ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 180/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 27 aprilie 2007 reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pârâta SC R. SA Brașov solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la plata sumelor datorate conform convențiilor nr. 2382 din 5 mai 2003, 2403 din 07 mai 2003, 2929 din 18 iunie 2003, 4125 din 22 septembrie 2003, 4566 din 28 octombrie 2003 și actul adițional nr. 1 la Convenția nr. 4566 din 28 octombrie 2003 cu număr de înregistrare 707 din 2 martie 2004 în cuantum de 17.578.658,42 lei.

Această sumă cuprinde 8.288.470,17 lei rată din împrumut scadente până la 31 decembrie 2006 și neachitate, 1.763.340,08 lei rată din dobândă pe perioada de grație scadentă până la 31 decembrie 2006, 3.657.507,76 dobânda curentă calculată până la 31 decembrie 2006 și 3.869.340,41 lei majorări de întârziere calculate până la 31 decembrie 2006. De asemenea se solicită obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând dobânzi și penalități contractuale care se vor calcula în conformitate cu prevederile convențiilor încheiate pentru perioada cuprinsă între data de 31 decembrie 2006 și data plății efective. În motivarea acțiunii reclamanta arată că între părți s-au încheiat șase convenții în temeiul art. 10 din O.G.

nr. 8 din 27 februarie 2003 pentru plata consumului de energie electrică și gaze naturale din anul 2003 în valoare de 13.142.042,86 lei. Se mai arată că prin convențiile menționate sumele puse la dispoziția A.P.A.P.S. urmau a se restitui în termen de cinci ani, sumă stabilită în rate lunare cu dobânda aferentă. Reclamanta susține că pârâta nu și-a îndeplinit obligația contractuală astfel că solicită contravaloarea ratelor scadente până la 31 decembrie 2006 și neachitate, dobânda pe perioada de grație scadentă la 31 decembrie 2006 și majorări de întârziere potrivit clauzei penale de la art. 4 din convențiile încheiate calculate la 31 decembrie 2006 precum și dobânzile și penalitățile în continuare până la data plății efective.

Prin sentința comercială nr. 13397 din 15 noiembrie 2007 Tribunalul București, secția a VI-a comercială a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. București în contradictoriu cu pârâta SC R. SA Brașov. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în temeiul art. 10 din O.G. nr. 8 din 27 februarie 2003 reclamanta a acordat pârâtei anumite sume cu titlu de împrumut pentru plata consumului de energie electrică și gaze naturale prin convențiile nr. 2382 din 5 mai 2003, 2403 din 7 mai 2003, 2929 din 18 iunie 2003, 4125 din 22 septembrie 2003, 4566 din 28 octombrie 2003 în vederea stimulării procesului de restructurare, reorganizare și privatizare a unor societăți comerciale cu capital majoritar de stat, cum era și societatea pârâtă.

Sumele urmau a fi restituite în rate lunare în termen de 5 ani, obligație pe care reclamanta a susținut că pârâta nu și-a îndeplinit-o integral, motiv pentru care aceasta a solicitat obligarea pârâtei la plata ratelor scadente la 31 decembrie 2006 cu dobânzi și majorări de întârziere aferente. Instanța de fond a mai reținut că prin art. 3 pct. 1 literele a) și b) din O.U.G. nr. 115/2003 privind privatizarea SC R. SA pârâta a beneficiat de anumite înlesniri la plată ce urmau a fi cuprinse în contractul de vânzare – cumpărare de acțiuni printre care scutirea de la plata creanțelor proprii și a celor provenite din creditele bugetare gestionate de A.V.A.S., precum și de plata dobânzilor și penalităților aferente calculate până la data scutirii acestora.

În acest sens, prin contractul de vânzare – cumpărare acțiuni din 26 septembrie 2003 societatea pârâtă s-a privatizat, iar obligarea societății la plata sumelor provenite din împrumuturile acordate conform O.U.G. nr. 8/2003 cu dobânzi și penalități de întârziere aferente la data transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor au fost scutite în totalitate (art. 3.1.1 lit. a) din contract). Drept urmare, a apreciat instanța de fond, întrucât împrumuturile s-au acordat prin convențiile menționate încheiate anterior privatizării, devin incidente prevederile contractului nr. 33/2003. A mai constatat instanța de fond că prin Ordinul comun înregistrat la M.F.P. sub nr. 1220/2004 și la A.V.A.S.

