ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6078/2007

Deliberând, asupra recursului de

față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:

B.S. a chemat în judecată SC S. SA

solicitând să se dispună restituirea în natură a morii de făină din comuna

Furculești, județul Teleorman, ce a constituit proprietatea autorului F.C. și a

fost naționalizată abuziv în baza Legii nr. 119/1948. De asemenea, a cerut

constatarea nulității absolute a contractelor de privatizare privind imobilul

în litigiu și introducerea în cauză a A.P.A.P.S. (fost F.P.S.).

Ulterior, reclamanta și-a precizat

și completat acțiunea în sensul că a solicitat în contradictoriu cu SC S. SA,

A.P.A.P.S. și asociația S.S., restituirea în natură a morii în discuție, iar în

subsidiar măsuri reparatorii în echivalent. De asemenea, a cerut constatarea

nulității absolute parțiale a Certificatului de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenurilor, seria TR nr. 0018 emis de Consiliul județean

Teleorman la 20 decembrie 1996. Totodată a învederat că deținătoarea actuală a

morii era SC S. SA.

Tribunalul Teleorman, secția civilă,

prin sentința nr. 3775 din 20 decembrie 2002 a respins ca nefondată cererea de

restituire în natură a morii din comuna Furculești, județul Telerman (fostă 23

August) formulată de reclamanta B.S. în contradictoriu cu SC S. SA, A.P.A.P.S.

București și Consiliul județean Teleorman.

A respins cererea pentru constatarea

nulității absolute parțiale a certificatului de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenurilor, seria TR nr. 0018, emis de Consiliul județean

Teleorman la 20 decembrie 1996.

A admis capătul de cerere privind

acordarea de despăgubiri în echivalent și în consecință a obligat A.P.A.P.S.

București să emită reclamantei acțiuni la societăți comerciale tranzacționate

pe piața de capital în valoare de 2.089.705.759 lei.

Curtea de Apel București, secția

III-a civilă, prin decizia nr. 503 din 18 noiembrie 2003 a respins ca nefondate

apelurile declarate de reclamanta B.S. și de pârâta A.P.A.P.S. împotriva

sentinței nr. 3775 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Teleorman, secția

civilă.

Ambele instanțe au reținut că imobilul

în litigiu a fost preluat de stat cu titlu valabil și era evidențiat în

patrimoniul unei societăți comerciale privatizate integral cu respectarea

dispozițiilor legale în materie, anterior intrării în vigoare a Legii nr.

10/2001, situație în care reclamanta era îndrituită exclusiv la măsuri

reparatorii în echivalent potrivit art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

În contra deciziei nr. 503 din 18

noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, au declarat

recurs reclamanta B.S. și pârâta A.P.A.P.S. devenită ulterior A.V.A.S., prima

invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., iar cea de a doua

pct. 5 și 9 ale aceluiași articol.

În recursul său, reclamanta B.S. a

susținut în esență că în cauză erau aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001 și că preluarea morii în litigiu s-a făcut fără titlu

valabil întrucât chiar dacă avea două valțuri și o capacitate de măciniș de

peste un vagon (10.000 kg)/24 ore, totuși nu au fost respectate prevederile

art. 11 din Legea nr. 119/1948 întrucât nu au fost acordate despăgubiri, și

nici nu erau întrunite condițiile art. 15 din lege privind exceptarea de la

despăgubiri.

De asemenea, a reproșat instanței că

în mod greșit s-a reținut buna-credință a părților la perfectarea contractului

de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. TR 0015 din 13 februarie 2000 și respectiv

la eliberarea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor nr. 0018/1996; că nu s-au respectat dispozițiile art. 24 alin. (3)

din O.U.G. nr. 88/1997 și nici cele ale Legii nr. 15/1990, respectiv art. 20

alin. (2) din lege, ca și prevederile H.G. nr. 140 din 23 martie 1998.

La termenul din 20 septembrie 2006

în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție recurenta reclamantă B.S., prezentă

personal, a declarat că înțelege să renunțe la judecata recursului.

