ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1592/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Într-un prim ciclu procesual Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, prin sentința

comercială nr. 5598 din 30 aprilie 2004 a respins ca prematur

formulată acțiunea reclamantului E.S. împotriva pârâtelor Fondul

Național de Investiții București, SC S.O.V.I. SA București,

C.E.C. SA București și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor

Bancare (A.V.A.B.) București, reținând în principal că procedura

de conciliere s-a făcut pentru alte pretenții, nerespectându-se

dispozițiile art. 7201 C. proc. civ.

Aprecierea în acest sens s-a

făcut pornind de la faptul că, în notificările expediate

pârâtelor pentru carnet s-a solicitat suma de 1.460.523.901 lei valoare

netă rămasă neplătită, pe când pretențiile din

acțiune erau cu totul altele.

Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, prin decizia nr. 63 din 26 ianuarie 2005 a respins ca

nefondat apelul reclamantului E.S. împotriva sentinței comerciale nr. 5598

din 30 aprilie 2004 a Tribunalului București, secția a VI-a

comercială.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 1359 din 5 aprilie

2006 a admis recursul declarat de reclamantul E.S. împotriva deciziei nr. 63

din 26 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a

comercială, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre

rejudecare în fond la Tribunalul București având în vedere că

pretențiile sunt cele pentru care s-a făcut notificarea,

realizându-se astfel concilierea în condițiile art. 7201 C. proc. civ.

În fond după casare, Tribunalul

București, secția a VI-a comercială prin sentința

comercială nr. 2565 din 16 februarie 2009 a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a SC C.E.C. SA și a respins cererea

formulată de reclamanții E.M., E.G. și M.E. în contradictoriu cu

pârâta SC C.E.C. SA ca fiind introdusă împotriva unei persoane

fără calitate procesuală pasivă.

De asemenea au fost respinse ca

neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active a

reclamanților, lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor A.V.A.S.

și SC S.O.V.I. SA, lipsa capacității de exercițiu a

reclamanților și a autorității de lucru judecat.

În final a obligat pe pârâții

Fondul Național de Investiții prin Consiliul de Încredere, SC

S.O.V.I. SA și A.V.A.S. la plata în solidar către reclamanți a

sumei de 506.446,71 lei reprezentând valoarea actualizată cu rata

inflației aferente perioadei 31 mai 2000 – 31 octombrie 2008 a sumei de

169.487,87 lei contravaloare unități de fond care va fi

actualizată cu rata inflației în continuare până la data

plății efective.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, că potrivit prospectului de

ofertă publică continuă a unităților F.N.I., membrii

fondului beneficiază de toate drepturile conferite de posesia

unităților de fond din momentul încasării contravalorii acestora

de către societatea de administrare a fondului și au dreptul de a

beneficia de valoarea la zi a unităților de fond prin

răscumpărarea acestora de către fond prin administrator.

Având în vedere art. 12 din

prospectul menționat potrivit cărora societatea de administrare SC

S.O.V.I. SA avea obligația ținerii evidenței membrilor fondului,

activelor, pasivelor, cheltuielilor și veniturilor, a operațiunilor

de vânzare și răscumpărare a unităților de fond,

precum și faptul că pârâta SC S.O.V.I. SA a semnat contractul de

fidejusiune/cauțiune alături de F.N.I. se instituie răspunderea

în solidar a celor două pârâte pentru restituirea sumelor depuse de

investitori.

Conform contractului de

fidejusiune/cauțiune din 6 decembrie 1999 C.E.C. a garantat plata valorii

titlurilor de participare din ziua depunerii cererii de răscumpărare

la F.N.I. atunci când se constată imposibilitatea de plată

datorită riscurilor la care sunt supuse fondurile deschise de

investiții.

Cele două pârâte sunt încă

în ființă, întrucât retragerea autorizației de funcționare

nu echivalează cu încetarea personalității juridice a

societății care nu poate avea loc decât în condițiile

prevăzute de dispozițiile Legii nr. 31/1990.

Acțiunea formulată de

reclamant pentru recuperarea sumelor investite la FNI îmbracă forma unei

acțiuni oblice pe care creditorul o poate exercita pentru valorificarea

unui drept care aparține debitorului său care este posibil să

își micșoreze patrimoniul din neglijență, nepăsare sau

rea credință.

Sunt întrunite toate condițiile

impuse de lege pentru exercitarea acțiunii oblice întrucât, deși prin

decizia nr. 1323 din 1 martie 2001 a instanței supreme s-a constatat

valabilitatea contractului de fidejusiune/cauțiune, pârâta F.N.I. a

manifestat o atitudine pasivă, nesolicitând executarea acestuia.

Au fost avute în vedere și

concluziile expertizei contabile efectuate precum și dispozițiile art.

42 C. com. vizând caracterul solidar al răspunderii codebitorilor,

reclamanții în calitatea de creditori având dreptul să se îndrepte

împotriva pârâtei A.V.A.S., succesoare în drepturi al C.E.C.

Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială prin decizia nr. 372 din 19 octombrie 2009 a respins ca

nefondate apelurile reclamanților E.M., E.G. și M.E. și pârâtei

A.V.A.S. împotriva sentinței primei instanțe, fiind preluate în esență

argumentele expuse anterior.

Împotriva deciziei comerciale nr. 372

din 19 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială au promovat recurs reclamanții E.M. și E.G. și

pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, care au criticat

aceiași hotărâre judecătorească după cum urmează.

Recurenții reclamanți E.M.

și E.G. în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. au solicitat admiterea

recursului și modificarea în parte a deciziei atacate în sensul admiterii

apelului, a schimbării în parte a sentinței instanței de fond

și anume a respingerii excepției lipsei calității

procesuale pasive a C.E.C. SA.

