ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 478/2004

Asupra

recursului de față:

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 230 din 24 iulie 2003, pronunțată de Tribunalul Botoșani,

s-a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de condamnatul A.V. împotriva

sentinței penale nr. 468 din 28 noiembrie 2002 a Tribunalului Botoșani.

Instanța

de fond a reținut că prin cererea de revizuire nu a fost invocat nici unul din

cazurile de revizuire prevăzut de art. 394 C. proc. pen.

Sentința

a fost atacată cu apel de condamnat care a susținut că neântemeiat i s-a

respins cererea. A cerut să se rețină  că a săvârșit fapta fiind provocat și pe

cale de consecință să se dispună redozarea pedepsei.

Prin

decizia penală nr. 288 din 13 octombrie 2003 Curtea de Apel Suceava, a respins

apelul reținând că acesta nu este fondat întrucât motivul invocat, acela că nu

s-au administrat toate probele necesare stabilirii corecte a situației de fapt

– nu se găsește printre cazurile de revizuire enumerate de art. 394 C. proc.

pen. așa cum corect a motivat prima instanță.

Condamnatul

a declarat recurs susținând că hotărârile sunt netemeinice și nelegale reiterând

aceleași motive.

Examinând

cauza, Înalta Curte reține următoarele:

Conform

art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse

revizuirii, atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura

civilă, numai în cazurile și în condițiile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

În

motivarea cererii de revizuire, condamnatul a susținut că regretă în mod

deosebit fapta săvârșită dar instanțele nu au administrat toate probele pentru

a stabili că a săvârșit fapta sub imperiul  unei puternice tulburări fiind

înjurat și amenințat de victimă.

Din

actele dosarului rezultă că cele invocate de condamnat în cererea de revizuire

au constituit apărări ale acestuia pe parcursul procesului, în cursul urmăririi

penale și în fața tribunalului.

În

consecință, ele nu reprezintă fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de

instanță la soluționarea cauzei și pe baza cărora să se poată dovedi netemeinicia

hotărârii de condamnare așa încât nu pot constitui motive de revizuire conform

art. 394 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. proc. pen.

Cum

motivele invocate nu se încadrează nici în vreunul din celelalte cazuri de

revizuire prevăzute în art. 394 alin. (1) C. proc. pen., în mod corect cererea

a fost respinsă ca nefondată.

În

conformitate cu art. 385

15

pct.1 lit. b) C. proc. pen. recursul va

fi respins ca nefondat.

Conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare  către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de revizuientul A.V.  împotriva deciziei penale

nr. 288 din 13 octombrie 2003  a Curții de Apel Suceava.

Obligă

pe recurent să plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din

care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 27 ianuarie  2004.