ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4334/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4334/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4632 din 22 noiembrie

2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

a admis cererea de suspendare formulată de reclamanții Banca T. SA Cluj Napoca,

Banca T.B. SRL, Banca T.E. SRL, Banca T.C. SRL, Banca T.A.A. SRL, Banca T.I.

SRL în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, a dispus

suspendarea executării Ordonanței nr. 355 din 5 august 2010 emisă de pârâta Comisia

Națională a Valorilor Mobiliare , până la soluționarea definitivă și irevocabilă

a cauzei.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut că toate cele trei condiții prevăzute de

art. 14 alin. (1), ca urmare a normei de trimitere din art. 15 Legea nr. 554/2004

sunt îndeplinite în cauza de față.

Astfel, efectul ordonanței

Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare este acela că reclamantele (cât și celelalte

persoane menționate în cuprinsul Ordonanței Comisiei Naționale a Valorilor

Mobiliare nr. 355/2010) sunt obligate să înstrăineze în termen de 90 de zile lucrătoare

de la data emiterii actului individual acțiunile care depășesc pragul de 1% din

totalul capitalului social al Emitentului SIF Banat Crișana.

În consecință, reclamantele

trebuie să vândă un număr de aproximativ 22.476.712 de acțiuni, însă piața de valori

mobiliare nu este pregătită să absoarbă un așa număr mare de acțiuni, în condițiile

în care prețul acțiunilor SIF Banat Crișana este în continuă scădere, iar lichiditatea

pieței este extrem de scăzută.

Așadar, se poate anticipa

cu ușurință că, în ipoteza în care piața nu va reuși să absoarbă cele peste 90 de

milioane de acțiuni ce trebuie vândute, acestea vor fi anulate, cu reducerea proporțională

a capitalului social al SIF Banat Crișana, iar reclamantele vor înregistra o pierdere

totală, cât timp nu vor primi nici o sumă de bani.

Mai mult, în ipoteza în

care se va reuși absorbția pe piață a tuturor acțiunilor pe care trebuie să le vândă

(chiar și în condițiile în care vor exista la vânzare și celelalte acțiuni ale celorlalte

persoane vizate de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare), o astfel de măsură

este irevocabilă, care nu mai poate fi răsturnată chiar și în ipoteza în care acțiunea

în anulare ar fi admisă.

Împotriva hotărârii instanței

de fond pârâta

Comisia

Națională a Valorilor Mobiliare, a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În motivarea recursului,

pârâta a arătat, în esență, următoarele:

Prima instanță a admis

cererea de suspendare a Ordonanței nr. 355 din 5 august 2010, fără să țină cont

de cererea de conexare a prezentului dosar, la dosarul nr. 10026/2/2010, ambele

cauze având același obiect, la fel ca alte nouă dosare aflate pe rolul aceleiași

curți de apel. De precizat că cinci cauze au fost conexate, iar, prin sentința civilă

nr. 4817 din 30 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, a respins, ca neîntemeiate,

cererile conexate formulate de reclamanți, având ca obiect suspendarea Ordonanței

nr. 355 din 5 august 2010.

Pe fondul cauzei, prima

instanță, în mod neîntemeiat, a apreciat că în cauză sunt îndeplinite toate cele

trei condiții, prevăzute de art. 14 alin. (1) și art. 15 Legea nr. 554/2004. Analizarea

de către instanța de fond a condițiilor esențiale ce trebuie îndeplinite cumulativ

pentru a putea fi solicitată suspendarea executării unui act administrativ este

realizată într-o manieră superficială și profund nelegală. Astfel, instanța s-a

rezumat la a aprecia ca fiind întrunită condiția prevenirii unei pagube iminente,

dar nu a analizat în nici un fel celelalte condiții prevăzute de lege. Instanța

a afirmat că pârâta a obligat reclamantele să înstrăineze în termen de 90 de zile

lucrătoare de la data emiterii actului individual acțiunile care depășesc pragul

de 1% din totalul capitalului social al emitentului SIF Banat-Crișana SA, cu toate

că acestea nu acționează concertat nici între ele și nici cu celelalte persoane

menționate, iar piața de valori imobiliare nu este pregătită să absoarbă un număr

de acțiuni așa de mare, în condițiile în care prețul acțiunilor SIF Banat-Crișana

SA este în continuă scădere, iar lichiditatea pieței este extrem de scăzută. Instanța

de fond a preluat susținerile reclamantelor cu privire la efectul scăderii dramatice

a prețului pe acțiune, or, o eventuală pagubă ar rezulta chiar din acțiunea culpabilă

a acestora, care nu s-au conformat dispozițiilor imperative ale art. 286

1

Legea nr. 297/2004.

