ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2067/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamanta SC I.F.B.C. SA a chemat în judecată Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 763.790,10 lei daune interese, din care 622.765 lei debit principal și 141.025,10 lei, actualizarea debitului până la data de 25 aprilie 2008, precum și obligarea pârâtei la plata în continuare a actualizării până la achitarea efectivă a debitului, conform ratei dobânzii de referință comunicată de B.N.R.

Prin sentința comercială nr. 898/5 februarie 2010 Tribunalul București, secția a VI-a comercială a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins acțiunea ca fiind prescrisă, cu motivarea că termenul de prescripție începe să curgă de la data de 11 iulie 2000 când, prin Decizia comercială nr. 4065 pronunțată de ÎCCJ, s-a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea pachetului de acțiuni deținut de FPS la SC C. SA către N.G.I.E. deoarece, așa cum se arată în Decizia nr. 3759/2005 pronunțată de aceeași instanță, deși SIF Banat-Crișana nu a fost parte în acel litigiu, neavând calitate procesuală, efectele acelei hotărâri se produc asupra actului de cesiune. Curtea de Apel București, secția a VI a comercială, prin decizia nr. 511 de la 14 decembrie 2010, a admis apelul formulat de apelanta SC I.F.B.C.

SA, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că, în cauză, cursul prescripției a început să curgă la data de 21 iunie 2005, când, prin pronunțarea Deciziei nr. 3759 din 21 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, a devenit irevocabilă decizia civilă nr. 1421 din 28 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială prin care s-a constatat nulitatea absolută a actului de cesiune încheiat între FPS și SIF Banat-Crișana SA privind pachetul de 249.106 acțiuni deținut la SC C. SA. Împotriva acestei decizii, pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a fomulat recurs, solicitând admiterea recursului în temeiul art. 304 punct 9 coroborat cu art. 312 C. proc.

civ., cu modificarea în tot a deciziei comerciale nr. 511 din 14 decembrie 2010 în sensul respingerii apelului și menținerea ca legală a sentinței pronunțate de Tribunalul București, secția a VI a comercială. În argumentarea motivelor de recurs, A.V.A.S. a arătat că acțiunea este prescrisă extinctiv, deoarece nulitatea actelor de cesiune a fost constatată în mod definitiv de către instanțe în cursul anului 2001, iar SIF Banat-Crișana, invocând aceleași temeiuri de drept și aceeași situație (pretinsul schimb de acțiuni) a promovat prezenta acțiune, or, în condițiile art. 163 alin. (1) C. proc. civ., o asemenea situație nu poate fi acceptată, existând riscul ca, pentru aceeași situație de drept, A.V.A.S.

să fie obligată la plata unor sume de bani prin mai multe hotărâri judecătorești, invocând drept motiv de nelegalitate dispozițiile art. 304 punct 9 C. proc. civ. Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele : Potrivit art. 7 alin. (1) din Decretul Lege nr. 167/1958, „prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune”, iar, potrivit art. 1886 C. civ., „nicio prescripție nu poate începe a curge mai înainte de a se naște acțiunea supusă acestui mod de stingere”. Dosarul în care s-a pronunțat decizia nr. 4065 de la 14 iulie 2000 a avut ca obiect constatarea încheierii între părți (A.V.A.S. și N.G.I.E. Germania) a contractului de vânzare-cumpărare a acțiunilor deținute de A.V.A.S.

la SC C. SA și obligarea F.P.S. (actualul A.V.A.S.) la încheierea în formă scrisă a contractului, iar, ulterior pronunțării acestei decizii, la nivelul anului 2001, N.G. a introdus o nouă acțiune prin care a solicitat constatarea nulității contractului de cesiune privind pachetul de 249106 de acțiuni ale SC C. SA Drobeta Turnu Severin, soluționat irevocabil prin decizia nr. 3759 de la 21 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, secția comercială în sensul admiterii acesteia și constatării nulității absolute a actului de cesiune. Ca efect al constatării nulității absolute a actului de cesiune, părțile au fost repuse în situația anterioară acestuia, SIF Banat Crișana SA pierzând proprietatea celor 249106 acțiuni emise de SC C. SA pe care le-a primit în schimbul acțiunilor cedate.

În aceste condiții, dreptul reclamantei din prezenta cauză de a promova o acțiune având ca obiect daune interese se naște de la data pronunțării deciziei nr. 3759 de la 21 iunie 2005, deoarece dreptul la acțiune nu poate preexista încălcării dreptului subiectiv, iar dreptul SIF Banat-Crișana de a pretinde o anumită conduită, obligație de a face, de la subiectul pasiv al dreptului subiectiv civil, în speță A.V.A.S., s-a născut la data soluționării irevocabile a acțiunii în constatarea nulității absolute, respectiv 21 iunie 2005. Hotărârea pe care își întemeiază instanța de fond soluția nu este opozabilă intimatei din prezenta cauză, opozabilitatea fiind exclusă față de principiile care guvernează orice judecată, printre care și relativitatea efectelor hotărârilor judecătorești.

Așadar, introducerea prezentei acțiunii la data de 10 iunie 2008 este făcută cu respectarea termenului legal prevăzut de art. 7 alin. (1) din Decretul Lege nr. 167/1958 și 1886 C. civ., situație în care se impune respingerea ca nefondat a acestui motiv de recurs. Al doilea motiv de recurs privind încălcarea dispozițiilor art. 163 alin. (1) C. proc. civ. este, de asemenea, nefondat, întrucât, ceea ce s-a solicitat prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 5063/3/2006 a fost obligarea A.V.A.S. la restituirea acțiunilor și, în situația în care acest lucru nu mai este posibil, la plata echivalentului în lei a contravalorii acestor acțiuni, iar, prin prezenta acțiune, se solicită obligarea A.V.A.S.

la daune interese, creditorul, în speță SIF Banat-Crișana SA fiind îndreptățit atât la repararea prejudiciului efectiv suferit, cât și a câștigului nerealizat în condițiile art. 1073 C. civ. Articolul 163 C. proc. civ. oprește ca o persoană să fie chemată în judecată pentru același obiect și cauză și de aceeași parte la mai multe instanțe, or, dreptul dedus judecății și temeiul pe baza căruia se reclamă dreptul dedus în judecată în cadrul celor două acțiuni sunt distincte, nefiind încălcate dispozițiile legale anterior menționate. Față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 511 de la 14 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea recurentei la plata sumei de 7.440 lei cu titlu de cheltuieli de judecată conform documentelor justificative depuse la dosarul cauzei. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 511 de la 14 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 7.440 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 mai 2011.