ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 893/2006

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 17 octombrie 2000 la Tribunalul Suceava, reclamantul C.I. a chemat în judecată pe pârâții: Municipiul Suceava, prin Primar și C.N.S.L.R. F., filiala Suceava, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: a) radierea dreptului de proprietate înscris pentru Statul Român și C.N.S.L.R. F. în C.F. a com.cad. Suceava cu privire la imobilele compuse din casa nr. 1485 și teren identice cu p.f.230/6; 230/1 și 1411; b) înscrierea dreptului de proprietate cu privire la aceste imobile succesiv G.E.L. și reclamant, ca moștenitor testamentar al acesteia; c) obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilele menționate.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că imobilul casă cu grădină a aparținut preotului I. ce a fost moștenit de nepoata sa, I.E. de la care a fost naționalizat conform art. I din Decretul nr. 92/1950, deși aceasta era exceptată de la naționalizare conform art. II din același decret, fiind pensionară la data naționalizării. I.E. a decedat fără urmași, iar nepoata sa, G.E.L. a moștenit-o, ultima decedând în anul 1998, reclamantul fiind moștenitorul testamentar al acesteia. La data de 15 februarie 2001 a fost introdus în cauză în calitate de pârât Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice (fila 45 dosar nr. 9333/2000). Fiind astfel învestit, Tribunalul Suceava, secția civilă, prin sentința nr. 201 din 21 iunie 2001, a admis acțiunea așa cum a fost formulată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că trecerea imobilului în proprietatea statului s-a făcut nelegal, cu încălcarea prevederilor art. II din Decretul nr. 92/1950, întrucât autoarea reclamantului I.E., era exceptată de la naționalizare, fiind pensionară la data naționalizării. S-a mai reținut că reclamantul are calitate procesuală activă, fiind moștenitorul defunctei G.E.L. care, la rândul ei, a fost moștenitoarea defunctei I.E. Prin decizia civilă nr. 58 din 7 decembrie 2001, Curtea de Apel Suceava a admis apelurile formulate de pârâții Municipiul Suceava, prin primar și de Ministerul Finanțelor, a anulat sentința nr. 201 din 21 iunie 2001 și a trimis cauza spre competentă soluționare în primă instanță la Judecătoria Suceava.

Prin decizia civilă nr. 514 din 12 februarie 2003 Curtea Supremă de Justiție a admis recursul declarat de reclamantul C.I., a casat decizia nr. 58 din 7 decembrie 2001 a Curții de Apel Suceava și a trimis cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelurilor. Pentru a hotărî astfel, instanța supremă a statuat că stabilirea instanței competente de a soluționa acțiunea se rezolvă în raport de valoarea bunului potrivit art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., or la data introducerii acțiunii (17 octombrie 2000) valoarea imobilului era peste 150.000.000 lei, așa încât, în mod greșit instanța de apel a stabilit că judecătoria ar fi competentă să judece litigiul ca instanță de fond. Rejudecând, Curtea de Apel Suceava, prin decizia civilă nr. 71 din 16 septembrie 2003, a respins ca tardiv apelul declarat de D.G.F.P.C.F.

Suceava împotriva sentinței civile nr. 201 din 21 iunie 2003 a Tribunalului Suceava. A admis apelul formulat de pârâtul Municipiul Suceava, prin primar împotriva aceleiași sentințe pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins ca nefondată acțiunea reclamantului. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că apelul D.G.F.P. Suceava a fost declarat tardiv, întrucât hotărârea primei instanțe a fost comunicată apelantei-pârâte la data de 27 iulie 2001, iar apelul a fost declarat la data de 22 august 2001, peste termenul de 15 zile prevăzut de lege. S-a mai reținut lipsa vocației succesorale a autoarei reclamantului, G.E.L., după defuncta I.E., proprietara imobilului. Instanța a motivat în sensul că autoarea reclamantei, defuncta G.E.L.

este fiica lui V.B., nepoată a lui E. și E.B., deci E.B. era soră cu I.E. (proprietara). Cu alte cuvinte, bunica lui G.E.L. era soră cu mama lui I.E., deci G.E.L. este rudă de gradul V cu defuncta I.E., proprietara imobilelor. În aceste împrejurări, față de dispozițiile art. 676 C. civ., autoarea reclamantului G.E.L., nu este moștenitoarea legală a proprietarei I.E. și deci nu are vocație succesorală după aceasta. Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Suceava și reclamantul C.I. Prin recursul declarat, D.G.F.P.

