ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2385/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 4 septembrie

2000, reclamanta SC V.A.G.L. SRL Hunedoara, a solicitat ca, prin hotărârea se

va pronunța în cauză, în contradictoriu cu pârâții F.P.S., direcția teritorială

Arad, Serviciul Teritorial Hunedoara, SC R. SA Hunedoara, SC V.E. SA Focșani,

SC I.F. SA Arad, F.B.C. și SC S.S.G.I.G. SA București, instanța de judecată să

dispună anularea licitației electronice desfășurată la data de 29 august 2000

pe piața R.A.A.D.A.Q., pentru vânzarea unui procent de 40%, respectiv 40.534

acțiuni, din acțiunile deținute de pârâtul F.P.S. la pârâta II, SC R. SA

Hunedoara.

Urmare confuziilor

înregistrate la prima licitație, s-a făcut precizarea că vânzarea acțiunilor va

fi valabilă doar în cazul tranzacționării întregului pachet de acțiuni.

La licitația din 29 august

2000, această condiție nu a fost respectată, vânzându-se numai 38.534 acțiuni.

Prin sentința nr. 229 din 20

septembrie 2000, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția comercială și de contencios administrativ,

a admis acțiunea și a anulat licitația electronică.

Curtea Supremă de Justiție, secția

comercială, prin decizia nr. 460 din 30 ianuarie 2003, a admis recursul

declarat de pârâta A.P.A.P.S., împotriva hotărârii primei instanțe și a trimis

cauza spre competentă soluționare Tribunalului Hunedoara.

Prin sentința nr. 3045/ CA

din 4 decembrie 2003, Tribunalul Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ,

a admis acțiunea și a anulat licitația electronică desfășurată la data de 29

august 2000, pe piața R.A.S.D.A.Q., având ca obiect un număr de 40.534 acțiuni

deținute de A.P.A.P.S. la pârâta SC R. SA Hunedoara.

S-a reținut că prin caietul

de sarcini, precum și cu ocazia anulări licitațiilor anterioare, valabilitatea

vânzării a fost condiționată de tranzacționarea întregului pachet de acțiuni

deținute de A.P.A.P.S. la pârâta II.

Ori, din actele dosarului

rezultă că această condiție nu a fost îndeplinită nici la licitația din 29

august 2000.

Ca atare, licitația

menționată este lovită de nulitate, ca urmare a încălcării prevederilor O.G. nr.

88/1997.

Împotriva hotărârii primei

instanțe, pârâta A.P.A.P.S. a declarat apel, susținând că licitația s-a

desfășurat cu respectarea prevederilor legale.

Curtea de Apel Alba-Iulia, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 70/ A din 5 martie

2004, a respins apelul, ca nefondat.

În motivarea acestei

decizii, instanța de control judiciar a reținut că față de condiția de

valabilitate a vânzării înscrisă în caietul de sarcini, cu referire la

tranzacționarea în parte a pachetului de acțiuni, în mod judicios prima

instanță a apreciat asupra caracterului întemeiat al cererii de anulare a

licitației.

Împotriva acestei din urmă

încheieri, pârâta A.P.A.P.S. a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

S-a susținut că licitația

s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor imperative prevăzute în caietul de

sarcini și Regulamentul nr. 13/1999.

Nu s-a vândut întregul

pachet de acțiuni, ca urmare a renunțării de către SC B.A. SRL la un număr de

2000 acțiuni cumpărate.

În consecință,

neîndeplinirea condiției prevăzute în caietul de sarcini este rezultatul

poziției adoptate de reclamantă, fără a se putea reține culpa pârâtei I.

În concluzie, pârâta I a

solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul

admiterii apelului declarat de aceeași parte și schimbarea în tot a hotărârii

primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii.

Recursul este nefondat,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Pârâta I nu contestă că prin

licitația din 29 august 2000, nu s-a tranzacționat întregul pachet de acțiuni

afectat înstrăinării pe această cale.

Totodată, această parte nu

contestă nici condiționarea valabilității licitației de vânzarea întregului

pachet de acțiuni.

Într-adevăr, prin caietul de

sarcini s-a stabilit că „în toate cazurile Comisia de licitație invalidează

licitația dacă nu se vinde întreg pachetul de acțiuni oferit la vânzare”.

Rezultă așadar că pachetul

de acțiuni nu a fost integral tranzacționat și, în consecință, în mod greșit,

contrar dispoziției menționate din caietul de sarcini, Comisia de licitație a

validat licitația.

În consecință, în mod legal

prima instanță a admis acțiunea și a anulat licitația din 29 august 2000.

Situația de fapt, corect

reținută de prima instanță, nu a fost infirmată în apel.

Totodată, pârâta II nu a

propus probe din care să rezulte că, pentru licitația din 29 august 2000,

condiția de validare a licitației, înscrisă în caietul de sarcini, nu mai

producea efecte, fiind anulată, respectiv că licitația organizată pentru

această dată privea o altă ofertă de vânzare, cu alte condiții de validitate.

Ca atare, respingând apelul

și menținând hotărârea primei instanțe, instanța de control judiciar a

pronunțat o hotărâre temeinică și legală, nesupusă nici unuia din cazurile de

casare sau modificare, prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Pârâta I susține că

netranzacționarea întregului pachet de acțiuni se datorează unei cauze străine,

respectiv conduitei reclamantei.

Ori, din actele dosarului,

cu referire la caietul de sarcini, rezultă că pârâta I a făcut ofertă certă,

neechivocă, privind vânzarea pachetului de acțiuni deținut de pârâta II.

Pârâta I nu pretinde că a

revocat oferta în termen și a făcut o nouă ofertă în alte condiții.

Ca atare, nu poate fi

reținută culpa reclamantei și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii

acesteia, atâta timp cât aceasta din urmă nu are nici un drept privitor la

facerea ofertei, cu referire la caietul de sarcini, iar obiectul cauzei privea

exclusiv examinarea condițiilor de desfășurare a licitației, cercetarea

judecătorească ducând la concluzia, conform probatoriului administrat în cauză,

a neîndeplinirii condițiilor de validare a licitației stabilită de ofertantă.

Ori, potrivit art. 129 alin.

(6) C. proc. civ., instanța este obligată a se pronunța în limitele sesizării.

Drept urmare, criticile

formulate de pârâta II se constată a fi neîntemeiate.

În concluzie, pentru

considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 70 din 5

martie 2004 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 7 aprilie 2005.