Decizia nr. 2085/2003 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 875/2000 a Tribunalului Dâmbovița

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S.C. “M” S.A. Găești împotriva deciziei nr.1089 din 7 decembrie 2000 a Curții de Apel Ploiești - Secția Contencios Administrativ și Comercial. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită. S-a referit de către magistratul asistent că recursul este insuficient timbrat, numai cu 50.000 lei timbru judiciar, recurenta fiind legal citată pentru acest termen cu mențiunea de a depune în completare 8.354.126 lei taxă judiciară de timbru, obligație căreia nu s-a conformat după care, Curtea, luând act că nu mai sunt cereri, rămâne în pronunțare asupra excepției insuficientei timbrări a recursului. C URTEA Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr.875 din 29 septembrie 2000 a Tribunalului Dâmbovița acțiunea reclamantei S.C.”R.S.I.C.”” S.R.L.

Târgoviște a fost admisă în parte. Apelul declarat de pârâta S.C.”M” S.A. Găești împotriva hotărârii instanței de fond a fost respins ca nefondat prin decizia nr.1089 din 7 decembrie 2000 a Curții de Apel Ploiești – Secția contencios administrativ și comercial. Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs pârâta S.C..”M.” S.A. Găești. Cum recurenta a timbrat anticipat recursul numai cu 50.000 lei timbru judiciar, aceasta a fost legal citată pentru termenul din 4 aprilie 2003 (fila 18 dosar recurs) cu mențiunea de a timbra recursul cu 8.354.126 lei taxă judiciară de timbru, obligație căreia nu s-a conformat.

Or, prin art.1 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse de instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată. Potrivit prevederilor art.9 din Ordonanța nr.32/1995 a Guvernului României, art.20, alin.3 din Legea nr.146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și/sau timbrul judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând că recursul a fost insuficient timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată din 4 aprilie 2003, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală – personală sau ca obiect – de obligația timbrării, Curtea urmează să dea eficiență dispozițiilor art.20, pct.1 și 3 din Legea nr.146/1997 respectiv ale art.30, pct.1 și 5 din Normele metodologice de aplicare a legii și să dispună anularea ca insuficient timbrat a recursului pârâtei. Așa fiind, Curtea

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN

NUMELE LEGII

DECIDE: Anulează recursul declarat de pârâta S.C. “M.” S.A. Găești împotriva deciziei nr.1089 din 7 decembrie 2000 a Curții de Apel Ploiești - Secția Contencios Administrativ și Comercial – ca insuficient timbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2003.