Suceava, ca mandatar al Ministerului Finanțelor Publice, critică decizia atacată prin aceea că în mod greșit i-a fost respins ca tardiv apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 201 din 21 iunie 2001 a Tribunalului Suceava, întrucât sentința i-a fost comunicată la data de 1 august 2001, iar apelul a fost expediat prin poștă la data de 17 august 2001 conform borderoului aflat la fila 8 din dosarul nr. 3508/2003 al Curții de Apel Suceava și a ștampilei poștei aplicată pe acest borderou. Susține că este eronată susținerea instanței de apel potrivit căreia comunicarea sentinței primei instanțe s-a făcut la data de 27 iulie 2001, când în realitate comunicarea s-a făcut la data de 1 august 2001 potrivit dovezii de comunicare aflată la fila 66 din dosarul de fond nr. 9333/2004.

În recursul declarat, reclamantul C.I. susține că instanța de apel a calculat greșit gradul de rudenie al autoarei sale G.E.L., aceasta având gradul IV față de proprietara imobilului, I.E. și nu gradul V, instanța confundând pe soția proprietarului E.I. cu mama sa și a calculat astfel un grad în plus. Susține că potrivit arborelui genealogic de la fila 7 din dosarul nr. 9333/2000 și de la fila 61 dosar recurs 7793/2003, rezultă că I.E. de la care s-a naționalizat imobilul a fost soția lui I.S. (proprietarul imobilului) și nu mama sa, cum a reținut instanța. Cum I.S. a fost frate cu E.B. (bunica lui G.E.L.) rezultă că defuncta G.E.L. are gradul IV față de proprietarul imobilului, așa încât nu s-au încălcat prevederile art. 676 C. civ.

care prevede că dreptul de moștenire al rudelor colaterale este până la gradul IV inclusiv. I. Referitor la recursul declarat de D.G.F.P. Suceava, ca mandatar al Ministerului Finanțelor Publice se constată a fi întemeiat pentru cele ce succed: Potrivit dovezii de comunicare a sentinței civile nr. 201 din 21 iunie 2001 a Tribunalului Suceava aflată la fila 66 din dosarul nr. 9333/2000, rezultă că aceasta a fost comunicată Ministerului Finanțelor la data de 1 august 2001 și nu la data de 27 iulie 2001 cum în mod greșit a reținut instanța de apel.

Apelul formulat de Ministerul Finanțelor a fost declarat prin adresa nr. 8727 din 16 august 2001, fiind expediat la data de 17 august 2001, conform borderoului recomandatelor din data de 17 august 2001. Astfel, la poziția 5 din acest borderou (fila 8 dosar nr. 3508/2004 al Curții de Apel Suceava) apare înscrisă această adresă nr. 8727 (care reprezintă tocmai numărul de înregistrare a cererii de apel) ca fiind predată către Poșta Română la data de 17 august 2001. Or, cererea de apel fiind expediată prin poștă, pentru calculul termenului de declarare a apelului, trebuia luată în considerare data poștei, care, potrivit ștampilei aplicate pe acest borderou este 17 august 2001. Susținerea instanței de apel că acest document ar reprezenta un document unilateral de evidență este nefondată, din moment ce acest document are aplicată ștampila Poștei Române.

Cum, potrivit prevederilor art. 101 alin. (1) C. proc. civ., termenele se calculează pe zile libere, data de 17 august 2001 a fost ultima zi în care apelul putea fi declarat, așa încât, în mod greșit instanța de apel l-a respins ca tardiv. Drept urmare, cum instanța de apel a soluționat apelul fără însă a intra în cercetarea fondului, se impune admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei la aceeași curte de apel pentru rejudecarea apelurilor formulate de Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Suceava și Municipiul Suceava, prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 201 din 21 iunie 2001 a Tribunalului Suceava. Pentru asigurarea unei judecăți unitare în spiritul dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc.

civ. și pentru a nu se priva părțile de un grad de jurisdicție, se impune și admiterea recursului declarat de reclamantul C.I. împotriva aceleiași decizii, urmând ca instanța de rejudecare să aibă în vedere și criticile formulate de acesta ca apărări de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de reclamantul C.I. și pârâta D.G.F.P. Suceava, în numele Ministerului Finanțelor Publice, împotriva deciziei civile nr. 71 din 16 septembrie 2003 a Curții de Apel Suceava, secția civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza la Curtea de Apel Suceava pentru rejudecarea apelurilor declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice, prin mandatar D.G.F.P. Suceava și Municipiul Suceava, prin primar, împotriva sentinței civile nr. 201 din 21 iunie 2001 a Tribunalului Suceava. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2006.