ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10700/2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10700/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1697 din 17

iunie 2002 Tribunalul Teleorman a respins ca inadmisibilă contestația formulată

de C.S. împotriva adreselor VP 3/7740 din 19 septembrie 2001 a A.P.A.P.S. și

nr. 1096 din 9 mai 2001 a SC S. SA și a obligat pe pârâta SC S. SA să

soluționeze notificarea reclamantei și în baza art. 23 din Legea nr. 10/2001 să

se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată asupra cererii de restituire

în natură.

Pentru a se pronunța astfel

tribunalul a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în sensul că SC S. SA nu a emis

decizia sau dispoziția motivată, ca acte finale de soluționare a notificării,

ci simple adrese care, ceea ce nu echivalează cu soluționarea notificării.

Pentru acest considerent tribunalul

a obligat SC S. SA să emită decizia sau dispoziția motivată în conformitate cu

art. 23 din Legea nr. 10/2001 soluționând astfel notificarea.

Prin decizia nr. 483/A din 27

noiembrie 2002 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a admis

apelurile formulate de SC S. SA și A.P.A.P.S. și anulând sentința, a reținut

cauza cu evocarea fondului cu motivarea că tribunalul a încălcat principiul

disponibilității, potrivit căruia instanța este ținută de cererea reclamantului,

neputându-și depăși limitele.

În speță, instanța de fond a fost

sesizată doar cu cererea contestatoarei privind anularea celor două adrese care

chiar dacă nu sunt astfel intitulate, îndeplineau condițiile unor dispoziții,

în sensul art. 23 din Legea nr. 10/2001.

Contestatoarea solicitând

restituirea parțială în natură și în parte prin echivalent a imobilului în

litigiu, instanța nu se putea legal pronunța în sensul obligării intimatei SC

S. SA la emiterea unei decizii motivate, fără a-și depăși limitele investirii

și fără a frauda principiul disponibilității.

Evocând fondul, curtea a încuviințat

părților probe cu acte, interogatorii, expertiză topo, expertiză tehnică.

Pe baza probelor administrate,

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a admis în parte acțiunea

formulată de C.S. și a obligat A.P.A.P.S.-ul să acorde contestatoarei măsuri

reparatorii prin echivalent corespunzătoare valorii bunurilor solicitate,

respectiv moară, terenul aferent, clădirea în care funcționează presa de ulei,

utilajele ce formau presa de ulei, darac de lână, în valoare de 32.465 Euro, cu

echivalent în lei la data efectuării rapoartelor de expertiză de 1.230.690.000

lei.

Instanța a respins cererea de

restituirea în natură a morii și terenului aferent din comuna Beuca, Teleorman,

precum și acțiunea formulată de C.S. împotriva SC S. SA

În considerentele deciziei s-a

reținut că imobilul proprietatea autorului petiționarei a fost preluat de stat

în temeiul Legii nr. 119/1948, deci cu titlu și ca fiind evidențiat în patrimoniul

societății S. SA, integral privatizată, astfel că în speță urmează a se face

aplicarea art. 27 din Legea nr. 10/2001.

În aceste condiții și întrucât

privatizarea nu a fost anulată, contestatoarea este îndreptățită la măsuri

reparatorii prin echivalent de la A.P.A.P.S., căreia în notificarea ce i-a fost

transmisă i s-a solicitat restituirea în natură, dar și măsuri reparatorii prin

echivalent pentru imobilele demolate în care funcționa presa de ulei și pentru

utilajele corespunzătoare.

Prin expertiza tehnică necontestată

s-a stabilit valoarea morii, a presei de ulei și a daracului de lână, iar prin

expertiza topo a fost identificat terenul pe care a fost amplasată moara.

Împotriva deciziei civile nr. 495/A

din 29 octombrie 2003 A.P.A.P.S. (A.V.A.S.) a declarat recurs, nemotivat în

drept în care susține în esență, că expertizele nu i-au fost comunicate pentru

a formula obiecțiuni și că instanța de apel, fără suport probator a reținut că

imobilul a fost preluat de stat cu titlu. De asemenea, recurenta arată că și de

această dată a fost încălcat principiul disponibilității, deoarece petiționara

C.S. a solicitat restituirea în natură a terenului și clădirilor și măsuri

reparatorii prin echivalent numai pentru clădirile demolate, iar instanța era

datoare să dea curs acestei cereri, conformă cu regula instituită de Legea nr.

10/2001, aceea a acordării în natură a măsurilor reparatorii.

Recursul este nefondat.

Experții s-au conformat

dispozițiunilor art. 208 și art. 209 C. proc. civ. deoarece au efectuat lucrările

cu citarea legală a tuturor părților, inclusiv a recurentei și le-a depus cu 5

zile înainte de termenul fixat pentru judecată.

Recurenta nu a formulat obiecțiuni

la primul termen după depunerea lucrărilor conform art. 212 pct. 2 C. proc.

civ. și nici în motivarea recursului nu evidențiază eventualele deficiențe ale

acestor lucrări de natură a justifica prejudiciul care trebuie să stea la baza

oricărei măsuri procedurale de protecție, sancționată în caz de încălcare cu

nulitatea relativă, astfel că primul motiv de recurs este nefondat.

În accepțiunea art. 27 din Legea nr.

10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 incident în cauză,

nu se mai face distincția între imobilele preluate cu titlu sau fără titlu

evidențiate în patrimoniul societăților comerciale privatizate alte decât cele

prevăzute la art. 20 alin. (1) și (2), astfel că întreaga susținere și

argumentare privind preluarea de către stat a imobilului în litigiu, fără

titlu, în temeiul Legii nr. 119/1948, la care se referă cel de al doilea motiv

de recurs nu-și mai găsește suport egal.

Este de necontestat că SC S. SA este

integral privatizată, considerent pentru care petiționara a și adresat

notificarea A.P.A.P.S.-ului. În aceste condițiuni, față de conținutul

dispozițiunilor art. 27 din Legea nr. 10/2001 în temeiul cărora persoanele

îndreptățite au dreptul numai la despăgubiri condițiile legii speciale privesc

regimul de stabilire și plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate

abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate, nu se poate

spune că instanța de apel a înfrânt principiul disponibilității și și-a depășit

limitele investirii, cu atât mai mult cu cât, raportat la finalitatea

notificării, măsurile reparatorii, includ ambele forme de reparație, în natură

și prin echivalent.

Din această perspectivă criticile

formulate de A.P.A.P.S. (A.V.A.S.) nu sunt întemeiate, motiv pentru care

recursul acestuia va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva deciziei civile nr. 495/A din

29 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 decembrie 2005.