sub nr. 46/2004, pârâta a beneficiat de înlesniri la plată care reprezintă creanțe proprii A.V.A.S. cuprinse în notificarea A.V.A.S. din 26 mai 2004 care la litera f cuprinde și creanța de 148.710.511,315 lei reprezentând împrumut conform O.U.G. nr. 8/2003 și dobânzi calculate până la data transferului dreptului de proprietate, A.V.A.S. fiind succesoarea legală a A.P.A.P.S., conform O.U.G. nr. 23/2004. Împotriva acestei sentințe a declarat apel A.V.A.S. criticând sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că pârâta intimată trebuie să răspundă ca urmare a neexecutării obligației contractuale asumate prin cele 6 convenții încheiate în temeiul art. 10 din O.G. nr. 8 din 27 februarie 2003 conform dispozițiilor art. 969 C. civ., precum și în virtutea principiului forței obligatorii a contractului și dispozițiile art. 1073 și art. 1069 alin. (2) C. civ.

care prevăd dreptul creditorului la dezdăunări în caz de neîndeplinire exactă a obligației și plata penalităților convenite potrivit clauzei penale (în speță art. 4 din convențiile încheiate). Curtea de Apel București, secția comercială prin Decizia nr. 269 din 9 iunie 2008 a respins, ca nefondat apelul declarat de apelanta A.V.A.S. în contradictoriu cu intimata SC R. SA, împotriva sentinței comerciale nr. 13397 din 15 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în Dosarul nr. 15322/3/2007. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că dată fiind structura capitalului social al SC R. SA, majoritar de stat (aproximativ 95%), că prin legiferarea scutirilor de plata împrumuturilor acordate în conformitate cu O.U.G.

nr. 8/2003, împreună cu dobânzi și penalități aferente, legiuitorul și-a impus de drept voința, astfel încât părțile prin voința lor, nu pot deroga de la prevederile legale, prin convenții particulare, și că nu se poate reține afirmația apelantei reclamante în sensul că obligațiile asumate prin cele 6 convenții de împrumut anterioare dispozițiilor legale ale O.U.G. nr. 115/2003 și Ordinului comun al A.V.A.S. și al M.F.P., ar subzista în ciuda voinței părților exprimată, în conformitate cu prevederile legale menționate, prin clauzele contractului nr. 33/2003 (art. 970 C. civ.). Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat reclamanta A.V.A.S.

București criticând-o pentru nelegalitate, susținând, în esență că, instanța de apel nu a avut în vedere neconcordanțele legislative și contractuale în sensul că deși contractul de vânzare – cumpărare nr. 33 din 26 noiembrie 2003 a prevăzut acordarea de facilități și pentru împrumutul acordat în baza O.U.G. nr. 8/2003, aceste facilități nu au avut susținere în sensul interpretat de instanță în O.U.G. nr. 115 din 24 octombrie 2003 privind privatizarea SC R. SA Brașov. În consecință, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, modificarea deciziei atacate, modificarea sentinței civile nr. 13397 din 15 noiembrie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente rezultă că ambele instanțe în mod corect au apreciat actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în cauză pronunțând hotărâri temeinice și legale care nu pot fi reformate prin recursul declarat de reclamantă. Criticile formulate de recurenta – reclamantă că ambele instanțe nu au avut în vedere „neconcordanțele legislative și contractuale între contractul de vânzare – cumpărare acțiuni din 26 noiembrie 2003, O.G. nr. 8/2003 și O.U.G. nr. 115 din 24 octombrie 2003 privind privatizarea SC R. SA Brașov, în sensul că acest din urmă act nu a prevăzut acordarea de facilități, sunt neîntemeiate.

Aceste susțineri nu au nici o relevanță juridică – atâta timp cât la momentul emiterii Ordinului comun A.V.A.S. – M.E.F. nr. 47 – 1220/2004 privind acordarea de înlesniri la plata creanțelor proprii A.V.A.S. datorate și neachitate de SC R. SA Brașov era aplicabilă O.U.G. nr. 26 din 30 aprilie 2004 care precizează la art. 2 lit. c) că în creanțele proprii ale A.V.A.S. sunt cuprinse și împrumuturile pentru plata furnizărilor de utilități. Deasemenea neîntemeiată este și critica cum că facilitățile conferite prin O.U.G. nr. 8/2003, consacrate și în contractul nr. 33/2003 – nu a avut susținere în O.U.G. nr. 115/2003. Prin art. 3 pct. 1 lit. a) și b) din O.U.G. nr. 115/2003 privind privatizarea SC ROMAN SA aceasta a beneficiat de anumite înlesniri la plată ce urmau a fi cuprinse în contractul de vânzare – cumpărare acțiuni nr. 33/2003, astfel că împrumuturile acordate prin O.U.G.

nr. 8/2003 cu dobânzi și penalități au fost scutite în totalitate. Așa fiind, întrucât convențiile au fost încheiate anterior privatizării potrivit art. 10 din O.U.G. nr. 8 din 27 februarie 2003 - devin incidente prevederile contractului nr. 33 din 26 noiembrie 2003. Pentru cele ce preced, Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva Deciziei nr. 269 din 9 iunie 2008 a Curții de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2009.