ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 263/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 4 decembrie 2007 reclamanta A.V.A.S. București a chemat-o în judecată pe pârâta N.G.M.B.H.I.E. Germania pentru ca instanța să dispună, prin hotărârea judecătorească pe care urma să o pronunțe, rezoluțiunea – din culpa pârâtei – a vânzării-cumpărării pachetului de 51% din acțiunile deținute la SC C.R. SA Drobeta Turnu Severin, vânzare-cumpărare constatată ca intervenită între reclamantă în calitate de vânzătoare și pârâtă în calitate de cumpărătoare, prin decizia civilă nr. 4065 din 14 iulie 2000 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, cu cheltuieli de judecată. A arătat în cererea sa că la data 17 ianuarie reclamanta a publicat oferta de vânzare prin negociere directă a unui număr de 1.565.172 acțiuni deținute la SC C.R.

SA Drobeta Turnu Severin, care reprezentau 51% din capitalul social al acesteia, pârâta depunând ofertă de cumpărare, fiind începute astfel negocierile clauzelor contractului de vânzare-cumpărare acțiuni, negociere care nu a mai fost finalizată. Pentru acest motiv a solicitat instanței să se constate intervenită vânzarea-cumpărarea pachetului de 51% acțiuni la SC C.R. SA Drobeta Turnu Severin, litigiu soluționat irevocabil prin decizia nr. 4065 din 14 iulie 2000 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, în sensul că s-a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea pachetului de 51% din acțiunile deținute de F.P.S. la SC C.R. SA Drobeta Turnu Severin, F.P.S. fiind obligat să încheie în formă scrisă contractul de vânzare-cumpărare acțiuni.

A mai învederat că întrucât F.P.S. a cesionat S.I.F. Banat Crișana SA acțiunile deținute la SC C.R. SA Drobeta Turnu Severin, a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei de mai sus motivând că se află în imposibilitatea de a executa hotărârea judecătorească deoarece nu mai deține niciun procent din capitalul social la SC C.R. SA Drobeta Turnu Severin, cerere care a fost respinsă, precizând că pe parcursul soluționării judecării cererii de revizuire, A.P.A.P.S. a redevenit acționat al SC C.R. SA Drobeta Turnu Severin, fiind înscris ca acționar și în registrul acționarilor ținut de societate. A mai arătat reclamanta că începând cu anul 2005 a desfășurat o susținută corespondență cu pârâta în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare acțiuni în formă scrisă, dar că aceasta nu a putut fi realizată din culpa pârâtei care urmărește în fapt modificarea ofertei sale din 1998 condiționând încheierea contractului fie de asumare de către A.V.A.S.

a obligației de a acoperi toate prejudiciile, pierderile și consecințele acestora suferite de N.G.M.B.H.I.E. Germania, fie de reconsiderarea termenilor și condițiilor contractului, astfel încât acestea să corespundă situației reale a SC C.R. SA Drobeta Turnu Severin. Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul a apreciat în raport de prevederile art. 1020-1021 C. civ. că se impune a verifica dacă reclamanta se declară gata să execute contractul și dacă obligația neexecutată de către pârâtă a fost considerată de toți esențială la perfectarea contractului și dacă neexecutarea este imputabilă pârâtei și a constatat că în calitate de vânzător, A.V.A.S.

s-a obligat să garanteze cumpărătorului că este unic proprietar al acțiunilor înstrăinate neexistând drepturi aparținând terților asupra acțiunilor, așa cum s-a menționat în proiectul contractului de vânzare-cumpărare acțiuni, pe care l-a comunicat pârâtei cu adresa nr. 6073 din 9 mai 2007 în vederea începerii negocierii pentru încheierea în formă scrisă a contractului și achitării prețului de către N.G.M.B.H.I.E. Germania. A mai constatat instanța de fond că în timpul soluționării acțiunii formulate de N.G.M.B.H.I.E. Germania de constatare ca intervenită vânzarea-cumpărarea din 51% acțiunile SC C.R. SA Drobeta Turnu Severin, F.P.S. a cesionat către S.I.F. Banat Crișana SA, în două tranșe, acțiunile pe care le deținea la societatea menționată și că prin hotărâri judecătorești s-a constatat definitiv și irevocabil la 25 februarie 2002 și 21 iunie 2005, că actele de cesiune sunt nule absolut.