În dezvoltarea motivelor de recurs

s-a evocat împrejurarea că în mod corect C.E.C. SA a fost chemată în

judecată în calitatea de pârâtă și acest aspect nu contravine

Legii nr. 333/2001, deoarece contractul de fidejusiune/cauțiune din 6

februarie 1999 a fost încheiat înainte de apariția legii mai sus

menționată, una din consecințele imediate fiind obligarea C.E.C.

de a-l respecta întocmai.

Recurenta-pârâtă A.V.A.S., a

solicitat, la rândul ei ca în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. să fie

admis recursul și schimbată decizia recurată în sensul admiterii

excepției lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S. și

a excepției lipsei calității procesuale active a

reclamanților, cu consecința respingerii cererii de chemare în

judecată.

S-a precizat că instanța

de apel greșit a considerat că ne aflăm în prezența

exercitării unei acțiuni oblice. În realitate reclamanții nu

sunt creditori ai Fondului Național de Investiții și nici

titulari ai acțiunii oblice.

A.V.A.S. (C.E.C.) nu și-a

asumat nici o obligație față de persoanele fizice care au

constituit prin aporturile lor Fondul Național de Investiții.

Recurenții-reclamanți E.M.

și E.G.precum și intimata-pârâtă SC C.E.C. SA au depus

întâmpinări, cerând respingerea recursurilor.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin

cererile de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a

respinge ca nefondate aceste recursuri, pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că prin

contractul de fidejusiune/cauțiune din 6 decembrie 1999 C.E.C., în

calitatea de acționar, SC S.O.V.I. SA, societate de administrare a

fondului în calitatea de debitor principal și Fondul de Investiții în

calitatea de beneficiar, creditor al cauțiunii au convenit garantarea

riscurilor la care sunt supuse fondurile deschise de investiții.

Legea nr. 333/2004 privind unele

măsuri pentru diminuarea consecințelor încetării

răscumpărării de unități de fond de către Fondul

Național de Investiții a început să producă efecte juridice

de la data de 4 iulie 2001, atunci când a fost publicată în Monitorul

Oficial al României.

Nu poate fi primită teza

acreditată de recurenții reclamanți potrivit căreia

hotărârea judecătorească criticată este dată cu

încălcarea principiului neretroactivității legii civile.

De remarcat că prin decizia nr.

28 din 30 ianuarie 2002 a Curții Constituționale publicată în Monitorul

Oficial nr. 152 din 1 martie 2002 a fost respinsă excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9, 10, 11, 12, 13 alin.

(1), art. 14, 15 și 17 din Legea nr. 333/2001.

Faptul că în legea

fundamentală recunoaște drepturile și libertățile

cetățenilor ca valori supreme și prevede că aceștia

beneficiază de drepturile și libertățile prevăzute în

Constituție și în alte legi nu poate duce la concluzia că

regimul juridic al unor drepturi constituite sub imperiul unor reglementări

nu poate fi modificat prin reglementări ulterioare.

Nu este vorba despre un efect

retroactiv al legii, întrucât nu se aduce atingere modului de constituire a

drepturilor, ci se stabilește un mod diferit de exercitare a drepturilor

în condiții de criză, pentru viitor.

Apare cât se poate de evident

că potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 333/2001 a operat o

veritabilă subrogare legală a pârâtei A.V.A.S. în drepturile și

obligațiile SC C.E.C. SA.

Astfel, prin reglementarea

legală expresă menționată, Oficiul pentru Recuperarea

Creanțelor Bancare preia fără plată toate drepturile

și obligațiile C.E.C. SA rezultate din actele juridice încheiate de

acesta cu Fondul Național de Investiții și/sau cu SC S.O.V.I. SA

prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.

Oficiul pentru Recuperarea

Creanțelor Bancare se subrogă în toate drepturile și obligațiile

procesuale ale C.E.C. SA și dobândește calitatea procesuală pe

care aceasta o are, la data intrării în vigoare a Legii nr. 333/2001, în toate

procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor

judecătorești, indiferent dacă este vorba de faza de

judecată sau de executare silită.

Din această perspectivă,

dispozițiile legale analizate mai sus nu aduc atingere nici dreptului de

proprietate, nici Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului

și Libertăților Fundamentale și drepturile la un proces

echitabil, prin aceea că schimbarea fidejusorului din actele juridice

prevăzute în anexă reprezintă o măsură menită

să concure la soluționarea unei stări de criză, la

conservarea patrimoniului Fondului Național de Investiții și a

drepturilor de creanță ale investitorilor.

Mai mult, prin schimbarea

debitorului C.E.C. SA, așa cum și jurisprudența o consacră,

nu a fost creată o situație nefavorabilă pentru investitori,

deoarece în locul unei societăți comerciale cu un patrimoniu limitat,

s-a subrogat o instituție de specialitate a administrației publice

centrale, care poate recurge la venituri bugetare pentru executarea

eventualelor obligații.

Amplu documentat și bine

argumentat instanța de apel a respins apărările pârâtei A.V.A.S.

și a considerat că are calitate procesuală pasivă,

după cum și reclamanții au calitate procesuală activă,

astfel că se impune respingerea ca nefondate ale recursurilor declarate

împotriva deciziei nr. 372 din 19 octombrie 2009 a Curții de Apel

București, secția a VI-a comercială, nefiind îndeplinită

nici o cerință din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

reclamanții E.M. și E.G. și de pârâta Autoritatea pentru

Valorificarea Activelor Statului București împotriva deciziei nr. 372 din

19 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 6 mai 2010.