ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9869/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Teleorman la 2 noiembrie 2001, reclamanții C.F., ș.a., au solicitat în contradictoriu cu pârâții Primăria comunei Segarcea Vale și Prefectura județului Teleorman, pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună anularea, ca netemeinică și nelegală, a dispoziției nr. 43 din 30 septembrie 2001 emisă de primarul comunei și obligarea la emiterea unei dispoziții motivate prin care să li se restituie suprafața de 500 mp teren sau, în subsidiar, despăgubirile bănești de 60 de milioane de lei la rata inflației, contravaloarea unei mori țărănești demolate în mod abuziv, în sumă de 1.400.000 dolari, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 16 din 13 ianuarie 2003, Tribunalul Teleorman a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Prefecturii județului Teleorman și a respins acțiunea față de aceasta. S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtei Primăria comunei Segarcea Vale; s-a anulat dispoziția nr. 43 din 30 septembrie 2001 și a fost obligată pârâta la restituirea în natură către reclamanți a terenului în suprafață de 5.000 mp intravilan, situat în satul Olteanca, comuna Segarcea Vale sau echivalentul bănesc la valoarea de 500.455.000 lei conform raportului de expertiză întocmit de D.G.

S-au stabilit în favoarea reclamanților măsuri reparatorii prin echivalent constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital, în funcție de opțiunea persoanelor îndreptățite, privind valoarea morii de 11.439.360.000 lei și a utilajelor în sumă de 3.431.808.000 lei, conform aceluiași raport de expertiză. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, urmare a Legii nr. 119/1948, imobilul revendicat a fost naționalizat, intrând în administrația localității. S-a apreciat că Prefectura județului Teleorman nu are calitate procesuală pasivă în acordarea de despăgubiri întrucât, conform art. 33 din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii prin echivalent se stabilesc prin dispoziția motivată a primarului, cu avizul organelor teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice.

Conform art. 7, a fost obligată pârâta la restituirea în natură a terenului intravilan în suprafață de 5000 mp sau echivalentul bănesc al acestuia, iar cu privire la valoarea morii și a utilajelor au fost aplicate dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001. Împotriva sentinței menționate a formulat apel Primăria comunei Segarcea Vale, criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât în raportul juridic dedus judecății, calitate procesuală pasivă avea statul. Totodată, s-a susținut că tribunalul a acordat mai mult decât s-a cerut, respectiv 5000 mp teren, care în prezent se află în extravilanul localității Olteanca, având destinație de izlaz comunal. În ceea ce privește situația clădirilor aferente morii țărănești și utilajelor acesteia, s-a reținut că ele nu se mai aflau pe teren la data solicitării reclamanților și nu au fost niciodată în patrimoniul Primăriei Segarcea Vale.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 582 din 16 decembrie 2003, a admis apelul pârâtei și a schimbat în parte sentința în sensul că a obligat pârâta Primăria comunei Segarcea Vale la restituirea în natură sau în echivalent numai a suprafeței de 2000 mp teren intravilan situat în satul Olteanca, comuna Segarcea Vale. S-a înlăturat dispoziția primei instanțe privind evaluarea măsurilor reparatorii prin echivalent acordate pentru teren, cât și pentru moară și utilaje. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că dovada dreptului de proprietate al autorului reclamanților s-a făcut prin contractul de schimb autentificat la 17 august 1942 de Tribunalul județean Ilfov, în care se menționează că Primăria comunei Olteanca dă în schimb lui S.C.

un teren loc de casă proprietatea comunei, în suprafață de 2000 mp situat pe teritoriul comunei, învecinat cu izlazul comunal, teren pe care coschimbașul are construit locaș de moară, proprietatea sa, care nu face obiectul acestui contract. S-a apreciat că, din toate actele dosarului, a rezultat intenția reclamanților de a solicita 5000 mp, iar nu 500 mp, așa cum din eroare s-a consemnat în cererea introductivă, astfel că nu s-a încălcat principiul disponibilității, acordându-se mai mult decât s-a cerut. S-a apreciat însă ca întemeiată critica privind acordarea unei suprafețe de teren mai mari decât cea avută în proprietate de autorii reclamanților. Critica vizând lipsa calității procesuale a Primăriei a fost apreciată ca neîntemeiată în raport de dispozițiile art. 33 din Legea nr. 10/2001.

