ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 478/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 230 din 24 iulie 2003, pronunțată de Tribunalul Botoșani, s-a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de condamnatul A.V. împotriva sentinței penale nr. 468 din 28 noiembrie 2002 a Tribunalului Botoșani. Instanța de fond a reținut că prin cererea de revizuire nu a fost invocat nici unul din cazurile de revizuire prevăzut de art. 394 C. proc. pen. Sentința a fost atacată cu apel de condamnat care a susținut că neântemeiat i s-a respins cererea. A cerut să se rețină că a săvârșit fapta fiind provocat și pe cale de consecință să se dispună redozarea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 288 din 13 octombrie 2003 Curtea de Apel Suceava, a respins apelul reținând că acesta nu este fondat întrucât motivul invocat, acela că nu s-au administrat toate probele necesare stabilirii corecte a situației de fapt – nu se găsește printre cazurile de revizuire enumerate de art. 394 C. proc. pen. așa cum corect a motivat prima instanță. Condamnatul a declarat recurs susținând că hotărârile sunt netemeinice și nelegale reiterând aceleași motive. Examinând cauza, Înalta Curte reține următoarele: Conform art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă, numai în cazurile și în condițiile prevăzute de art. 394 C. proc.

pen. În motivarea cererii de revizuire, condamnatul a susținut că regretă în mod deosebit fapta săvârșită dar instanțele nu au administrat toate probele pentru a stabili că a săvârșit fapta sub imperiul unei puternice tulburări fiind înjurat și amenințat de victimă. Din actele dosarului rezultă că cele invocate de condamnat în cererea de revizuire au constituit apărări ale acestuia pe parcursul procesului, în cursul urmăririi penale și în fața tribunalului. În consecință, ele nu reprezintă fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și pe baza cărora să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare așa încât nu pot constitui motive de revizuire conform art. 394 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. proc.

pen. Cum motivele invocate nu se încadrează nici în vreunul din celelalte cazuri de revizuire prevăzute în art. 394 alin. (1) C. proc. pen., în mod corect cererea a fost respinsă ca nefondată. În conformitate cu art. 385 15 pct.1 lit. b) C. proc. pen. recursul va fi respins ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul A.V. împotriva deciziei penale nr. 288 din 13 octombrie 2003 a Curții de Apel Suceava. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 27 ianuarie 2004.