ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5065/2006

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr. 4753 din 12 august 2002 reclamantul Ionescu Dumitru a chemat în judecată pârâtele A.P.A.P.S., Asociația S. și SC S. SA solicitând a se constata nulitatea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. TR 0015 din 13 martie 2000 cu privire la vânzarea morii situate în comuna Ciolănești județul Teleorman, compusă din suprafața de 1567 mp teren, construcția și utilajul morii. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că imobilele în litigiu au aparținut bunicului său I.I. și au fost naționalizate în mod abuziv prin Legea nr. 119/1945. Ulterior, reclamantul și-a completat acțiunea solicitând introducerea în cauză în calitate de reclamanți și a numiților I.I.I.

și I.G.F., moștenitori au autorului comun, și a precizat că solicită în principal restituirea în natură a imobilelor și în subsidiar măsuri reparatorii prin echivalent bănesc. Prin sentința civilă nr. 781 din 22 decembrie 2003 Tribunalul Teleorman a respins cererea privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni; a admis cererea în sensul obligării pârâtei A.P.A.P.S. să se conformeze dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001 și să emită o dispoziție motivată privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că nu s-a făcut dovada că părțile contractante au avut intenția de a frauda drepturile foștilor proprietari prin încheierea actului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se solicită, atât timp cât pârâta a plătit acțiunile pe care le-a cumpărat, iar prin O.U.G.

nr. 88/1997 se prevede că sumele încasate din privatizare constituie un fond special destinat despăgubirii foștilor proprietari. S-a mai reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, în raport cu care reclamanții au dreptul la despăgubiri. Împotriva sentinței pronunțată în cauză au declarat apel A.P.A.P.S. și reclamanții. Aceștia din urmă au criticat sentința pentru greșita apreciere a probelor în privința capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de privatizare, că prima instanță trebuia să oblige A.P.A.P.S. la o valoare certă de despăgubire și că a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată. Apelanta A.P.A.P.S. a invocat excepția prematurității cererii, față de împrejurarea că reclamanții nu au îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001, iar pe fond au susținut că actele depuse de reclamanți sunt incomplete.

În cauză s-a formulat și o cerere de aderare la apel de către B.K., în calitate de succesoare a cumnatei I.D.A. Prin decizia civilă nr. 2007 din 18 octombrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a admis apelul reclamanților și s-a schimbat în parte sentința în sensul că s-a dispus obligarea intimaților la 2.000.000 lei, cheltuieli de judecată către reclamanți, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței. Apelul declarat de A.V.A.S. a fost anulat ca netimbrat, iar cererea de aderare la apel a fost respinsă. În motivarea acestei decizii s-a reținut că recursul declarat de reclamanți este întemeiat numai în ce privește omisiunea primei instanțe de a acorda cheltuielile de judecată solicitate de aceștia, celelalte critici referitoare la fondul cauzei fiind apreciate ca nefondate.

În respingerea cererii de aderare la apel s-a reținut împrejurarea că B.K. nu are calitatea de intimat în litigiu întrucât autoarea sa, I.D.A. nu a fost parte în cauza de față. Referitor la apelul declarat de A.V.A.S. s-a apreciat incidența dispozițiilor art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997 Deoarece această apelantă nu a înțeles să achite taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, deși această obligație i-a fost adusă la cunoștință. Împotriva deciziei pronunțate în apel au declarat recurs reclamanții și pârâta A.V.A.S. (fostă A.P.A.P.S.). Reclamanții și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 și 10 C. proc. civ. și au susținut netemeinicia deciziei recurate, întrucât Legea nr.10/2001 consideră ca fiind preluate în mod abuziv imobilele în baza Legii nr. 119/1949, contractul de vânzare-cumpărare dintre A.P.A.S.

și SC S. SA a fost încheiat cu rea-credință și că nu s-au luat în considerare toate probele administrate. Apelanta A.V.A.S., persoană juridică succesoare a A.P.A.P.S., în conformitate cu dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 23/2004, a invocat drept temei legal al recursului prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că decizia pronunțată în apel este dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât potrivit dispozițiilor speciale ale Legii nr. 10/2001, astfel de litigii nu se timbrează, precum și că A.V.A.S. este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în raport de prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997, modificată și completată și art. 40 1 din Legea nr. 137/2002, modificată și completată de O.G.

nr. 36/2004. Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate și prevederile legale aplicabile Înalta Curte constată că în cauză se impune admiterea recursurilor pentru considerentele ce urmează. Prin dispozițiile art. 51 din Legea nr. 10/2001 se prevede expres că „cererile sau acțiunile în justiție, … legate de aplicarea prevederilor prezentei legi și de bunurile care fac obiectul acesteia, sunt scutite de taxa de timbru”. Evident că scutirea de la plata acestor taxe se aplică și în situația exercitării căilor de atac în astfel de cauze. Ignorând dispozițiile legale menționate, instanța de apel a anulat ca netimbrat apelul declarat de A.V.A.S., pronunțând astfel o hotărâre nelegală.

Față de această împrejurare, se impune admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate în apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) și art. 313 C. proc. civ., cu observarea art. 315 alin. (1) C. proc. civ. de către instanța de rejudecare. Având în vedere motivul de nelegalitate care determină admiterea recursului pârâtei și care privește nerespectarea unor chestiuni formale și prealabile, se va admite și recursul declarat de reclamanți, motivele invocate de aceștia urmând a fi analizate cu ocazia rejudecării, ca problematică referitoare la fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de I.D., I.F., I.I. și Z.D.D.D. și de A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 2007 din 18 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2006.