Referitor la condiția

cazului bine justificat, este de reținut că instrucțiunea nr. 1/2007 a Comisiei

Naționale a Valorilor Mobiliare vine să detalieze modul de aplicare a art. 286

1

Legea nr. 297/2004, care prevede suspendarea de drept a drepturilor de vot pentru

acțiunile deținute de acționarii care depășește limita de 1% din capitalul social

al SIF, iar conducerea SIF nu poate decât să constate încadrarea în ipoteza prevăzută

de lege, suspendarea drepturilor de vot intervenind prin efectul acesteia, situație

pe care conducerea SIF o constată, responsabilitatea aparținându-i.

Cu privire la faptul că

reclamanții intimați nu acționează în mod concertat, constatarea relației de concertare,

aparținând conducerii SIF, nu este făcută în mod arbitrar, ci pe baza unor documente

și informații publice, cum sunt cele din Registrul comerțului, transmise de SC Depozitarul

central SA, precum și situațiile financiare la nivel de persoană juridică și la

nivel de grup întocmite chiar de persoanele juridice reclamante.

Examinând sentința, prin

prima criticilor formulate, precum și în temeiul art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat și urmează a fi admis pentru

argumentele expuse în continuare.

Măsura suspendării judiciare

a executării actelor administrative este reglementată în art. 14 alin. (1) Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, text legal care fixează condițiile în

care judecătorul cauzei poate dispune suspendarea executării actului infralegislativ

contestat, condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ: a) condiția declanșării procedurii

administrative prealabile; b) condiția cazului bine justificat; c) condiția prevenirii

unei pagube iminente.

În speță, judecătorul

fondului a admis cererea de suspendare formulată de către reclamanți, fără ca exigențele

legale mai sus arătate să fi fost satisfăcute, rezumându-se a se pronunța exclusiv

cu privire la condiția prevenirii unei pagube iminente, cu toate că în sentința

recurată acesta a enumerat condițiile cerute de lege pentru a se putea dispune suspendarea

actului administrativ contestat.

Înalta Curte constată

că și în privința îndeplinirii condiției prevenirii unei pagube iminente, argumentația

primei instanțe este nesatisfăcătoare, prin raportare la definiția legală a acestei

cerințe din art. 2 lit. ș) a Legii contenciosului administrativ. În termenii acestui

text de lege, prin „pagubă iminentă” se înțelege „prejudiciul material viitor și

previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități

publice sau a unui serviciu public”. Având ca reper acest text legal, nu se poate

susține că, prin vânzarea acțiunilor care depășesc limita de 1% din capitalul social

al societăților de investiții financiare, se poate vorbi de un prejudiciu material

și previzibil, consecință a emiterii actului infralegislativ contestat, în condițiile

în care acționarilor le este interzis, în termeni categorici prin art. 286

1

Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, să depășească această limită. Cu alte

cuvinte, un eventual prejudiciu s-ar datora conduitei reclamantelor, neconformă

dispozițiilor art. 286

1

Legea nr. 297/2004, iar nu ordonanței emise de

pârâtă.

Condiția cazului bine

justificat, neanalizată, în speță, de judecătorul fondului, impune ca instanța să

procedeze la o ”pipăire a fondului”, iar, în ipoteza în care ar reține că cerința

cazului justificat, definită în art. 2 lit. t) Legea nr. 554/2004, este îndeplinită,

trebuie să arate care sunt argumentele juridice aparent valabile în contestarea

legalității actului administrativ și care, astfel, ar pune în evidență îndoiala

serioasă în privința conformității actului infralegislativ cu legea în a cărei executare

a fost emis.

