ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 599/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Teleorman, secția civilă,

prin sentința nr. 828 din 17 noiembrie 2004 a admis acțiunea formulată de

reclamanta SC E.O. SA, sucursala D.F.E.E.A., împotriva pârâtei SC E. SA

Alexandria în capătul de cerere privind plata sumei de 10.263.139.462 lei

contravaloare energie electrică furnizată pe perioada aprilie 2002 – august

2003 și în capătul de cerere privind plata sumei de 962.180.228 lei penalități

de întârziere, sume la care pârâta a fost obligată la plată.

Prin aceeași sentință, a fost

respins capătul de cerere privind majorările de tarif.

Pentru a hotărî astfel instanța de

fond a reținut că pârâta nu a achitat pe perioada menționată în dispozitivul

hotărârii energia electrică ce i s-a furnizat și în prezența clauzei penale din

contract a fost ținută răspunzătoare și pentru plata penalităților de

întârziere aferente perioadei respective.

Împotriva sentinței pronunțată de

instanța de fond la data de 15 decembrie 2004, reclamanta a declarat apel

solicitând ca pârâta să fie obligată și la plata sumei de 8.334.014.415 lei cu

titlu de majorări de tarif și a cheltuielilor de judecată aferente acțiunii

introductive și apelului.

Prin adresa din 8 februarie 2005

(dosarul de apel) reclamanta a solicitat scoaterea sa din cauză și citarea A.V.A.S.

București care prin protocolul din 22 decembrie 2004 încheiat în baza O.U.G. nr.

37/2004 a preluat creanțele sale comerciale restante.

Prin decizia comercială nr. 266 din

4 aprilie 2005, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială a admis excepția

lipsei calității procesuale active a apelantei invocată din oficiu de instanța

de apel, și pe cale de consecință a respins apelul reclamantei ca fiind

formulat de o persoană fără calitate procesuală activă, reținând că A.V.A.S.,

ca succesoare a reclamantei nu a formulat cerere de introducere în cauză.

Reclamanta SC E.O. SA, sucursala D.F.E.E.A.,

a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri susținând că soluția de

respingere a apelului este neîntemeiată întrucât reclamanta avea și la data

declarării apelului și în continuare calitate procesuală activă, iar hotărârea

recurată este nelegală pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Recursul reclamantei este nefondat.

Decizia pronunțată de instanța de

apel este corectă întrucât așa cum rezultă din protocolul din 22 decembrie 2004

încheiat între SC E.O. SA, sucursala D.F.E.E.A. și A.V.A.S. ce se află în

dosarul de apel, creanțele comerciale restante ale SC E.O. SA existente în

evidențele contractuale la data de 30 noiembrie 2004 asupra debitorilor

acesteia între care și pârâta SC E. SA Alexandria, au fost preluate în vederea

recuperării acestora de către A.V.A.S. București.

Prevederile art. 50 alin. (3) C.

proc. civ., permiteau cesionarului, cu învoiala părților, să formuleze cerere

de intervenție în interes propriu și în fața instanței de apel.

Cum această din urmă autoritate

guvernamentală nu a procedat în sensul celor menționate la alineatul precedent

și nici nu a declarat apel împotriva sentinței instanței de fond din 17

noiembrie 2004, prin care s-a respins capătul de cerere referitor la majorările

de tarif, respingerea apelului SC E.O. SA, sucursala D.F.E.E.A., ca fiind

formulat de o persoană fără calitate procesuală activă apare ca fiind singura

soluție posibilă în cauză astfel că recursul acesteia apare ca nefondat și se

va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta SC E.O. SA, sucursala D.F.E.E.A., împotriva deciziei

comerciale nr. 266 din 4 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 februarie 2006.