Prin încheierea din 20 septembrie

2006 Înalta Curte de Casație și Justiție a luat act de renunțarea la recurs

formulată de reclamanta-recurentă B.S.

În recursul său, A.P.A.P.S., devenită

ulterior A.V.A.S., a invocat inadmisibilitatea acțiunii față de împrejurarea că

nu s-ar fi făcut dovada parcurgerii procedurii administrative, obligatorii,

prevăzute de Legea nr. 10/2001; nerespectarea principiului

contradictorialității întrucât nu i-a fost comunicat raportul de expertiză

tehnică privind evaluarea activului morii în litigiu pentru a putea formula

obiecțiuni situație în raport de care respectiva probă nu îi putea fi opusă,

chiar dacă solicitase judecarea în lipsă.

De asemenea a învederat că,

privatizarea societăților comerciale nu presupune în mod nemijlocit vânzarea

imobilelor aparținând societăților comerciale care se privatizează. În acest

sens, a precizat și că societatea nu a devenit proprietară a terenurilor și

clădirilor din patrimoniul său în urma încheierii contractului de

vânzare-cumpărare de acțiuni ci în baza Legii nr. 15/1990.

Pe de altă parte, reclamanta nu a

depus toate actele doveditoare ale dreptului de proprietate, vizând imobilul în

discuție așa cum o cer dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 și art. 22.2

din H.G. nr. 498/2003.

În fine, recurenta a susținut că

instanța trebuia cel mult să o oblige la emiterea unei decizii/dispoziții așa

cum statuează art. 31 alin. (6) din Legea nr. 10/2001 pentru a se parcurge

procedura administrativă prevăzută de lege și care este obligatorie.

Recursul este fondat, pentru

motivele ce succed.

Reclamanta a susținut constant, că

autorul C.F. a fost proprietarul morii din comuna Furculești, județul

Teleorman, moară ce a fost preluată abuziv de stat în baza Legii nr. 119/1948.

În acest sens la dosar a fost depus

certificatul nr. 93312 din 27 martie 1997 emis de Arhivele Naționale, Direcția

județeană Teleorman care atestă că în tabelul morilor naționalizate conform

Legii nr. 119 din 11 iunie 1948, trecute în patrimoniul administrațiilor

locale, figurează la nr. crt. 60,moara din comuna Furculești, cu o capacitate

de 20.000 kg. în 24 de ore proprietatea lui C.F. A fost identificat și

procesul-verbal din 12 iunie 1948 de naționalizare a morii, iar în tabelul

întreprinderilor naționalizate trecute în administrația comunelor din Plasa

Salcia, cărora li s-au dat noile denumiri, conform Ordinului Ministerului

Afacerilor Interne nr. 2066/1944, figura la nr. crt. 12, moara din comuna

Furculești, fostă proprietatea lui C.F., cu noua denumire „23 August” (f. 7

dosar nr. 3667/2001).

Reclamanta a mai depus și copia

procesului-verbal din 12 iunie 1948 încheiat între reprezentantul Ministerului

Afacerilor Interne însărcinat cu preluarea morii țărănești din comuna

Furculești, județul Teleorman înregistrată sub nr. 131853 la Camera de Comerț

și Industrie și proprietarul C.F. , precum și copiile eliberate de Arhivele

Naționale, Direcția județeană Teleorman de pe schița morii; tabelele cuprinzând

clădirile, mașinile de forță și utilajele deținute de moară, respectiv tabelul

cu morile naționalizate conform Legii nr. 119/1948 trecute în patrimoniul

administrațiilor locale în care figura și cea din litigiu (f. 8 – 17 dos. nr.

3667/2001).

De asemenea, în aplicarea art. 4

alin. (2) din Legea nr. 10/2001, instanțele au reținut că reclamanta a probat

cu certificatele de moștenitor depuse la dosar (f. 4 – 6 dosar nr. 3667/2001)

că autorul F.C., decedat la 14 august 1959, a fost moștenit de fratele său,

F.N., decedat și el la 11 aprilie 1976, iar la moștenirea acestuia a venit

soția supraviețuitoare de la acea dată, F.S.I., a cărei unică succesoare după

decesul ei la 12 mai 1984 era reclamanta în calitate de fiică.

