ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1592/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Într-un prim ciclu procesual Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 5598 din 30 aprilie 2004 a respins ca prematur formulată acțiunea reclamantului E.S. împotriva pârâtelor Fondul Național de Investiții București, SC S.O.V.I. SA București, C.E.C. SA București și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare (A.V.A.B.) București, reținând în principal că procedura de conciliere s-a făcut pentru alte pretenții, nerespectându-se dispozițiile art. 7201 C. proc. civ. Aprecierea în acest sens s-a făcut pornind de la faptul că, în notificările expediate pârâtelor pentru carnet s-a solicitat suma de 1.460.523.901 lei valoare netă rămasă neplătită, pe când pretențiile din acțiune erau cu totul altele.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 63 din 26 ianuarie 2005 a respins ca nefondat apelul reclamantului E.S. împotriva sentinței comerciale nr. 5598 din 30 aprilie 2004 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 1359 din 5 aprilie 2006 a admis recursul declarat de reclamantul E.S. împotriva deciziei nr. 63 din 26 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare în fond la Tribunalul București având în vedere că pretențiile sunt cele pentru care s-a făcut notificarea, realizându-se astfel concilierea în condițiile art. 7201 C. proc.

civ. În fond după casare, Tribunalul București, secția a VI-a comercială prin sentința comercială nr. 2565 din 16 februarie 2009 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a SC C.E.C. SA și a respins cererea formulată de reclamanții E.M., E.G. și M.E. în contradictoriu cu pârâta SC C.E.C. SA ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. De asemenea au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților, lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor A.V.A.S. și SC S.O.V.I. SA, lipsa capacității de exercițiu a reclamanților și a autorității de lucru judecat. În final a obligat pe pârâții Fondul Național de Investiții prin Consiliul de Încredere, SC S.O.V.I.

SA și A.V.A.S. la plata în solidar către reclamanți a sumei de 506.446,71 lei reprezentând valoarea actualizată cu rata inflației aferente perioadei 31 mai 2000 – 31 octombrie 2008 a sumei de 169.487,87 lei contravaloare unități de fond care va fi actualizată cu rata inflației în continuare până la data plății efective. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, că potrivit prospectului de ofertă publică continuă a unităților F.N.I., membrii fondului beneficiază de toate drepturile conferite de posesia unităților de fond din momentul încasării contravalorii acestora de către societatea de administrare a fondului și au dreptul de a beneficia de valoarea la zi a unităților de fond prin răscumpărarea acestora de către fond prin administrator.

Având în vedere art. 12 din prospectul menționat potrivit cărora societatea de administrare SC S.O.V.I. SA avea obligația ținerii evidenței membrilor fondului, activelor, pasivelor, cheltuielilor și veniturilor, a operațiunilor de vânzare și răscumpărare a unităților de fond, precum și faptul că pârâta SC S.O.V.I. SA a semnat contractul de fidejusiune/cauțiune alături de F.N.I. se instituie răspunderea în solidar a celor două pârâte pentru restituirea sumelor depuse de investitori. Conform contractului de fidejusiune/cauțiune din 6 decembrie 1999 C.E.C. a garantat plata valorii titlurilor de participare din ziua depunerii cererii de răscumpărare la F.N.I. atunci când se constată imposibilitatea de plată datorită riscurilor la care sunt supuse fondurile deschise de investiții.

Cele două pârâte sunt încă în ființă, întrucât retragerea autorizației de funcționare nu echivalează cu încetarea personalității juridice a societății care nu poate avea loc decât în condițiile prevăzute de dispozițiile Legii nr. 31/1990. Acțiunea formulată de reclamant pentru recuperarea sumelor investite la FNI îmbracă forma unei acțiuni oblice pe care creditorul o poate exercita pentru valorificarea unui drept care aparține debitorului său care este posibil să își micșoreze patrimoniul din neglijență, nepăsare sau rea credință. Sunt întrunite toate condițiile impuse de lege pentru exercitarea acțiunii oblice întrucât, deși prin decizia nr. 1323 din 1 martie 2001 a instanței supreme s-a constatat valabilitatea contractului de fidejusiune/cauțiune, pârâta F.N.I.

a manifestat o atitudine pasivă, nesolicitând executarea acestuia. Au fost avute în vedere și concluziile expertizei contabile efectuate precum și dispozițiile art. 42 C. com. vizând caracterul solidar al răspunderii codebitorilor, reclamanții în calitatea de creditori având dreptul să se îndrepte împotriva pârâtei A.V.A.S., succesoare în drepturi al C.E.C. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială prin decizia nr. 372 din 19 octombrie 2009 a respins ca nefondate apelurile reclamanților E.M., E.G. și M.E. și pârâtei A.V.A.S. împotriva sentinței primei instanțe, fiind preluate în esență argumentele expuse anterior. Împotriva deciziei comerciale nr. 372 din 19 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială au promovat recurs reclamanții E.M.

