ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2385/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 4 septembrie 2000, reclamanta SC V.A.G.L. SRL Hunedoara, a solicitat ca, prin hotărârea se va pronunța în cauză, în contradictoriu cu pârâții F.P.S., direcția teritorială Arad, Serviciul Teritorial Hunedoara, SC R. SA Hunedoara, SC V.E. SA Focșani, SC I.F. SA Arad, F.B.C. și SC S.S.G.I.G. SA București, instanța de judecată să dispună anularea licitației electronice desfășurată la data de 29 august 2000 pe piața R.A.A.D.A.Q., pentru vânzarea unui procent de 40%, respectiv 40.534 acțiuni, din acțiunile deținute de pârâtul F.P.S. la pârâta II, SC R. SA Hunedoara. Urmare confuziilor înregistrate la prima licitație, s-a făcut precizarea că vânzarea acțiunilor va fi valabilă doar în cazul tranzacționării întregului pachet de acțiuni.

La licitația din 29 august 2000, această condiție nu a fost respectată, vânzându-se numai 38.534 acțiuni. Prin sentința nr. 229 din 20 septembrie 2000, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea și a anulat licitația electronică. Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 460 din 30 ianuarie 2003, a admis recursul declarat de pârâta A.P.A.P.S., împotriva hotărârii primei instanțe și a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului Hunedoara. Prin sentința nr. 3045/ CA din 4 decembrie 2003, Tribunalul Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea și a anulat licitația electronică desfășurată la data de 29 august 2000, pe piața R.A.S.D.A.Q., având ca obiect un număr de 40.534 acțiuni deținute de A.P.A.P.S.

la pârâta SC R. SA Hunedoara. S-a reținut că prin caietul de sarcini, precum și cu ocazia anulări licitațiilor anterioare, valabilitatea vânzării a fost condiționată de tranzacționarea întregului pachet de acțiuni deținute de A.P.A.P.S. la pârâta II. Ori, din actele dosarului rezultă că această condiție nu a fost îndeplinită nici la licitația din 29 august 2000. Ca atare, licitația menționată este lovită de nulitate, ca urmare a încălcării prevederilor O.G. nr. 88/1997. Împotriva hotărârii primei instanțe, pârâta A.P.A.P.S. a declarat apel, susținând că licitația s-a desfășurat cu respectarea prevederilor legale. Curtea de Apel Alba-Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 70/ A din 5 martie 2004, a respins apelul, ca nefondat.

În motivarea acestei decizii, instanța de control judiciar a reținut că față de condiția de valabilitate a vânzării înscrisă în caietul de sarcini, cu referire la tranzacționarea în parte a pachetului de acțiuni, în mod judicios prima instanță a apreciat asupra caracterului întemeiat al cererii de anulare a licitației. Împotriva acestei din urmă încheieri, pârâta A.P.A.P.S. a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. S-a susținut că licitația s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor imperative prevăzute în caietul de sarcini și Regulamentul nr. 13/1999. Nu s-a vândut întregul pachet de acțiuni, ca urmare a renunțării de către SC B.A. SRL la un număr de 2000 acțiuni cumpărate.

În consecință, neîndeplinirea condiției prevăzute în caietul de sarcini este rezultatul poziției adoptate de reclamantă, fără a se putea reține culpa pârâtei I. În concluzie, pârâta I a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului declarat de aceeași parte și schimbarea în tot a hotărârii primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Pârâta I nu contestă că prin licitația din 29 august 2000, nu s-a tranzacționat întregul pachet de acțiuni afectat înstrăinării pe această cale. Totodată, această parte nu contestă nici condiționarea valabilității licitației de vânzarea întregului pachet de acțiuni.

Într-adevăr, prin caietul de sarcini s-a stabilit că „în toate cazurile Comisia de licitație invalidează licitația dacă nu se vinde întreg pachetul de acțiuni oferit la vânzare”. Rezultă așadar că pachetul de acțiuni nu a fost integral tranzacționat și, în consecință, în mod greșit, contrar dispoziției menționate din caietul de sarcini, Comisia de licitație a validat licitația. În consecință, în mod legal prima instanță a admis acțiunea și a anulat licitația din 29 august 2000. Situația de fapt, corect reținută de prima instanță, nu a fost infirmată în apel. Totodată, pârâta II nu a propus probe din care să rezulte că, pentru licitația din 29 august 2000, condiția de validare a licitației, înscrisă în caietul de sarcini, nu mai producea efecte, fiind anulată, respectiv că licitația organizată pentru această dată privea o altă ofertă de vânzare, cu alte condiții de validitate.

Ca atare, respingând apelul și menținând hotărârea primei instanțe, instanța de control judiciar a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, nesupusă nici unuia din cazurile de casare sau modificare, prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Pârâta I susține că netranzacționarea întregului pachet de acțiuni se datorează unei cauze străine, respectiv conduitei reclamantei. Ori, din actele dosarului, cu referire la caietul de sarcini, rezultă că pârâta I a făcut ofertă certă, neechivocă, privind vânzarea pachetului de acțiuni deținut de pârâta II. Pârâta I nu pretinde că a revocat oferta în termen și a făcut o nouă ofertă în alte condiții.

Ca atare, nu poate fi reținută culpa reclamantei și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii acesteia, atâta timp cât aceasta din urmă nu are nici un drept privitor la facerea ofertei, cu referire la caietul de sarcini, iar obiectul cauzei privea exclusiv examinarea condițiilor de desfășurare a licitației, cercetarea judecătorească ducând la concluzia, conform probatoriului administrat în cauză, a neîndeplinirii condițiilor de validare a licitației stabilită de ofertantă. Ori, potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ., instanța este obligată a se pronunța în limitele sesizării. Drept urmare, criticile formulate de pârâta II se constată a fi neîntemeiate. În concluzie, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 70 din 5 martie 2004 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 7 aprilie 2005.