Susținerea apelantei în sensul că terenul a fost restituit în baza Legii fondului funciar a fost, de asemenea, apreciată ca nefondată cu motivarea că terenul în litigiu nu este cuprins în titlul de proprietate nr. 6900820 din 30 ianuarie 1995 eliberat moștenitorilor lui C.S. Sub aspectul dreptului de proprietate al reclamanților asupra morii și instalațiilor aferente s-a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 90 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, astfel că, acordând despăgubiri în bani, conform raportului de expertiză, instanța de fond a încălcat prevederile legale menționate, cât și pe cele ale art. 33, care stipulează că despăgubirile pentru teren se stabilesc prin dispoziție motivată a primarului, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice, în urma verificării condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege.

Împotriva deciziei menționate, au declarat recurs reclamanții C.F., la 11 februarie 2004, criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând modificarea acesteia în sensul menținerii sentinței primei instanțe. Prin motivele de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., recurenții au susținut că instanța de apel a omis împrejurarea că autorul lor, S.C. a oferit Primăriei terenul în suprafață de 5000 mp, cumpărat în 1925 de la R.S., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5148 din 17 septembrie 1925 la grefa Tribunalului Teleorman, în schimbul a 5000 mp, teren pe care se afla moara. S-a susținut, totodată, că suprafața de 2000 mp, trecută în contractul de schimb din 1942 nu este identică cu cea pe care s-a aflat moara, ci este o suprafață distinctă, aflată în extravilan, în vecinătatea morii, pe izlazul comunal.

Prin cel de al doilea motiv de recurs s-a criticat decizia instanței de apel pentru neaplicarea dispozițiilor art. 9 alin. (2), care stabilesc modalitatea de despăgubire pentru imobilele demolate, altele decât cele cu destinația de locuințe. S-a arătat că evaluarea despăgubirilor în echivalent este o atribuție a instanței de judecată, astfel încât, în mod nejustificat, s-a înlăturat evaluarea făcută de expert în fața primei instanțe. În faza recursului nu s-au administrat noi probe.

Analizând ansamblul probator administrat în cauză raportat la criticile formulate prin motivele invocate de recurenți, Curtea urmează să aprecieze că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente: Așa cum corect a reținut instanța de apel, singurul document ce face referire la terenul aferent imobilului moară, ce a aparținut defunctului S.C., autorul reclamanților, este contractul de schimb, autentificat la 17 august 1942 de Tribunalul județean Ilfov, în care se menționează că obiectul schimbului îl reprezintă terenul loc de casă în suprafață de 2000 mp, situat pe teritoriul comunei Olteanca, învecinat cu izlazul comunal. Aceeași situație rezultă și din schițele de amplasament depuse în faza apelului, precum și din cererea adresată intimatei de către B.F.

(fostă C.) în luna aprilie 1998 (fila 44 dosar apel), astfel că susținerile recurenților formulate prin primul motiv de recurs sunt nefondate, fiind lipsit de relevanță faptul că expertul tehnic a evaluat o suprafață mai mare decât cea pentru care recurenții și-au dovedit dreptul de proprietate. Critica formulată prin cel de al doilea motiv de recurs va fi apreciată de asemenea ca nefondată, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, în speță, în ceea ce privește despăgubirile pentru moara demolată și utilajele aferente acesteia, s-a apreciat corect că sunt incidente dispozițiile art. 9 alin. (2) ale Legii nr. 10/2001, la care fac referire și recurenții. Instanța de apel a reținut însă, în mod legal, că aceste dispoziții trebuie coroborate cu dispozițiile art. 33, care stipulează că aceste despăgubiri se stabilesc cu avizul Ministerului Finanțelor Publice, în urma verificării condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege.

Din textele de lege menționate rezultă, fără echivoc, că stabilirea măsurilor reparatorii pentru imobilele ce fac obiectul Legii nr. 10/2001, imposibil de restituit în natură (demolate) este de competența primarilor. Potrivit art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, tribunalelor le revine competența de soluționare a cererilor formulate în baza alin. (7) al aceluiași articol, respectiv competența de a soluționa acțiunile prin care persoanele îndreptățite contestă decizia, sau, după caz, dispoziția privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent făcută în condițiile art. 24 alin. (1). Astfel, notificările având ca obiect imobile ce cad sub incidența Legii nr. 10/2001, de tipul celui solicitat de reclamanți, se soluționează pe cale administrativă potrivit procedurii stabilite de art. 33 și numai în cazul în care persoanele îndreptățite sunt nemulțumite de soluțiile date, se pot adresa instanței de judecată.

Prin dispoziția contestată, nr. 43 din 30 septembrie 2001 a Primarului comunei Segarcea Vale s-a soluționat numai capătul de cerere privind restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul aferent morii naționalizate în baza Legii nr. 119/1948 de la autorul reclamanților. În consecință, pentru considerentele menționate, se va aprecia că decizia recurată este legală și temeinică și se va respinge recursul reclamanților ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei civile nr. 582 din 16 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2005.