și E.G. și pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, care au criticat aceiași hotărâre judecătorească după cum urmează. Recurenții reclamanți E.M. și E.G. în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. au solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei atacate în sensul admiterii apelului, a schimbării în parte a sentinței instanței de fond și anume a respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a C.E.C. SA. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că în mod corect C.E.C. SA a fost chemată în judecată în calitatea de pârâtă și acest aspect nu contravine Legii nr. 333/2001, deoarece contractul de fidejusiune/cauțiune din 6 februarie 1999 a fost încheiat înainte de apariția legii mai sus menționată, una din consecințele imediate fiind obligarea C.E.C.

de a-l respecta întocmai. Recurenta-pârâtă A.V.A.S., a solicitat, la rândul ei ca în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. să fie admis recursul și schimbată decizia recurată în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S. și a excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată. S-a precizat că instanța de apel greșit a considerat că ne aflăm în prezența exercitării unei acțiuni oblice. În realitate reclamanții nu sunt creditori ai Fondului Național de Investiții și nici titulari ai acțiunii oblice. A.V.A.S. (C.E.C.) nu și-a asumat nici o obligație față de persoanele fizice care au constituit prin aporturile lor Fondul Național de Investiții.

Recurenții-reclamanți E.M. și E.G.precum și intimata-pârâtă SC C.E.C. SA au depus întâmpinări, cerând respingerea recursurilor. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererile de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondate aceste recursuri, pentru următoarele considerente. Este de necontestat că prin contractul de fidejusiune/cauțiune din 6 decembrie 1999 C.E.C., în calitatea de acționar, SC S.O.V.I. SA, societate de administrare a fondului în calitatea de debitor principal și Fondul de Investiții în calitatea de beneficiar, creditor al cauțiunii au convenit garantarea riscurilor la care sunt supuse fondurile deschise de investiții.

Legea nr. 333/2004 privind unele măsuri pentru diminuarea consecințelor încetării răscumpărării de unități de fond de către Fondul Național de Investiții a început să producă efecte juridice de la data de 4 iulie 2001, atunci când a fost publicată în Monitorul Oficial al României. Nu poate fi primită teza acreditată de recurenții reclamanți potrivit căreia hotărârea judecătorească criticată este dată cu încălcarea principiului neretroactivității legii civile. De remarcat că prin decizia nr. 28 din 30 ianuarie 2002 a Curții Constituționale publicată în Monitorul Oficial nr. 152 din 1 martie 2002 a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9, 10, 11, 12, 13 alin. (1), art. 14, 15 și 17 din Legea nr. 333/2001.

Faptul că în legea fundamentală recunoaște drepturile și libertățile cetățenilor ca valori supreme și prevede că aceștia beneficiază de drepturile și libertățile prevăzute în Constituție și în alte legi nu poate duce la concluzia că regimul juridic al unor drepturi constituite sub imperiul unor reglementări nu poate fi modificat prin reglementări ulterioare. Nu este vorba despre un efect retroactiv al legii, întrucât nu se aduce atingere modului de constituire a drepturilor, ci se stabilește un mod diferit de exercitare a drepturilor în condiții de criză, pentru viitor. Apare cât se poate de evident că potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 333/2001 a operat o veritabilă subrogare legală a pârâtei A.V.A.S.

în drepturile și obligațiile SC C.E.C. SA. Astfel, prin reglementarea legală expresă menționată, Oficiul pentru Recuperarea Creanțelor Bancare preia fără plată toate drepturile și obligațiile C.E.C. SA rezultate din actele juridice încheiate de acesta cu Fondul Național de Investiții și/sau cu SC S.O.V.I. SA prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege. Oficiul pentru Recuperarea Creanțelor Bancare se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale C.E.C. SA și dobândește calitatea procesuală pe care aceasta o are, la data intrării în vigoare a Legii nr. 333/2001, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent dacă este vorba de faza de judecată sau de executare silită.

Din această perspectivă, dispozițiile legale analizate mai sus nu aduc atingere nici dreptului de proprietate, nici Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și drepturile la un proces echitabil, prin aceea că schimbarea fidejusorului din actele juridice prevăzute în anexă reprezintă o măsură menită să concure la soluționarea unei stări de criză, la conservarea patrimoniului Fondului Național de Investiții și a drepturilor de creanță ale investitorilor. Mai mult, prin schimbarea debitorului C.E.C. SA, așa cum și jurisprudența o consacră, nu a fost creată o situație nefavorabilă pentru investitori, deoarece în locul unei societăți comerciale cu un patrimoniu limitat, s-a subrogat o instituție de specialitate a administrației publice centrale, care poate recurge la venituri bugetare pentru executarea eventualelor obligații.

Amplu documentat și bine argumentat instanța de apel a respins apărările pârâtei A.V.A.S. și a considerat că are calitate procesuală pasivă, după cum și reclamanții au calitate procesuală activă, astfel că se impune respingerea ca nefondate ale recursurilor declarate împotriva deciziei nr. 372 din 19 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanții E.M. și E.G. și de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București împotriva deciziei nr. 372 din 19 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 6 mai 2010.