ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 599/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Teleorman, secția civilă, prin sentința nr. 828 din 17 noiembrie 2004 a admis acțiunea formulată de reclamanta SC E.O. SA, sucursala D.F.E.E.A., împotriva pârâtei SC E. SA Alexandria în capătul de cerere privind plata sumei de 10.263.139.462 lei contravaloare energie electrică furnizată pe perioada aprilie 2002 – august 2003 și în capătul de cerere privind plata sumei de 962.180.228 lei penalități de întârziere, sume la care pârâta a fost obligată la plată. Prin aceeași sentință, a fost respins capătul de cerere privind majorările de tarif. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că pârâta nu a achitat pe perioada menționată în dispozitivul hotărârii energia electrică ce i s-a furnizat și în prezența clauzei penale din contract a fost ținută răspunzătoare și pentru plata penalităților de întârziere aferente perioadei respective.

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond la data de 15 decembrie 2004, reclamanta a declarat apel solicitând ca pârâta să fie obligată și la plata sumei de 8.334.014.415 lei cu titlu de majorări de tarif și a cheltuielilor de judecată aferente acțiunii introductive și apelului. Prin adresa din 8 februarie 2005 (dosarul de apel) reclamanta a solicitat scoaterea sa din cauză și citarea A.V.A.S. București care prin protocolul din 22 decembrie 2004 încheiat în baza O.U.G. nr. 37/2004 a preluat creanțele sale comerciale restante. Prin decizia comercială nr. 266 din 4 aprilie 2005, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială a admis excepția lipsei calității procesuale active a apelantei invocată din oficiu de instanța de apel, și pe cale de consecință a respins apelul reclamantei ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă, reținând că A.V.A.S., ca succesoare a reclamantei nu a formulat cerere de introducere în cauză.

Reclamanta SC E.O. SA, sucursala D.F.E.E.A., a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri susținând că soluția de respingere a apelului este neîntemeiată întrucât reclamanta avea și la data declarării apelului și în continuare calitate procesuală activă, iar hotărârea recurată este nelegală pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recursul reclamantei este nefondat. Decizia pronunțată de instanța de apel este corectă întrucât așa cum rezultă din protocolul din 22 decembrie 2004 încheiat între SC E.O. SA, sucursala D.F.E.E.A. și A.V.A.S. ce se află în dosarul de apel, creanțele comerciale restante ale SC E.O. SA existente în evidențele contractuale la data de 30 noiembrie 2004 asupra debitorilor acesteia între care și pârâta SC E. SA Alexandria, au fost preluate în vederea recuperării acestora de către A.V.A.S.

București. Prevederile art. 50 alin. (3) C. proc. civ., permiteau cesionarului, cu învoiala părților, să formuleze cerere de intervenție în interes propriu și în fața instanței de apel. Cum această din urmă autoritate guvernamentală nu a procedat în sensul celor menționate la alineatul precedent și nici nu a declarat apel împotriva sentinței instanței de fond din 17 noiembrie 2004, prin care s-a respins capătul de cerere referitor la majorările de tarif, respingerea apelului SC E.O. SA, sucursala D.F.E.E.A., ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă apare ca fiind singura soluție posibilă în cauză astfel că recursul acesteia apare ca nefondat și se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC E.O. SA, sucursala D.F.E.E.A., împotriva deciziei comerciale nr. 266 din 4 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2006.