A mai reținut instanța de fond că la data de 18 aprilie 2001 s-a înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Mehedinți o structură acționariatului în care S.I.F. Banat Crișana SA apărea cu un procent de 61% din totalul acțiunilor SC C.R. SA Drobeta Turnu Severin iar la 31 mai 2005 conform Hotărârii nr. 1 din 28 mai 2005 a fost înregistrat la același oficiu procentul de 51% din capitalul SC C.R. SA Drobeta Turnu Severin care reprezintă 3.805.652 acțiuni, această hotărâre fiind anulată de instanța de judecată, după care la 20 iulie 2007 S.I.F. Banat Crișana SA a declanșat un nou litigiu solicitând anularea Hotărârii AGEA a SC C.R. SA Drobeta Turnu Severin nr. 5 din 5 iulie 2007 pretinzând că este proprietara unui număr de 2.986.688 acțiuni reprezentând 40,24% din capitalul social al SC C.R.

SA Drobeta Turnu Severin, în timp ce A.V.A.S. mai deține doar 20,97% din capitalul social, context în care Tribunalul a constatat că din probele administrate în cauză reclamanta nu a combătut în niciun mod apărările pârâtei și nici nu a dovedit că este în măsură să-și respecte obligațiile contractuale asumate, respectiv să transmită pârâtei pachetul de 51% acțiuni din capitalul social al SC C.R. SA Drobeta Turnu Severin. În aceste împrejurări Tribunalul a apreciat că în condițiile în care în oferta de cumpărare se stipulează că plata prețului se va face în termen de 45 zile de la data încheierii contractului în formă scrisă, reclamanta nedovedind că perfectarea formei scrise nu este posibilă exclusiv din culpa pârâtei, nu sunt întrunite condițiile art. 1020-1021 C. civ., neputând fi dispusă rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare a pachetului de 51% de acțiuni deținute de A.V.A.S.

la SC C.R. SA Drobeta Turnu Severin, motiv pentru care a respins acțiunea ca neîntemeiată, așa cum rezultă din sentința comercială 10514 din 13 octombrie 2008. Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței instanței de fond a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 299 din 13 mai 2010, decizie prin care a fost obligată apelanta să plătească intimatei suma de 80.000 Euro în echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că din toate acțiunile întreprinse de pârâtă nu rezultă culpa acesteia, dimpotrivă reclamanta a fost cea care a zădărnicit în mod constant executarea dispozitivului deciziei civile menționată mai sus și că este unanim recunoscut că un contract sinalagmatic se caracterizează prin reciprocitatea obligațiilor ce revin părților și prin interdependența obligațiilor reciproce, fiecare dintre ele având concomitent, atât calitate de creditor cât și pe cea de debitor și că în cazul în care una din părțile contractului refuză executarea acestuia, cealaltă parte are dreptul să ceară rezoluțiunea contractului, ca sancțiune a neexecutării culpabile a contractului, acțiunea în rezoluțiune putând fi intentată doar de partea care a executat sau care se declară să execute contractul.

În acest context instanța de apel a apreciat că din întregul probator administrat în cauză reclamanta nu a dovedit că este în măsură să respecte obligațiile asumate, respectiv să transmită pârâtei pachetul de 51% din capitalul social al SC C.R. SA Drobeta Turnu Severin astfel încât hotărârea atacată este întemeiată. La data de 28 iulie 2010 reclamanta A.V.A.S. București a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel pe care a considerat-o nelegală, solicitând admiterea recursului , modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii acțiunii introductive așa cum a fost formulată. Și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. arătând că cele două instanțe au aplicat greșit dispozițiile legale în ceea ce privește efectele deciziei civile nr. 4065 din 14 iulie 2000 a Curții Supreme de Justiție care a ținut loc de contract de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiat între A.V.A.S.

și N.G.M.B.H.I.E. Germania, învederând că nu sunt legale hotărârile ambelor instanțe care rețin în mod nelegal culpa A.V.A.S. în ceea ce privește executarea dispozitivului deciziei nr. 4065 din 14 iulie 2000 privind încheierea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni, arătând că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 969 alin. (1) și art. 970 alin. (2) C. civ., fiind aplicabile art. 31, art. 33 și art. 36 din Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 450/1999 și prin H.G. nr. 55/1998. A mai învederat instanței că A.V.A.S. a dovedit că este în măsură să-și respecte obligația contractuală așa cum rezultă din probatoriile administrate în cauză, respectiv corespondența comercială, și demersurile prin care A.V.A.S.

