ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 429/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 5 ianuarie 2001, reclamanta S.C. R.T.P. SRL București

a chemat în judecată pe pârâții F.P.S. București (în prezent A.P.A.P.S.)

solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună:

-

anularea hotărârii P/2634 din 11 august 2000, poziția 3 a Consiliului de

Administrație al F.P.S.

-

validarea ofertei de cumpărare de acțiuni depusă de reclamantă la 11 iulie

2000, cu modificările și îmbunătățirile aduse,

-

obligarea pârâtei să încheie cu reclamanta contractul de vânzare-cumpărare de

acțiuni, privind S.C. N.F.R.D. S.A. Drobeta Turnu Severin,

-

anularea celei de a doua oferte de vânzare făcută de același pârât și privind aceeași

societate.

În

motivarea acțiunii, reclamanta arată că, pârâtul în calitate de organizator al

negocierii vânzării acțiunilor pe care le deținea la S.C. N.F.R. S.A. Drobeta,

a asigurat publicitatea ofertei de vânzare, astfel că la ședința de deschidere

a ofertei din 11 iulie 2000, reclamanta a fost singura ofertantă, și drept

urmare, în ședința următoare din 17 iulie 2000, comisia de negociere, a

declarat-o admisă să participe la negocieri.

Cu

toate că, a depus toată documentația necesară, inclusiv garanția de participare

de 9.000.000.000 lei pârâtul la 28 august 2000, cu ocazia ședinței de

finalizare a negocierilor, prin președintele comisiei de negociere, a informat

reprezentanții reclamantei că, prin hotărârea nr. P/2634 din 11 august 2000

Consiliul de Administrație al F.P.S. s-a aprobat reluarea procesului de

participare la societatea anterior menționată, în care scop a organizat alte

negocieri, privind vânzarea pachetului de acțiuni pe care le gestiona la S.C.

N.F.R. S.A. Drobeta și ca urmare la 21 octombrie 2000 a fost organizată o nouă

ședință de deschidere de ofertă, care a fost anunțată în ziarul R.L., dată de

la care începe să curgă termenul special de prescripție de 3 luni, față de care

acțiunea a fost introdusă în termen.

Prin

sentința civilă nr. 2395 din 26 martie 2001, Tribunalul București, secția

comercială, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, al reclamantei

invocată de pârât și în consecință, a respins acțiunea ca tardiv introdusă.

Apelul

declarat împotriva acestei sentințe de reclamanta S.C. R.T.P. SRL București a

fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 953 din 13 iunie 2001,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.

Pentru

a hotărî astfel, ambele instanțe, au reținut în esență că, din procesul verbal

al ședinței de negocieri din 21 august 2000, rezultă că pârâtul a informat-o pe

reclamantă, prin cei doi reprezentanți ai săi, care dealtfel au și semnat actul

menționat, că prin hotărârea P/2634 din 11 august 2000, poziția 3, Consiliul de

Administrație al F.P.S., a aprobat reluarea procesului de privatizare prin

vânzarea acțiunilor pe care le gestiona la S.C. N.F.R. S.A. Drobeta și drept

urmare, față de această măsură, s-a dispus restituirea scrisorii de garanție

bancară, pe care reprezentanții reclamantei au primit-o în original, fără să

formuleze nici o obligațiune în legătură cu acest aspect.

Ca

atare au concluzionat instanțele, reclamanta a luat cunoștință de existența hotărârii

P/2634 din 11 august 2000, a cărui anulare a solicitat-o prin acțiune la data

de 21 august 2000, dată de la care a început să curgă și termenul de

prescripție de 3 luni, prevăzut, în această materie de dispozițiile art. 32/28

din capitolul 5.3 al Legii nr. 99/1999, prin care a fost modificată și

completată O.U.G. nr. 88/1997, privind privatizarea societăților comerciale.

Drept

urmare, instanțele pornind de la aceste rețineri, au înlăturat, susținerile

reclamantei în sensul că aceasta ar fi luat cunoștință de măsura adoptată prin

hotărârea nr. P/2634 din 11 august 2000, numai la data de 20 octombrie 2000,

când urmare reluării procesului de privatizare al S.C. N.F.R. D. S.A., s-a

organizat cea de a doua ofertă de vânzare de acțiuni, care a fost publicată în

presă, cum de asemenea au fost înlăturate și susținerile reclamantei, prin care

aceasta a pretins că la dosar nu ar fi fost depusă, hotărârea menționată

anterior (P/2634/2000) care în realitate se află potrivit celor constatate de

instanțe la dosarul de fond.

