ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 180/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 27 aprilie 2007 reclamanta A.V.A.S. a

chemat în judecată pârâta SC R. SA Brașov solicitând ca, prin hotărârea ce se

va pronunța, să fie obligată la plata sumelor datorate conform convențiilor nr.

2382 din 5 mai 2003, 2403 din 07 mai 2003, 2929 din 18 iunie 2003, 4125 din 22

septembrie 2003, 4566 din 28 octombrie 2003 și actul adițional nr. 1 la

Convenția nr. 4566 din 28 octombrie 2003 cu număr de înregistrare 707 din 2

martie 2004 în cuantum de 17.578.658,42 lei. Această sumă cuprinde 8.288.470,17

lei rată din împrumut scadente până la 31 decembrie 2006 și neachitate,

1.763.340,08 lei rată din dobândă pe perioada de grație scadentă până la 31

decembrie 2006, 3.657.507,76 dobânda curentă calculată până la 31 decembrie

2006 și 3.869.340,41 lei majorări de întârziere calculate până la 31 decembrie

dobânzi și penalități contractuale care se vor calcula în conformitate cu

prevederile convențiilor încheiate pentru perioada cuprinsă între data de 31

decembrie 2006 și data plății efective.

În motivarea acțiunii

reclamanta arată că între părți s-au încheiat șase convenții în temeiul art. 10

din O.G. nr. 8 din 27 februarie 2003 pentru plata consumului de energie

electrică și gaze naturale din anul 2003 în valoare de 13.142.042,86 lei. Se

mai arată că prin convențiile menționate sumele puse la dispoziția A.P.A.P.S.

urmau a se restitui în termen de cinci ani, sumă stabilită în rate lunare cu

dobânda aferentă. Reclamanta susține că pârâta nu și-a îndeplinit obligația

contractuală astfel că solicită contravaloarea ratelor scadente până la 31

decembrie 2006 și neachitate, dobânda pe perioada de grație scadentă la 31

decembrie 2006 și majorări de întârziere potrivit clauzei penale de la art. 4

din convențiile încheiate calculate la 31 decembrie 2006 precum și dobânzile și

penalitățile în continuare până la data plății efective.

Prin sentința comercială nr.

13397 din 15 noiembrie 2007 Tribunalul București, secția a VI-a comercială a

respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. București în

contradictoriu cu pârâta SC R. SA Brașov.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că în temeiul art. 10 din O.G. nr. 8 din 27

februarie 2003 reclamanta a acordat pârâtei anumite sume cu titlu de împrumut

pentru plata consumului de energie electrică și gaze naturale prin convențiile nr.

2382 din 5 mai 2003, 2403 din 7 mai 2003, 2929 din 18 iunie 2003, 4125 din 22

septembrie 2003, 4566 din 28 octombrie 2003 în vederea stimulării procesului de

restructurare, reorganizare și privatizare a unor societăți comerciale cu

capital majoritar de stat, cum era și societatea pârâtă.

Sumele urmau a fi restituite

în rate lunare în termen de 5 ani, obligație pe care reclamanta a susținut că

pârâta nu și-a îndeplinit-o integral, motiv pentru care aceasta a solicitat

obligarea pârâtei la plata ratelor scadente la 31 decembrie 2006 cu dobânzi și

majorări de întârziere aferente.

Instanța de fond a mai

reținut că prin art. 3 pct. 1 literele a) și b) din O.U.G. nr. 115/2003 privind

privatizarea SC R. SA pârâta a beneficiat de anumite înlesniri la plată ce

urmau a fi cuprinse în contractul de vânzare – cumpărare de acțiuni printre

care scutirea de la plata creanțelor proprii și a celor provenite din creditele

bugetare gestionate de A.V.A.S., precum și de plata dobânzilor și penalităților

aferente calculate până la data scutirii acestora.

În acest sens, prin

contractul de vânzare – cumpărare acțiuni din 26 septembrie 2003 societatea

pârâtă s-a privatizat, iar obligarea societății la plata sumelor provenite din

împrumuturile acordate conform O.U.G. nr. 8/2003 cu dobânzi și penalități de

întârziere aferente la data transferului dreptului de proprietate asupra

acțiunilor au fost scutite în totalitate (art. 3.1.1 lit. a) din contract).

Drept urmare, a apreciat

instanța de fond, întrucât împrumuturile s-au acordat prin convențiile

menționate încheiate anterior privatizării, devin incidente prevederile

contractului nr. 33/2003.

A mai constatat instanța de

fond că prin Ordinul comun înregistrat la M.F.P. sub nr. 1220/2004 și la

A.V.A.S. sub nr. 46/2004, pârâta a beneficiat de înlesniri la plată care

reprezintă creanțe proprii A.V.A.S. cuprinse în notificarea A.V.A.S. din 26 mai

2004 care la litera f cuprinde și creanța de 148.710.511,315 lei reprezentând

împrumut conform O.U.G. nr. 8/2003 și dobânzi calculate până la data

transferului dreptului de proprietate, A.V.A.S. fiind succesoarea legală a

A.P.A.P.S., conform O.U.G. nr. 23/2004.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel A.V.A.S. criticând sentința atacată pentru nelegalitate și

netemeinicie, susținând că pârâta intimată trebuie să răspundă ca urmare a

neexecutării obligației contractuale asumate prin cele 6 convenții încheiate în

temeiul art. 10 din O.G. nr. 8 din 27 februarie 2003 conform dispozițiilor art.