s-a declarat expres să-și execute obligația din dispozitivul deciziei comerciale nr. 4065 din 14 iulie 2000 a Curții Supreme de Justiție, pârâta refuzând acest lucru și declanșând mai multe litigii. Un alt motiv de nelegalitate a deciziei atacate, circumscris art. 304 pct. 9 C. proc. civ. constă în aceea că instanțele în mod nelegal au reținut reaua-credință a A.V.A.S. în aplicarea dispoziției deciziei nr. 4065 din 14 iulie 2000 a Curții Supreme de Justiție, precum și fraudarea intereselor N.G.M.B.H.I.E. Germania, dovedindu-se că actele de cesiune au fost anulate, reclamanta deținând și în prezent 51% din acțiunile SC C.R. SA Drobeta Turnu Severin, fiind gata să-și îndeplinească obligațiile, dovedite fiind și diligențele A.V.A.S.

în sensul convocării intimatei pentru negocierea clauzelor contractuale deoarece încheierea în formă scrisă a contractului de vânzare-cumpărare implică sine qua non acceptarea de către ambele părți a clauzelor contractuale obligatorii impuse de legislația în vigoare, intimata condiționând și refuzând semnarea contractului, refuzând astfel să-și îndeplinească obligația de a încheia contractul și de a prelua bunul vândut, astfel că sunt îndeplinite condițiile rezoluțiunii prevăzute de art. 1020-1021 C. civ. În ceea ce privește cel de-al treilea motiv de recurs, pe care recurenta l-a încadrat tot în pct. 9 al art. 304, aceasta a susținut că în mod greșit instanța a obligat-o să plătească suma de 80.000 Euro cu titlul de cheltuieli de judecată, nefiind îndeplinite condițiile art. 274 C. proc.

civ. întrucât la dosarul de apel nu a fost depus un contract de asistență juridică, avocatul intimatei neavând mandat de reprezentare pentru dosarul 43870/3/2007 și nici nu se poate reține reaua sa credință sau comportarea neglijentă în cauza dedusă judecății. Conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

hotărârea atacată poate fi modificată când este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, acesta reglementând două ipoteze și anume: când hotărârea recurată este lipsită de temei legal și se referă la situațiile în care considerentele hotărârii nu permit identificarea normelor juridice care susțin rezolvarea dată litigiului sau hotărârea este nemotivată în drept în cea de-a doua ipoteză, când hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fiind vizate situațiile în care instanța evocă normele de drept substanțial incidente situației de fapt, dar le încalcă ori le aplică greșit, ca o consecință a unei interpretări eronate a legii.

Din dezvoltarea motivelor de recurs se constată că nemulțumirea recurentei este determinată de interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale în ceea ce privește efectele deciziei civile nr. 4065 din 14 iulie 2000 a Curții Supreme de Justiție care a ținut loc de contract de vânzare-cumpărare de acțiuni precum și a art. 1020-1021 C. civ., dar și a dispozițiile art. 969 alin. (1), art. 970 alin. (2) C. civ. precum și art. 31, art. 33 și art. 36 din Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 450/1999, H.G. nr. 55/1998, raportarea fiind făcută și la încălcarea dispozițiile art. 274 C. proc. civ. Prin decizia nr. 4065/2000 din 14 iulie 2000 Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a constatat intervenită între părți vânzarea-cumpărarea pachetului de 51% din acțiunile deținute de F.P.S.

la SC C.R. SA Drobeta Turnu Severin și a obligat-o pe pârâtă la încheierea în formă scrisă a contractului de vânzare-cumpărare sub sancțiunea daunelor cominatorii în caz de refuz. Decizia a fost investită cu formulă executorie urmând a fi executată. Se constată de asemenea că prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat să se dispună rezoluțiunea vânzării-cumpărării pachetului de 51% din acțiunile deținute de A.V.A.S. la SC C.R. SA Drobeta Turnu Severin, vânzare-cumpărare intervenită între A.V.A.S. în calitate de vânzătoare și pârâtă în calitate de cumpărătoare prin decizia civilă nr. 4065 din 14 iulie 2000 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, din culpa pârâtei. Rezoluțiunea contractului este o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic, constând în desființarea retroactivă a acestuia și repunerea părților în situația avută anterior încheierii contractului.