În raport de aceste dovezi și

stabilind că SC S. SA ca unitate deținătoare a fost integral privatizată cu

respectarea dispozițiilor legale în materie, ulterior intrării în vigoare a

Legii nr. 10/2001 și că statul a preluat imobilul cu titlu valabil, instanțele

au aplicat în cauză dispozițiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,

potrivit cărora reclamanta era îndrituită exclusiv la măsuri reparatorii în

echivalent.

În recurs, a fost depusă, ca act

nou, decizia nr. 327 din 30 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția a

V-a comercială, hotărâre irevocabilă, din care rezultă că, prin sentința nr.

2841 din 14 octombrie 2002 Tribunalul Teleorman a admis acțiunea promovată de

D.C. ș.a., în contradictoriu cu A.P.A.P.S., SC D. SRL, SC S. SA și Asociația

S.S. și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de

acțiuni nr. TR 0015 din 13 martie 2000 încheiat între A.P.A.P.S. și Asociația

S.S. și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1593 din 11

august 2002 încheiat între SC S. SA și SC D. SRL (f. 137 – 144 dos. nr.

8716/2004). În considerentele deciziei menționate s-a reținut că A.P.A.P.S. (în

prezent A.V.A.S.) prin contractul de vânzare-cumpărare nr. TR 0015 din 13

martie 2000 încheiat cu Asociația S.S. a transmis în cunoștință de cauză

acțiuni care reprezentau fracțiuni din capital și care înglobau și dreptul de

proprietate asupra bunurilor din patrimoniul SC S. SA, în speță cel revendicat

de reclamanții D.C. ș.a., în scopul fraudării drepturilor acestora, cu

complicitatea și, în orice caz, pe riscul cumpărătorului.

Din cele expuse rezultă că în ceea

ce privește contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. TR 0015 din 13

martie 2000 a cărei nulitate absolută a fost solicitată a se constata și în

prezenta acțiune, acesta a fost desființat irevocabil și prin urmare statul a

redevenit acționar majoritar la SC S. SA, având în vedere că acțiunile ce au

format obiectul contractului menționat reprezentau 71,4769% din valoarea

capitalului social subscris al societății (f. 149 – 155 dos nr. ).

Că este așa o atestă și A.V.A.S.

care prin adresa nr. 2/3233 din 30 mai 2007, act nou depus în recurs, comunică

Direcției pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, că la data de 22 mai 2007 SC D.C.

SA a efectuat transferul unui nr. de 338.614 acțiuni emise de SC S. SA

Alexandria, reprezentând 71,476% din capitalul social, din contul acționarului

AS S.S. în contul A.V.A.S., situație ce urmează a fi avută în vedere în ceea ce

privește notificările petenților care revendică active evidențiate în

patrimoniul SC S. S.A.

Or, în speță, reclamanta a solicitat

constant restituirea în natură a morii de făină din comuna Furculești, județul

Teleorman și a invocat dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în

prezent art. 21 alin. (1) din lege după modificarea ei prin Legea nr. 247/2005.

Întrucât din actele noi depuse în

recurs, rezultă că în prezent statul este acționar majoritar la SC S. S.A., și

față de prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, se

impune rejudecarea pricinii.

Pe de altă parte urmează a se reține

că procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 a fost declanșată

prin formularea notificării de către reclamantă, iar nefinalizarea acesteia în

termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25 din Legea nr. 10/2001 nu este

imputabilă acesteia, ci unității notificate ceea ce îi conferă reclamantei

dreptul de a se adresa instanței judecătorești pentru valorificarea dreptului

pretins.

Astfel fiind, recursul urmează a fi

admis, a casa hotărârile pronunțate în cauză și a trimite dosarul spre

rejudecare la instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 503 din 18 noiembrie 2003 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia atacată precum și

sentința nr. 3775 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Teleorman, secția

civilă, și trimite cauza acestei din urmă instanțe pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie

2007.