969 C. civ., precum și în virtutea principiului forței obligatorii a

contractului și dispozițiile art. 1073 și art. 1069 alin. (2) C. civ. care

prevăd dreptul creditorului la dezdăunări în caz de neîndeplinire exactă a

obligației și plata penalităților convenite potrivit clauzei penale (în speță art.

4 din convențiile încheiate).

Curtea de Apel București,

secția comercială prin Decizia nr. 269 din 9 iunie 2008 a respins, ca nefondat

apelul declarat de apelanta A.V.A.S. în contradictoriu cu intimata SC R. SA,

împotriva sentinței comerciale nr. 13397 din 15 noiembrie 2007, pronunțată de

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în Dosarul nr. 15322/3/2007.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de apel a reținut că dată fiind structura capitalului social

al SC R. SA, majoritar de stat (aproximativ 95%), că prin legiferarea

scutirilor de plata împrumuturilor acordate în conformitate cu O.U.G. nr. 8/2003,

împreună cu dobânzi și penalități aferente, legiuitorul și-a impus de drept

voința, astfel încât părțile prin voința lor, nu pot deroga de la prevederile

legale, prin convenții particulare, și că nu se poate reține afirmația

apelantei reclamante în sensul că obligațiile asumate prin cele 6 convenții de

împrumut anterioare dispozițiilor legale ale O.U.G. nr. 115/2003 și Ordinului

comun al A.V.A.S. și al M.F.P., ar subzista în ciuda voinței părților

exprimată, în conformitate cu prevederile legale menționate, prin clauzele

contractului nr. 33/2003 (art. 970 C. civ.).

Împotriva acestei ultime

hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat reclamanta

A.V.A.S. București criticând-o pentru nelegalitate, susținând, în esență că,

instanța de apel nu a avut în vedere neconcordanțele legislative și contractuale

în sensul că deși contractul de vânzare – cumpărare nr. 33 din 26 noiembrie

2003 a prevăzut acordarea de facilități și pentru împrumutul acordat în baza

O.U.G. nr. 8/2003, aceste facilități nu au avut susținere în sensul interpretat

de instanță în O.U.G. nr. 115 din 24 octombrie 2003 privind privatizarea SC R. SA

Brașov.

În consecință, în temeiul art.

304 pct. 9 C. proc. civ. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat

și motivat, modificarea deciziei atacate, modificarea sentinței civile nr. 13397

din 15 noiembrie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, în

sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Din examinarea actelor de la

dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente

rezultă că ambele instanțe în mod corect au apreciat actul juridic dedus

judecății și probatoriile administrate în cauză pronunțând hotărâri temeinice

și legale care nu pot fi reformate prin recursul declarat de reclamantă.

Criticile formulate de

recurenta – reclamantă că ambele instanțe nu au avut în vedere „neconcordanțele

legislative și contractuale între contractul de vânzare – cumpărare acțiuni din

26 noiembrie 2003, O.G. nr. 8/2003 și O.U.G. nr. 115 din 24 octombrie 2003

privind privatizarea SC R. SA Brașov, în sensul că acest din urmă act nu a

prevăzut acordarea de facilități, sunt neîntemeiate.

Aceste susțineri nu au nici

o relevanță juridică – atâta timp cât la momentul emiterii Ordinului comun

A.V.A.S. – M.E.F. nr. 47 – 1220/2004 privind acordarea de înlesniri la plata

creanțelor proprii A.V.A.S. datorate și neachitate de SC R. SA Brașov era

aplicabilă O.U.G. nr. 26 din 30 aprilie 2004 care precizează la art. 2 lit. c)

că în creanțele proprii ale A.V.A.S. sunt cuprinse și împrumuturile pentru

plata furnizărilor de utilități.

Deasemenea neîntemeiată este

și critica cum că facilitățile conferite prin O.U.G. nr. 8/2003, consacrate și

în contractul nr. 33/2003 – nu a avut susținere în O.U.G. nr. 115/2003.

Prin art. 3 pct. 1 lit. a)

și b) din O.U.G. nr. 115/2003 privind privatizarea SC ROMAN SA aceasta a

beneficiat de anumite înlesniri la plată ce urmau a fi cuprinse în contractul

de vânzare – cumpărare acțiuni nr. 33/2003, astfel că împrumuturile acordate

prin O.U.G. nr. 8/2003 cu dobânzi și penalități au fost scutite în totalitate.

Așa fiind, întrucât convențiile au fost încheiate anterior privatizării

potrivit art. 10 din O.U.G. nr. 8 din 27 februarie 2003 - devin incidente

prevederile contractului nr. 33 din 26 noiembrie 2003.

Pentru cele ce preced,

Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta

A.V.A.S. București

împotriva Deciziei nr. 269 din 9 iunie 2008 a Curții

de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 ianuarie 2009.