ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2863/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 423, pronunțată la data de 17 decembrie 2007, Secția civilă a Tribunalului Teleorman a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S., în contradictoriu cu pârâta SC E. SA Alexandria, pe care a obligat-o să plătească reclamantei suma de 16.394.456.042 lei (ROL), reprezentând contravaloare energie electrică; suma de 3.379.475.026 lei (ROL), reprezentând majorări; suma de 883.195.543 lei (ROL), reprezentând penalități de întârziere și suma de 279.716.300 lei (ROL), reprezentând cheltuieli de judecată. Spre a hotărî astfel, prima instanță a făcut aplicarea art. 969, art. 1073 C. civ.

și art. 274 C. proc. civ., reținând că SC E.O. SA a furnizat energie electrică SC E. SA, că, prin protocolul încheiat la data de 22 decembrie 2004, A.V.A.S. a preluat creanțele restante de la SC E.O.

SA, printre care și creanța ce face obiectul judecății al cărei cuantum a fost stabilit prin expertiză contabilă, asemeni cuantumului majorărilor de tarif și penalităților datorate, înlăturând, ca nedovedite, apărările pârâtei în sensul că a achitat reclamantei suma de 122.645,65 RON . Secția a V-a comercială a Curții de Apel București, prin decizia comercială nr. 161, pronunțată la data 4 martie 2010, a admis apelul formulat de pârâtă împotriva sentinței Tribunalului, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a admis, în parte, acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă să-i plătească acesteia suma de 166.045,96 RON , reprezentând debit principal, a respins, ca neîntemeiată, cererea privind plata majorărilor și a penalităților de întârziere, a menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate și a obligat pe intimată să plătească apelantei suma de 41.668 RON , cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel.

Pentru a pronunța această decizie instanța de control judiciar, examinând motivele de apel în raport cu actele și lucrările dosarului, a reținut, cu referire la debitul principal reprezentând preț în cuantum de 16.739.039.726 lei ROL, conform valorii facturilor emise de reclamantă în perioada februarie 2001- martie 2002, că pârâta mai datorează cu acest titlu doar suma de 166.045,96 RON , după efectuarea plăților în cuantum de: 343.074.300 lei (ROL), 1.460.000 RON și 13.550,58 RON, conform documentelor de plată depuse la dosar. În ce privește majorările și penalitățile de întârziere, în litigiu, instanța de apel a reținut că aceste pretenții nu au temei legal, față de prevederile imperative ale art. 6 alin. (5) din O.G.

nr. 37/2004 și cele ale art. 4.2. din Protocolul nr. 5 din 22 decembrie 2004, fiind anulate la data preluării creanței de către reclamantă de la SC E.O. SA, prin efectul legii. Împotriva menționatei decizii a formulat recurs intimata reclamantă A.V.A.S., invocând în drept dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea acestui motiv s-a arătat, în esență, că instanța a aplicat greșit prevederile art. 6 alin. (5) din O.U.G. nr. 37/2004 și cele ale art. 4.2. din Protocolul nr. 5/2004 în soluționarea pretențiilor reprezentând majorări de tarif și penalități de întârziere în decontare, deși aceste prevederi nu erau aplicabile debitelor datorate de apelanta pârâtă și că a reținut, în mod neîntemeiat, că, după pronunțarea sentinței nr. 123/2003, apelanta pârâtă a efectuat plăți în sumă totală de 1.460.000 RON – recurenta neprecizând reiterarea aspectelor vizând fondul cauzei, față de decizia atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc.

civ., care statuează asupra obiectului recursului. Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei instanței de apel ca fiind temeinică și legală. Recursul este nefondat. Astfel, potrivit art. 6 alin. (5) din O.U.G. nr. 37 din 19 mai 2004 „dobânzile, majorările de întârziere și penalitățile de orice fel, datorate de consumatorii de energie electrică ale căror creanțe se preiau conform alin. (2) de către A.V.A.S., calculate până la data preluării, se anulează”. Este de observat că Protocolul nr. 05 din 22 decembrie 2004 s-a încheiat între SC F.D.F.E.E.O. SA (SC E.O. SA) și A.V.A.S. în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 37/2004 privind măsuri de diminuare a arieratelor în economie, aprobată prin Legea nr. 358/2004, modificată și completată prin Legea nr. 507/2004, astfel cum rezultă din cuprinsul acestui act al cărui obiect îl constituie, conform art. 1 pct. 1 „preluarea de către A.V.A.S.

a creanțelor comerciale restante ale SC E.O. SA asupra debitorilor prevăzuți în Anexa A la protocol, în vederea recuperării acestora potrivit prevederilor O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, cu modificările și completările ulterioare” și că, prin art. 4 pct. 2 din menționatul protocol, s-a dat eficiență art. 6 alin. (5) din precitatul act normativ arătându-se, după evocarea acestor prevederi legale, că „nu cuprind dobânzi, majorări de întârziere și penalități creanțele ce fac obiectul prezentului protocol”, iar, la data preluării creanței de către A.V.A.S., erau cunoscute sumele ce reprezintă contravaloarea consumului de energie, precum și cele ce reprezintă majorări de tarif și penalități de întârziere.

Așa fiind, nu poate fi primită critica recurentei - reclamante referitoare la inaplicabilitatea dispozițiilor art. 6 alin. (5) din O.U.G. nr. 37/2004, aprobată prin Legea nr. 358/2004 și celor ale art. 4 pct. 2 din Protocolul nr. 5 din 22 decembrie 2004 pretențiilor sale reprezentând majorări de tarif și penalități de întârziere în decontare, invocată în susținerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ce nu-și găsește incidența în speță, iar critica vizând greșita stabilire a situației de fapt, cu referire la plățile efectuate de intimata pârâtă, nu mai poate fi valorificată pe calea recursului, față de redactarea în vigoare la data pronunțării deciziei recurate a art. 304 pct. 1 – 9 C. proc.

civ. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei Curții de Apel București nr. 161 din 4 martie 2010, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 22 septembrie 2010.