ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5065/2006

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Teleorman sub nr. 4753 din 12 august 2002 reclamantul Ionescu

Dumitru a chemat în judecată pârâtele A.P.A.P.S., Asociația S. și SC S. SA

solicitând a se constata nulitatea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni

nr. TR 0015 din 13 martie 2000 cu privire la vânzarea morii situate în comuna

Ciolănești județul Teleorman, compusă din suprafața de 1567 mp teren,

construcția și utilajul morii.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că imobilele în litigiu au aparținut bunicului său I.I. și au fost

naționalizate în mod abuziv prin Legea nr. 119/1945.

Ulterior, reclamantul și-a completat

acțiunea solicitând introducerea în cauză în calitate de reclamanți și a

numiților I.I.I. și I.G.F., moștenitori au autorului comun, și a precizat că

solicită în principal restituirea în natură a imobilelor și în subsidiar măsuri

reparatorii prin echivalent bănesc.

Prin sentința civilă nr. 781 din 22

decembrie 2003 Tribunalul Teleorman a respins cererea privind constatarea

nulității contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni; a admis cererea în

sensul obligării pârâtei A.P.A.P.S. să se conformeze dispozițiilor art. 27 din

Legea nr. 10/2001 și să emită o dispoziție motivată privind acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că nu s-a făcut dovada că părțile contractante au avut intenția

de a frauda drepturile foștilor proprietari prin încheierea actului de

vânzare-cumpărare a cărui nulitate se solicită, atât timp cât pârâta a plătit

acțiunile pe care le-a cumpărat, iar prin O.U.G. nr. 88/1997 se prevede că

sumele încasate din privatizare constituie un fond special destinat

despăgubirii foștilor proprietari. S-a mai reținut că în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, în raport cu care reclamanții au

dreptul la despăgubiri.

Împotriva sentinței pronunțată în

cauză au declarat apel A.P.A.P.S. și reclamanții.

Aceștia din urmă au criticat

sentința pentru greșita apreciere a probelor în privința capătului de cerere

privind constatarea nulității absolute a contractului de privatizare, că prima

instanță trebuia să oblige A.P.A.P.S. la o valoare certă de despăgubire și că a

omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată.

Apelanta A.P.A.P.S. a invocat

excepția prematurității cererii, față de împrejurarea că reclamanții nu au

îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001, iar pe fond au

susținut că actele depuse de reclamanți sunt incomplete.

În cauză s-a formulat și o cerere de

aderare la apel de către B.K., în calitate de succesoare a cumnatei I.D.A.

Prin decizia civilă nr. 2007 din 18

octombrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a

admis apelul reclamanților și s-a schimbat în parte sentința în sensul că s-a

dispus obligarea intimaților la 2.000.000 lei, cheltuieli de judecată către

reclamanți, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.

Apelul declarat de A.V.A.S. a fost

anulat ca netimbrat, iar cererea de aderare la apel a fost respinsă.

În motivarea acestei decizii s-a

reținut că recursul declarat de reclamanți este întemeiat numai în ce privește

omisiunea primei instanțe de a acorda cheltuielile de judecată solicitate de

aceștia, celelalte critici referitoare la fondul cauzei fiind apreciate ca

nefondate.

În respingerea cererii de aderare la

apel s-a reținut împrejurarea că B.K. nu are calitatea de intimat în litigiu

întrucât autoarea sa, I.D.A. nu a fost parte în cauza de față.

Referitor la apelul declarat de A.V.A.S.

s-a apreciat incidența dispozițiilor art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997

Deoarece această apelantă nu a

înțeles să achite taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, deși această

obligație i-a fost adusă la cunoștință.

Împotriva deciziei pronunțate în

apel au declarat recurs reclamanții și pârâta A.V.A.S. (fostă A.P.A.P.S.).

Reclamanții și-au întemeiat recursul

pe dispozițiile art.304 pct.9 și 10 C. proc. civ. și au susținut netemeinicia

deciziei recurate, întrucât Legea nr.10/2001 consideră ca fiind preluate în mod

abuziv imobilele în baza Legii nr. 119/1949, contractul de vânzare-cumpărare

dintre A.P.A.S. și SC S. SA a fost încheiat cu rea-credință și că nu s-au luat

în considerare toate probele administrate.

Apelanta A.V.A.S., persoană juridică

succesoare a A.P.A.P.S., în conformitate cu dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 23/2004,

a invocat drept temei legal al recursului prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., susținând că decizia pronunțată în apel este dată cu aplicarea greșită a

legii, întrucât potrivit dispozițiilor speciale ale Legii nr. 10/2001, astfel

de litigii nu se timbrează, precum și că A.V.A.S. este scutită de plata taxei

de timbru și a timbrului judiciar, în raport de prevederile art. 17 din Legea

nr. 146/1997, modificată și completată și art. 40

1

din Legea nr. 137/2002,

modificată și completată de O.G. nr. 36/2004.

Verificând legalitatea deciziei

recurate, în raport de criticile formulate și prevederile legale aplicabile

Înalta Curte constată că în cauză se impune admiterea recursurilor pentru

considerentele ce urmează.

Prin dispozițiile art. 51 din Legea

nr. 10/2001 se prevede expres că „cererile sau acțiunile în justiție, ........

legate de aplicarea prevederilor prezentei legi și de bunurile care fac

obiectul acesteia, sunt scutite de taxa de timbru”.

Evident că scutirea de la plata

acestor taxe se aplică și în situația exercitării căilor de atac în astfel de

cauze.

Ignorând dispozițiile legale

menționate, instanța de apel a anulat ca netimbrat apelul declarat de A.V.A.S.,

pronunțând astfel o hotărâre nelegală.

Față de această împrejurare, se

impune admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate în apel și trimiterea

cauzei spre rejudecare la instanța de apel, în conformitate cu dispozițiile

art. 312 alin. (1) și art. 313 C. proc. civ., cu observarea art. 315 alin. (1) C.

proc. civ. de către instanța de rejudecare.

Având în vedere motivul de

nelegalitate care determină admiterea recursului pârâtei și care privește

nerespectarea unor chestiuni formale și prealabile, se va admite și recursul

declarat de reclamanți, motivele invocate de aceștia urmând a fi analizate cu

ocazia rejudecării, ca problematică referitoare la fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de I.D.,

I.F., I.I. și Z.D.D.D. și de A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 2007 din 18

octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2006.