În sfârșit, au mai reținut instanțele că,

împrejurarea că la dosar nu s-a depus nici o dovadă care să ateste că hotărârea

menționată (P/2634/2000) a fost comunicată reclamantei, nu prezintă nici o

relevanță din moment ce potrivit art. 32

28

din legea precizată,

prescripția dreptului material la acțiunea pentru o astfel de cerere, începe să

curgă de la data când, aceasta a cunoscut sau trebuia să cunoască existența

hotărârii atacate și nu de la data comunicării acesteia, astfel că în raport de

toate cele arătate, s-a apreciat că acțiunea în anulare promovată abia la data de

5 ianuarie 2001, s-a făcut tardiv, adică cu depășirea termenului special de

prescripție de 3 luni, socotit de la data de 21 august 2000.

Împotriva

deciziei instanței de apel, a declarat recurs reclamanta S.C. R.T.P. SRL

București, susținând în esență că numai printr-o greșită interpretare a

probelor de la dosar și aplicare eronată a dispozițiilor legale incidente în

cauză, instanța de apel a menținut prin respingerea apelului său, sentința

primei instanțe de respingere a acțiunii ca tardiv introdusă deoarece în

realitate, astfel cum dovedesc probele dosarului, a luat cunoștință pentru

prima dată de intenția (hotărârea) Consiliului de Administrație al F.P.S. din

10 și 11 august 2000, abia la data de 20 octombrie 2000, când s-a făcut

publicitatea pentru a doua ofertă de privatizare pentru vânzarea de acțiuni de

la S.C. N.F.R. S.A. Drobeta, în ziarul R.L. dată în raport de care (din moment

ce hotărârea nu i-a fost comunicată anterior) – introducerea acțiunii în

anulare a hotărârii P/2634/2000 la data de 5 ianuarie 2001, s-a făcut cu

respectarea termenului special de prescripție de 3 luni prevăzut de art. 32

28

din Legea nr. 99/1999 și ca atare greșit instanțele au admis excepția

tardivității formulării cererii și au respins , respectiv menținut soluția de

respingere a acțiunii, în baza acestei excepții.

Mai

susține reclamanta că, fără nici un suport probator, instanțele au reținut că

la ședința din 21 august 2000, ar fi participat din partea sa doi

reprezentanți, când în realitate, a fost reprezentată așa cum rezultă din

procesul verbal încheiat la acea dată de o singură persoană și anume M.S., care

de altfel nu s-a dovedit, că acesta ar fi fost împuternicit de către recurentă

să participe la ședința respectivă, cum de asemenea nu s-a dovedit că hotărârea

nr. P/2634/2000 a Consiliului de Administrație al F.P.S. i-ar fi fost

comunicată și la ce dată pentru a se stabili cu certitudine de când, respectiv

de la ce dată a început să curgă termenul de prescripție de 3 luni, prevăzut de

textul legal precizat.

Or,

în lipsa unor asemenea dovezi, și anume concluzia care se impune este aceea că

la data de 5 ianuarie 2001 nu expirase, contrar celor reținute de instanțe,

termenul de prescripție de 3 luni care în circumstanțele arătate a început să

curgă de la 20 octombrie 2000, când a fost publicată în presă de către F.P.S.,

cea de a doua ofertă de vânzare de acțiuni și nu de la data de 21 august 2000,

când în cadrul ședinței de negocieri de la această dată, participanții au fost

informați de către Președintele comisiei, că prin hotărârea nr. P/2634 din 11

august 2000, a Consiliului de Administrație al F.P.S. s-a decis reluarea

procesului de privatizare și sistarea negocierilor cu ofertantul S.C. R.T.P.

SRL.

În

consecință, în temeiul art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., reclamanta solicită

admiterea recursului și modificarea hotărârilor atacate și pronunțarea asupra

fondului pricinii sau în subsidiar admiterea recursului, casarea hotărârilor și

trimiterea cauzei la Tribunalul București pentru judecarea fondului.

