ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2863/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 423, pronunțată la data de 17

decembrie 2007, Secția civilă a Tribunalului Teleorman a admis, în parte,

acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S., în contradictoriu cu pârâta SC E. SA

Alexandria, pe care a obligat-o să plătească reclamantei suma de 16.394.456.042

lei (ROL), reprezentând contravaloare energie electrică; suma de 3.379.475.026

lei (ROL), reprezentând majorări; suma de 883.195.543 lei (ROL), reprezentând

penalități de întârziere și suma de 279.716.300 lei (ROL), reprezentând

cheltuieli de judecată.

Spre a hotărî astfel, prima instanță

a făcut aplicarea art. 969, art. 1073 C. civ. și art. 274 C. proc. civ.,

reținând că SC E.O. SA a furnizat energie electrică SC E. SA, că, prin

protocolul încheiat la data de 22 decembrie 2004, A.V.A.S. a preluat creanțele

restante de la SC E.O. SA, printre care și creanța ce face obiectul judecății

al cărei cuantum a fost stabilit prin expertiză contabilă, asemeni cuantumului

majorărilor de tarif și penalităților datorate, înlăturând, ca nedovedite,

apărările pârâtei în sensul că a achitat reclamantei suma de 122.645,65

RON

.

Secția a V-a comercială a Curții de

Apel București, prin decizia comercială nr. 161, pronunțată la data 4 martie

2010, a admis apelul formulat de pârâtă împotriva sentinței Tribunalului, pe

care a schimbat-o, în parte, în sensul că a admis, în parte, acțiunea

reclamantei și a obligat pe pârâtă să-i plătească acesteia suma de 166.045,96

RON

, reprezentând debit principal, a respins, ca

neîntemeiată, cererea privind plata majorărilor și a penalităților de

întârziere, a menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate și a obligat

pe intimată să plătească apelantei suma de 41.668

RON

, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în

apel.

Pentru a pronunța această decizie

instanța de control judiciar, examinând motivele de apel în raport cu actele și

lucrările dosarului, a reținut, cu referire la debitul principal reprezentând

preț în cuantum de 16.739.039.726 lei ROL, conform valorii facturilor emise de

reclamantă în perioada februarie 2001- martie 2002, că pârâta mai datorează cu

acest titlu doar suma de 166.045,96

RON

,

după efectuarea plăților în cuantum de: 343.074.300 lei (ROL), 1.460.000

RON

și 13.550,58 RON, conform documentelor de plată

depuse la dosar. În ce privește majorările și penalitățile de întârziere, în

litigiu, instanța de apel a reținut că aceste pretenții nu au temei legal, față

de prevederile imperative ale art. 6 alin. (5) din O.G. nr. 37/2004 și cele ale

art. 4.2. din Protocolul nr. 5 din 22 decembrie 2004, fiind anulate la data

preluării creanței de către reclamantă de la SC E.O. SA, prin efectul legii.

Împotriva menționatei decizii a

formulat recurs intimata reclamantă A.V.A.S., invocând în drept dispozițiile art.

304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv s-a

arătat, în esență, că instanța a aplicat greșit prevederile art. 6 alin. (5)

din O.U.G. nr. 37/2004 și cele ale art. 4.2. din Protocolul nr. 5/2004 în

soluționarea pretențiilor reprezentând majorări de tarif și penalități de

întârziere în decontare, deși aceste prevederi nu erau aplicabile debitelor

datorate de apelanta pârâtă și că a reținut, în mod neîntemeiat, că, după

pronunțarea sentinței nr. 123/2003, apelanta pârâtă a efectuat plăți în sumă

totală de 1.460.000 RON – recurenta neprecizând reiterarea aspectelor vizând

fondul cauzei, față de decizia atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C.

proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.

Prin concluziile scrise depuse la

dosar, intimata a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei

instanței de apel ca fiind temeinică și legală.

Recursul este nefondat.

Astfel, potrivit art. 6 alin. (5)

din O.U.G. nr. 37 din 19 mai 2004 „dobânzile, majorările de întârziere și

penalitățile de orice fel, datorate de consumatorii de energie electrică ale

căror creanțe se preiau conform alin. (2) de către A.V.A.S., calculate până la

data preluării, se anulează”.

Este de observat că Protocolul nr. 05

din 22 decembrie 2004 s-a încheiat între SC F.D.F.E.E.O. SA (SC E.O. SA) și A.V.A.S.

în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 37/2004 privind măsuri de diminuare a

arieratelor în economie, aprobată prin Legea nr. 358/2004, modificată și completată

prin Legea nr. 507/2004, astfel cum rezultă din cuprinsul acestui act al cărui

obiect îl constituie, conform art. 1 pct. 1 „preluarea de către A.V.A.S. a

creanțelor comerciale restante ale SC E.O. SA asupra debitorilor prevăzuți în

Anexa A la protocol, în vederea recuperării acestora potrivit prevederilor

O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, cu

modificările și completările ulterioare” și că, prin art. 4 pct. 2 din

menționatul protocol, s-a dat eficiență art. 6 alin. (5) din precitatul act

normativ arătându-se, după evocarea acestor prevederi legale, că „nu cuprind

dobânzi, majorări de întârziere și penalități creanțele ce fac obiectul

prezentului protocol”, iar, la data preluării creanței de către A.V.A.S., erau

cunoscute sumele ce reprezintă contravaloarea consumului de energie, precum și

cele ce reprezintă majorări de tarif și penalități de întârziere.

Așa fiind, nu poate fi primită

critica recurentei - reclamante referitoare la inaplicabilitatea dispozițiilor art.

6 alin. (5) din O.U.G. nr. 37/2004, aprobată prin Legea nr. 358/2004 și celor

ale art. 4 pct. 2 din Protocolul nr. 5 din 22 decembrie 2004 pretențiilor sale

reprezentând majorări de tarif și penalități de întârziere în decontare,

invocată în susținerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ce

nu-și găsește incidența în speță, iar critica vizând greșita stabilire a

situației de fapt, cu referire la plățile efectuate de intimata pârâtă, nu mai

poate fi valorificată pe calea recursului, față de redactarea în vigoare la

data pronunțării deciziei recurate a art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge

recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de

reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei Curții de Apel București nr. 161

din 4 martie 2010, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 22 septembrie 2010.