urmează: Reglementând dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, Legea nr. 33/1994 a precizat, în art. 35, condițiile în care pot fi admise acțiunile cu acest obiect. În temeiul legii amintite, se poate reveni asupra unei exproprieri pentru cauză de utilitate publică atunci când se constată că nu au început lucrările afectate aducerii la îndeplinire a scopului actului normativ de expropriere și nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică. În speță, nu este contestat faptul că terenul expropriat în suprafață de 884 mp în temeiul Decretului nr. 34/1961, a fost utilizat doar parțial până în prezent, în scopul avut în vedere de legiuitor.

În litigiu este diferența de 794 mp cu privire la care reclamantul a susținut, expertul a confirmat și instanțele au reținut că reprezintă teren nefolosit cu privire la care nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică, deci restituibil în sensul Legii nr. 33/1994 și art. 480 C. civ. Așa cum se va arăta, soluția de admitere a acțiunii nu este sprijinită pe un material probator convingător. Se impun, mai întâi, câteva observații de ordin general cu privire la raportul de expertiză. Cuprinsul expertizei tehnice efectuate de un specialist în topografie ridică unele semne de întrebare cu privire la identificarea terenului expropriat și la caracterizarea acestuia ca fiind liber, neafectat de utilități publice.

Astfel la pct. 5, intitulat „Desfășurarea expertizei”, în alin. (4), se arată că „în teren s-a măsurat porțiunea cuprinsă între strada M., Aleea I.V.V. și Biserica Sf. Ioan, neștiind exact unde a fost strada Sf. G. în Suceava”. Desigur, identificarea fostei străzi Sf. G. pe care a fost terenul autoarei reclamantului era posibilă dacă se apela la direcțiile de specialitate din cadrul Primăriei Suceava. În condițiile arătate, nu se poate susține cu temei că este în afara oricărui dubiu concluzia expertului în sensul că „s-a măsurat și identificat proprietatea tabulară a defuncților C.M. și C.R. din C.F. 1766 a comunei cadastrale Suceava, ulterior expropriată, amplasată în fosta stradă Sf. G. Suceava și, din identificările făcute, a rezultat că terenul liber de construcții totalizează 794 mp reprezentând parte din parcelele 1118 și 2/4 înscrise în prezent în C.F.

2244 a comunei cadastrale Suceava, colorate pe planul SC 1:1000 cu maro și verde”. Expertul mai consideră, fără să i se fi cerut de către instanță, „că acțiunea reclamantului este întemeiată”, precizând că „asupra suprafeței de teren revendicată nu s-a făcut declarația de utilitate publică potrivit art. 35 din Legea nr. 33/1994”. Pe alt plan, făcând abstracție de observația de ordin general prezentată mai sus, se constată, din analiza planului de amplasament și de delimitare a imobilului din litigiu, întocmit de expert, că terenul total de 794 mp reținut a fi liber se află amplasat în două locuri diferite: 535 mp, parte din parcela de grădină nr. 2/4 și parcela de clădire nr. 1118 (maro) și 259 mp, parte din parcela de grădină nr. 2/4 (verde).

Potrivit aceleiași schițe de plan menționate, porțiunile de teren sunt înconjurate însă de lucrări edilitare efectuate ca urmare a actului de expropriere (blocuri de locuințe, centrală termică etc.), fiind de presupus că fiecare construcție are un teren aferent, în parte afectat instalațiilor subterane (conducte, țevi etc.). Cu privire la aceste instalații subterane, care, desigur, au intrat în sfera scopului urmărit de legiuitor prin expropriere, nu se face nici o precizare în raportul de expertiză. Așadar, necesitatea clarificării problemei dacă porțiunile de teren reținute de expert a fi libere nu cumva sunt afectate de utilități subterane (conducte țevi, alte instalații) constituie un prim motiv de casare a deciziei criticate.

În rejudecare, instanța de apel, cu plenitudine de jurisdicție, în limitele în care a fost învestită, va dispune efectuarea unei noi expertize de către specialiști în topometrie, instalații, prilej cu care va pune în vedere pârâtului-recurent Municipiul Suceava să pună la dispoziția experților, prin direcțiile de specialitate, toate informațiile și actele necesare identificării imobilului, stabilirii dacă acesta este străbătut sau nu de instalații subterane (conducte, țevi, etc.), dacă este afectat de detalii de sistematizare. Din dosarul cauzei nu vor putea lipsi relațiile de la același pârât în sensul dacă terenul din litigiu este sau nu cuprins în planul urbanistic al Municipiului Suceava.

În sfârșit, un ultim aspect ce se impune a fi clarificat în rejudecare vizează despăgubirile. Recurentul-pârât Municipiul Suceava susține, în motivul al doilea de recurs, că restituirea imobilului nu se justifică și pentru că autoarea reclamantului ar fi primit despăgubiri în momentul exproprierii imobilului. Deși pârâtul nu a formulat un motiv de apel pe acest aspect, fiind o problemă de ordine publică, instanța era obligată să stabilească, pe bază de dovezi certe, dacă pentru imobilul expropriat autoarea C.M. a primit sau nu despăgubiri. În această privință, se impune precizarea că, în ipoteza plății despăgubirilor, retrocedarea imobilului este condiționată de rambursarea acestora la valoarea actualizată.

În speță, reclamantul, nici în acțiune și nici pe parcursul judecății, nu a făcut nici o referire la despăgubiri iar instanței i-a scăpat analiza acestui aspect. De aceea în rejudecare, se va pune în discuția părților această problemă, punându-se în vedere pârâților să depună la dosar decretul de expropriere și anexa, certificate pentru exactitate, deoarece cele din dosar sunt copii xerox care pot avea și omisiuni. Acelorași pârâți li se va impune să precizeze în scris, sub semnătura reprezentanților legali, dacă autoarea reclamantului a primit sau nu despăgubiri și, în caz afirmativ, să menționeze cuantumul acestora. Pentru clarificarea problemelor vizate în motivele de recurs, instanța de trimitere va administra și alte probe a căror utilitate va rezulta din dezbateri.

În consecință, recursul declarat în cauză, fiind întemeiat, urmează să fie admis, casând decizia atacată, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecarea apelurilor pârâților Municipiul Suceava prin primar și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Suceava, prin Primar, împotriva deciziei nr. 11 din 26 februarie 2002 a Curții de Apel Suceava, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecarea apelurilor. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2004.