ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2067/2011

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială,

reclamanta SC I.F.B.C. SA a chemat în judecată Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să

dispună obligarea acesteia la plata sumei de 763.790,10 lei daune interese, din

care 622.765 lei debit principal și 141.025,10 lei, actualizarea debitului până

la data de 25 aprilie 2008, precum și obligarea pârâtei la plata în continuare

a actualizării până la achitarea efectivă a debitului, conform ratei dobânzii

de referință comunicată de B.N.R.

Prin

sentința comercială nr. 898/5 februarie 2010 Tribunalul București, secția a VI-a

comercială a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a

respins acțiunea ca fiind prescrisă, cu motivarea că termenul de prescripție

începe să curgă de la data de 11 iulie 2000 când, prin Decizia comercială nr.

4065 pronunțată de ÎCCJ, s-a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea

pachetului de acțiuni deținut de FPS la SC C. SA către N.G.I.E. deoarece, așa

cum se arată în Decizia nr. 3759/2005 pronunțată de aceeași instanță, deși SIF

Banat-Crișana nu a fost parte în acel litigiu, neavând calitate procesuală,

efectele acelei hotărâri se produc asupra actului de cesiune.

Curtea

de Apel București, secția a VI a comercială, prin decizia nr. 511 de la 14

decembrie 2010, a admis apelul formulat de apelanta SC I.F.B.C. SA, a

desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe, reținând că, în cauză, cursul prescripției a început să curgă la data

de 21 iunie 2005, când, prin pronunțarea Deciziei nr. 3759 din 21 iunie 2005 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția comercială, a devenit irevocabilă decizia

civilă nr. 1421 din 28 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a

comercială prin care s-a constatat nulitatea absolută a actului de cesiune

încheiat între FPS și SIF Banat-Crișana SA privind pachetul de 249.106 acțiuni

deținut la SC C. SA.

Împotriva

acestei decizii, pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a

fomulat recurs, solicitând admiterea recursului în temeiul art. 304 punct 9

coroborat cu art. 312 C. proc. civ., cu modificarea în tot a deciziei

comerciale nr. 511 din 14 decembrie 2010 în sensul respingerii apelului și

menținerea ca legală a sentinței pronunțate de Tribunalul București, secția a

VI a comercială.

În

argumentarea motivelor de recurs, A.V.A.S. a arătat că acțiunea este prescrisă

extinctiv, deoarece nulitatea actelor de cesiune a fost constatată în mod definitiv

de către instanțe în cursul anului 2001, iar SIF Banat-Crișana, invocând

aceleași temeiuri de drept și aceeași situație (pretinsul schimb de acțiuni) a

promovat prezenta acțiune, or, în condițiile art. 163 alin. (1) C. proc. civ.,

o asemenea situație nu poate fi acceptată, existând riscul ca, pentru aceeași

situație de drept, A.V.A.S. să fie obligată la plata unor sume de bani prin mai

multe hotărâri judecătorești, invocând drept motiv de nelegalitate dispozițiile

art. 304 punct 9 C. proc. civ.

Înalta

Curte, examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele :

Potrivit

art. 7 alin. (1) din Decretul Lege nr. 167/1958, „prescripția începe să curgă

de la data când se naște dreptul la acțiune”, iar, potrivit art. 1886 C. civ., „nicio

prescripție nu poate începe a curge mai înainte de a se naște acțiunea supusă

acestui mod de stingere”.

Dosarul

în care s-a pronunțat decizia nr. 4065 de la 14 iulie 2000 a avut ca obiect

constatarea încheierii între părți (A.V.A.S. și N.G.I.E. Germania) a

contractului de vânzare-cumpărare a acțiunilor deținute de A.V.A.S. la SC C. SA

și obligarea F.P.S. (actualul A.V.A.S.) la încheierea în formă scrisă a

contractului, iar, ulterior pronunțării acestei decizii, la nivelul anului

2001, N.G. a introdus o nouă acțiune prin care a solicitat constatarea

nulității contractului de cesiune privind pachetul de 249106 de acțiuni ale SC

C. SA Drobeta Turnu Severin, soluționat irevocabil prin decizia nr. 3759 de la

21 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, secția comercială în

sensul admiterii acesteia și constatării nulității absolute a actului de

cesiune.

Ca

efect al constatării nulității absolute a actului de cesiune, părțile au fost

repuse în situația anterioară acestuia, SIF Banat Crișana SA pierzând proprietatea

celor 249106 acțiuni emise de SC C. SA pe care le-a primit în schimbul

acțiunilor cedate.

În

aceste condiții, dreptul reclamantei din prezenta cauză de a promova o acțiune

având ca obiect daune interese se naște de la data pronunțării deciziei nr.

3759 de la 21 iunie 2005, deoarece dreptul la acțiune nu poate preexista

încălcării dreptului subiectiv, iar dreptul SIF Banat-Crișana de a pretinde o

anumită conduită, obligație de a face, de la subiectul pasiv al dreptului

subiectiv civil, în speță A.V.A.S., s-a născut la data soluționării irevocabile

a acțiunii în constatarea nulității absolute, respectiv 21 iunie 2005.

Hotărârea

pe care își întemeiază instanța de fond soluția nu este opozabilă intimatei din

prezenta cauză, opozabilitatea fiind exclusă față de principiile care

guvernează orice judecată, printre care și relativitatea efectelor hotărârilor

judecătorești.

Așadar,

introducerea prezentei acțiunii la data de 10 iunie 2008 este făcută cu

respectarea termenului legal prevăzut de art. 7 alin. (1) din Decretul Lege nr.

167/1958 și 1886 C. civ., situație în care se impune respingerea ca nefondat a

acestui motiv de recurs.

Al

doilea motiv de recurs privind încălcarea dispozițiilor art. 163 alin. (1) C.

proc. civ. este, de asemenea, nefondat, întrucât, ceea ce s-a solicitat prin

acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 5063/3/2006 a fost obligarea A.V.A.S.

la restituirea acțiunilor și, în situația în care acest lucru nu mai este

posibil, la plata echivalentului în lei a contravalorii acestor acțiuni, iar,

prin prezenta acțiune, se solicită obligarea A.V.A.S. la daune interese,

creditorul, în speță SIF Banat-Crișana SA fiind îndreptățit atât la repararea

prejudiciului efectiv suferit, cât și a câștigului nerealizat în condițiile

art. 1073 C. civ.

Articolul

163 C. proc. civ. oprește ca o persoană să fie chemată în judecată pentru

același obiect și cauză și de aceeași parte la mai multe instanțe, or, dreptul

dedus judecății și temeiul pe baza căruia se reclamă dreptul dedus în judecată

în cadrul celor două acțiuni sunt distincte, nefiind încălcate dispozițiile

legale anterior menționate.

Față

de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva

deciziei nr. 511 de la 14 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială.

În

temeiul art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea recurentei la

plata sumei de 7.440 lei cu titlu de cheltuieli de judecată conform

documentelor justificative depuse la dosarul cauzei.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 511 de la

14 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială

ca nefondat.

Obligă

recurenta la plata sumei de 7.440 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 26 mai 2011.