Recursul

reclamantei nu este fondat.

Din

examinarea actelor de la dosar, rezultă în esență că la data de 21 august 2000,

a avut loc ședința privind finalizarea negocierilor organizate pentru vânzarea

pachetului de acțiuni gestionate de F.P.S. la S.C. N.F.R. S.A. Drobeta și că în

cadrul acestei ședințe președintele comisiei, a informat participanții între

care s-au aflat și 2 reprezentanți ai reclamantei (M.S. și D.M.) că prin

hotărârea P./2634/2000, Consiliul de Administrație al F.P.S. a aprobat reluarea

procesului de privatizare pentru S.C. N.F.R. Drobeta S.A., măsură în raport de

care s-a decis returnarea originalului scrisorii de garanție bancară, către

reprezentanții reclamantei care au primit-o fără a formula nici o obiecțiune

legată de acest aspect, cum de asemenea astfel cum rezultă din procesul verbal

din 11 august 2000 aceștia nu au avut nici un fel de obiecțiune, pe tot

parcursul derulării negocierilor, situație consemnată expres în actul

menționat.

Este

adevărat că procesul verbal amintit a fost semnat numai de un reprezentant al

reclamantei (M.S.) deși din cuprinsul acestuia, rezultă că la negocieri, au

participat 2 reprezentanți respectiv și D.M., însă, această situație nu este de

natură a atrage vreo consecință în ceea ce privește data la care reclamanta a

luat cunoștință de conținutul hotărârii nr. P/2634 din 11 august 2000, care nu

poate fi alta decât aceea a semnării actului respectiv 21 august 2000, ceea ce

conduce la concluzia că de la această dată, a început să curgă termenul special

de prescripție a dreptului la acțiune de 3 luni prevăzut de art. 32

28

din Legea nr. 99/1999, astfel că introducerea cererii în anulare a hotărârii

menționate abia la 5 ianuarie 2001, să facă tardiv așa cum bine au reținut

ambele instanțe.

În

acest context, este evident că nu pot fi reținute susținerile reclamantei în

sensul că ar fi luat cunoștință de hotărârea nr. P/2634 poziția 3 din 11 august

2000 numai la data de 20 octombrie 2000 când a fost publicată în presă cea de a

doua ofertă de vânzare de acțiuni (dată în raport de care introducerea acțiunii

la 5 ianuarie 2001 ar fi avut loc cu respectarea termenului special de

prescripție de 3 luni) atâta timp cât aceasta nu a contestat, astfel cum o

demonstrează probele dosarului, faptul că în ședința din 21 august 2000 s-a

adaptat printre altele și măsura restituirii scrisorii de garanție bancară pe

care reprezentanții săi au primit-o fără nici o obiecțiune.

Or,

primirea acestui act care în mod cert a fost prezentat conducerii societății în

vederea recuperării sumei constituită ca garanție dovedește pe de o parte că

delegații săi au fost mandatați contrar susținerilor să participe la negocieri

în numele său, iar pe de altă parte că odată cu primirea actului recurenta a

luat cunoștință de adoptarea hotărârii nr. P/2634 poz.3 din 11 august 2000.

În

concluzie, bine instanța fondului a reținut că termenul special de prescripție

de 3 luni prevăzut de dispozițiile art. 32

28

capitolul 5.3 din Legea

nr. 99/1999 de modificare și completare a O.U.G. nr. 88/1997 privind

privatizarea societăților comerciale a început să curgă de la data de 21 august

2000 (când reclamanta a luat cunoștință oficial de existența actului atacat) și

nu de la data de 20 octombrie 2000 (când s-a publicat a doua ofertă de vânzare

de acțiuni) și ca atare a admis excepția de prescripție a dreptului material la

acțiune (introdusă abia la 5 ianuarie 2001) și drept urmare a respins cererea

ca tardiv formulată.

La

rândul ei, instanța de apel respingând apelul reclamantei și menținând sentința

primei instanțe a pronunțat o hotărâre la adăpost de orice critică.

Așa

fiind, recursul reclamantei urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. R.T.P. SRL

București, împotriva deciziei nr. 953 din 13 iunie 2001 a Curții de Apel

București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2003.