Art. 1020 C. civ. prevede că în contractele sinalagmatice condiția rezolutorie este înțeleasă întotdeauna, în caz când una dintre părți nu îndeplinește angajamentul său iar art. 1021 C. civ. reglementează necesitatea obținerii unei hotărâri judecătorești pentru rezoluțiunea contractului, legea recunoscând instanței dreptul de a verifica și aprecia cauzele rezoluțiunii. O primă condiție pentru admisibilitatea rezoluțiunii judiciare este existența unui contract încheiat în forma prevăzută de lege și numai în cazul îndeplinirii acestei condiții instanța urmând să analizeze dacă una dintre părți nu și-a executat obligațiile ce-i revin, neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația, debitorul obligației neexecutate să fi fost pusă în întârziere în condițiile prevăzute de lege.

Analizând îndeplinirea condiției existenței unui contract de vânzare-cumpărare acțiuni, în forma prevăzută de lege între părțile în litigiu Curtea constată că între reclamantă și pârâtă nu a fost încheiat în forma scrisă contractul de vânzare-cumpărare așa cum a dispus instanța judecătorească prin decizia 4065/2000 din 14 iulie 2000 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, și că executarea dispozitivului deciziei civile a fost zădărnicită în mod constant de către reclamantă care în permanență a căutat motive pentru a se sustrage de la această executare, dovedind că nu dorește să transmită pârâtei pachetul de 51% de acțiuni al SC C.R. SA Drobeta Turnu Severin, astfel că reclamanta fiind cea care a manifestat rea credință la încheierea contractului în forma cerută de lege, nu poate cere rezoluțiunea contractului, nefiind îndeplinite condițiile cerute de art. 1020 C. civ., dar nici condițiile cerute de art. 969 C. civ.

și art. 970 C. civ. referitoare la suplinirea consimțământului A.V.A.S. Art. 31 și art. 33 din Normele Metodologice privind privatizarea societăților comerciale și vânzarea de active, precum și a Regulamentului de organizare și funcționare a Fondului Proprietății de Stat, ca și art. 36 din Norma Metodologică de aplicare a O.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, cu modificările și completările ulterioare, așa cum au fost invocate de recurentă în dezvoltarea motivelor de recurs, nu privesc rezoluțiunea contractului, acestea reglementând negocierea și modificarea contractului, astfel că acestea nu sunt incidente în cauză întrucât decizia nr. 4065/2000 din 14 iulie 2007 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea pachetului de 51% din acțiunile deținute de F.P.S.

la SC C.R. Drobeta Turnu Severin, obligând F.P.S. la încheierea în formă scrisă a contractului de vânzare-cumpărare. Recursul declarat pentru motivele analizate mai sus urmează a fi respins cu consecința menținerii dispozițiilor deciziei atacate pe fond. Curtea constată însă că motivul invocat de recurentă în temeiul art. 274 C. proc. civ. este întemeiat, urmând a-l admite pentru următoarele considerente: La fila 10 din dosarul de apel (43870/3/2007) există împuternicire avocațială a avocatului A.M. pentru asistarea și reprezentarea clientului N.G.M.B.H.I.E. Germania în dosarul Curții de Apel București, secția a V-a comercială, nr. 15042/197/2008, împuternicire eliberată în baza contractului de asistență juridică nr. 236307 din 4 aprilie 2008. La filele 77, 78 dosar apel intimata N.G.M.B.H.I.E.

Germania a depus în copii xerox facturile reprezentând contravaloare contract de asistență juridică nr. 236307 din 4 aprilie 2008 tranșele I – IV în sumă totală de 80.000 Euro. Analizând aceste înscrisuri Curtea constată că nu privesc dosarul 43870/3/2007 al Curții de Apel București, secția a V-a comercială, dosar în care a fost soluționat apelul în care a fost pronunțată hotărârea atacată prin recursul a cărei analiză este făcută prin motivele de față ci, privesc un alt dosar înregistrat cu nr. 15042/197/2008 al Curții de Apel București, secția a V-a comercială, dosar care nu are legătură cu prezenta cauză, împrejurare față de care Curtea constată că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea art. 274 C. proc.

civ. și în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va admite acest motiv urmând a modifica decizia atacată în sensul respingerii cererii intimatei de obligare a apelantei la plata sumei de 80.000 Euro echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 299 din 12 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o modifică în parte, în sensul că respinge cererea intimatei de obligare a apelantei la plata sumei de 80.000 Euro în echivalentul în lei la cursul B.N.R., din ziua plății, reprezentând cheltuieli de judecată. Menține în rest dispozițiile deciziei. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 20 ianuarie 2011.