ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3042/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3476 din 18 decembrie 2003,

Judecătoria Caracal, a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta C.F.,

împotriva pârâtei V.M., a obligat-o pe pârâta să lase reclamantei în deplină

proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 0,50 ha., situat în

extravilanul comunei Băbiciu județul Olt, în T 35 P 57.

Curtea de Apel Craiova, cu decizia nr. 478 din 15

martie 2004 a anulat apelul pârâtei, ca netimbrat, constatând că deși citată cu

mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 66.4000 lei și timbru judiciar

de 1.500 lei, aceasta nu a îndeplinit obligația prevăzută de Legea nr. 146/1997.

Aceeași pârâtă a declarat recurs împotriva deciziei

menționate, considerând-o criticabilă deoarece nu i s-a acordat un termen

pentru lipsă de apărare, deși depusese o cerere în acest sens, și dorea să

depună acte din care să rezulte că mai există un proces în care se contestă

chiar titlul de proprietate al reclamantei, care ar fi condus la suspendarea

judecății apelului.

Recurenta consideră că instanța observând neplata

taxei judiciare de timbru era obligată să mai acorde un termen de judecată.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997

privind taxa judiciară de timbru, taxa se depune odată cu cererea de recurs.

În speță recurenta nu a respectat acest text, iar

instanța de apel a respectat alineatul următor al articolului și prin citația

pentru primul termen de judecată i-a pus în vedere acestuia suma cu care

trebuia timbrată cererea.

Aceasta trebuia ca odată cu cererea pentru lipsă de

apărare să trimită taxa judiciară de timbru, ceea ce n-a făcut, care era o sumă

modică de 66.400 lei plus timbru judiciar de 1.500 lei, astfel că în lipsa

timbrajului, în proces nu se poate discuta nici o altă cerere.

Pe de altă parte, potrivit art. 156 C. proc. civ.,

instanța „va putea” da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic

motivată.

După cum este de observat, legiuitorul dă instanței

dreptul de a analiza temeinicia unei cereri pentru lipsă de apărare, în cazul

în care este temeinic justificată, putând, deci nefiind obligată să acorde un

asemenea termen.

Cererea apelantei de la acea dată (fila 7 dosar apel)

nu este în nici un fel justificată și motivată, cu atât mai mult cu cât aceasta

depunând apelul la data de 14 ianuarie 2004 până la 15 martie 2004, primul

termen de judecată având suficient timp, pentru angajarea unui apărător și

pentru timbrarea cererii.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta V.M. împotriva deciziei

nr. 478 din 15 martie 2004 a Curții de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie

2005.