În speță, Ordonanța

nr. 355 din 5 august 2010 a fost emisă în executarea prevederilor art. 286

1

Legea nr. 297/2004 privind piața de capital. Conform ordonanței, pârâta a dispus

ca reclamantele să se încadreze în prevederile art. 286

1

Legea nr. 297/2004,

în termen de 90 de zile lucrătoare de la data emiterii actului individual, reținând

că, la data intrării în vigoare a Legii nr. 97/2006, grupul ”Banca Transilvania”

deținea 8,93% din capitalul social al SIF Banat-Crișana, iar ulterior acestei date

a achiziționat acțiuni suplimentare, ajungând ca la data de 17 iulie 2010 să dețină

17,28% din capitalul social al societății de investiții financiare mai sus amintite.

Art. 286

1

Legea

nr. 297/2004 privind piața de capital prevede următoarele: (1) Orice persoana poate

dobândi cu orice titlu sau poate

deține, singura ori împreuna

cu persoanele cu care acționează în mod concertat, acțiuni emise de către societățile

de

învestiții

financiare rezultate din transformarea fondurilor proprietății

private, dar nu mai mult de 1% din capitalul social al societăților de

învestiții

financiare.

(2)

Exercițiul dreptului de vot este suspendat pentru acțiunile

deținute de acționarii care depășesc limitele prevăzute la alin. (1).

(3)

Persoanele menționate la alin. (1) au

obligația

ca

la atingerea pragului de 1% sa informeze in maximum 3 zile lucrătoare societatea

de

investiții

financiare,

Comisia Națională a Valorilor Mobiliare

și

piața reglementata pe care sunt tranzacționate respectivele

acțiuni.

(4)

În

termen

de 3 luni de la data depășirii limitei de 1% din capitalul

social al societăților de

investiții

financiare, acționarii aflați în aceasta situație sunt obligați

să vândă acțiunile care depășesc limita de

deținere.

(5)

Comisia

Națională a Valorilor Mobiliare

va emite reglementari

pentru aplicarea prezentului

articol.

La

o analiză sumară, în limitele trasate de art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004, a

con

ț

inutului Ordonan

ț

ei

nr. 355 din 5 august 2010 a Comisiei Na

ț

ionale

a Valorilor Mobiliare, în raport de dispozi

ț

iile

art. 286

1

Legea nr. 297/2004, rezultă că nu se poate vorbi de o aparen

ț

ă de

nelegalitate a actului administrativ individual a cărui suspendare a fost solicitată

în prezenta cauză, ci, dimpotrivă, de conformitatea actului infralegislativ în discuție

cu prevederea legală pe care a pus-o în executare. Chestiunea dacă reclaman

ț

ii

din prezenta cauză au ac

ț

ionat

sau nu în mod concertat nu poate fi examinată de către judecătorul învestit cu o

cerere de suspendare a actului administrativ, competen

ț

a în

această privin

ț

ă revenindu-i,

exclusiv, instan

ț

ei

învestite cu ac

ț

iunea

ce vizează anularea acelui act.

Fa

ț

ă de

cele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1), raportat la art. 304

pct. 9 C. proc. civ., constatând că recursul pârâtei este fondat, îl va admite

ș

i,

în consecin

ț

ă, va modifica sentin

ț

a atacată,

în sensul că va respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a Ordonan

ț

ei

nr. 355 din 5 august 2010 a

Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare

, formulată

de reclamante.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității

recursului.

Admite recursul declarat

de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, împotriva sentinței civile nr. 4632

din 22 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal și cererea de intervenție formulată de S.I.F. Banat-Crișana, în interesul

recurentei.

Modifică sentința atacată în sensul că respinge

ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de reclamanții-intimați Banca

T. SA Cluj Napoca, Banca T.B. SRL Cluj Napoca, Banca T.E. SRL Cluj Napoca, Banca

T.C. SRL Cluj Napoca, Banca T.A.A. SRL Cluj Napoca și Banca T.I. SRL Cluj Napoca

privind executarea Ordonanței Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 355 din

5 august 2010.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 septembrie

2011.