ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 488/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 488/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta
S.C. „D.” SRL Onești împotriva deciziei nr.832 din 11 mai 2001 a Curții de Apel
București-Secția comercială.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a referit de către magistratul asistent că
recursul este insuficient timbrat, numai cu 15.000 lei timbru judiciar, recurenta
fiind legal citată pentru acest termen cu mențiunea de a depune în completare
830.613 lei taxă judiciară de timbru și 15.000 lei timbru judiciar, obligație
căreia nu s-a conformat, după care, Curtea, luând act că nu mai sunt cereri
rămâne în pronunțare pe excepție.
C U R T E A
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința nr.1015 din 13 februarie 2001 a
Tribunalului București-Secția comercială a fost admisă acțiunea reclamantei
S.C. „M.R.” SA în contradictoriu cu pârâta S.C.” D”SRL Onești.
Apelul declarat de pârâta S.C. Deman SRL Onești
împotriva hotărârii instanței de fond a fost respins ca nefondat prin decizia
nr.832 din 11 mai 2001 a Curții de Apel București-Secția a V-a Comercială.
Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat
recurs pârâta S.C. „D.” SRL Onești.
Deoarece recurenta nu a achitat
anticipat taxele de timbru, la data declarării căii de atac, pentru termenul
din 30 ianuarie 2003 aceasta a fost legal citată cu mențiunea de a timbra
recursul cu 830.613 lei taxă judiciară de timbru și 15.000 lei timbru judiciar,
la termen constatându-se neconformarea recurentei obligației de timbrare.
Or,prin art.1 din Legea nr.146/1997
privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia
acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor
judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ. Acestea sunt datorate atât
de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat.
În mod excepțional, obligația de timbrare se poate împlini până la termenul
stabilit de instanța de judecată, de regulă primul termen.
Potrivit prevederilor art.9 din Ordonanța nr.32/1995
a Guvernului României, art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 privind taxele
judiciare de timbru și normele metodologice de aplicare a acestui act normativ,
în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și/sau timbrul judiciar,
cererea acesteia se anulează ca netimbrată sau, după caz, ca insuficient
timbrată.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat,
că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din
citația transmisă pentru termenul de judecată din 30 ianuarie 2003 când
procedura a fost legal îndeplinită, că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau
persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța
de judecată urmează să dea eficiență dispozițiilor art.20 pct.1 și 3 din Legea
nr.146/1997, respectiv ale art.30 din Normele metodologice de aplicare a
acestui act normativ și să dispună anularea ca insuficient timbrat a recursului
pârâtei S.C. „D.”SRL Onești.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează recursul declarat de pârâta S.C. „D.” SRL
Onești împotriva deciziei nr.832 din 11 mai 2001 a Curții de Apel
București-Secția comercială, ca insuficient timbrat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie
2003.