ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4483/2008

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 781 din 22 decembrie

2003 Tribunalul Teleorman, secția civilă, a respins acțiunea formulată de

reclamantul I.D. în nume propriu și în calitate de mandatar al lui I.I.I.

împotriva pârâților SC S.

Alexandria și Asociația S. Serv

și a admis acțiunea împotriva pârâtei A.P.A.P.S. București care a fost obligată

să se conformeze dispozițiilor art. 27 din Legea 10/2001, coroborate cu cele

ale art. 9 alin. (2) din Legea 10/2001 și să emită dispoziția motivată privind

acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.

În considerentele sentinței s-a reținut

că prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat să se constate nulitatea

contractului de vânzare cumpărare de acțiuni TR 0015 din 13 martie 2000 privind

moara din comuna Ciolănești și terenul aferent de 1267 mp.

Ulterior

reclamantul și-a completat acțiunea solicitând introducerea în

cauză , în calitate de reclamanți a numiților I.I.I. și I.F.,

moștenitorii autorului comun și a precizat că solicită în principal restituirea

în natură a morii și terenului aferent, iar în subsidiar acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent bănesc.

Imobilul a fost naționalizat prin Legea nr.

119/1948 împreună cu alte imobile ce au aparținut bunicului reclamantului, I.I.

S-a mai reținut că reaua credință la încheierea

contractului de vânzare cumpărare de acțiuni nu a fost probată.

În ce privește

restituirea morii și a terenului aferent s-a apreciat că în

situația în care statul nu mai este acționar al unei societăți

comerciale ce are în patrimoniul său bunuri naționalizate se pot acorda doar

măsuri reparatorii conform art. 27 din Legea 10/2001, iar despăgubirile se

acordă de A.P.A.P.S.

Prin decizia nr. 2007 din 13 octombrie 2004

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul declarat de reclamanții

I.D., I.I.

, I.F. și Z.G. și a schimbat în

parte sentința,

în sensul obligării intimaților la plata cheltuielilor

de judecată, a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâta A.P.A.P.S. și a

respins cererea de aderare la apel formulată de B.K. pentru lipsa calității

procesuale pasive.

Prin decizia civilă nr. 5065 din 25 mai 2006

Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de

reclamanții I.D., I.I., I.F., Z.D.D. și de pârâta A.V.A.S., a casat decizia

instanței de apel și a trimis cauza la aceeași curte de apel apreciind că

apelanta A.V.A.S. era scutită de plata taxei de timbru potrivit dispozițiilor

art. 51 din Legea 10/2001.

Rejudecând după casare, Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 250 din 16 aprilie 2007 a

admis apelul reclamanților, a respins ca inadmisibilă cererea de aderare la

apel formulată de B.K., a admis cererea de intervenție în nume propriu

formulată de B.K., a schimbat în tot sentința în sensul admiterii în parte a

acțiunii completate și precizate, a obligat pârâta SC S. SA să lase în deplină

proprietate și posesie reclamanților și intervenientei moara din comuna

Ciolănești amplasată pe un teren de 504 mp. A obligat pârâta A.V.A.S. să

plătească reclamanților și intervenientei contravaloarea terenului de 1063 mp

situat în intravilanul comunei Ciolănești, calculată la valoarea de 20.000 lei

vechi/mp reactualizată la data plății și la 89.000 lei RON contravaloarea

utilajelor. A respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a

contractului de vânzare cumpărare

TR

0015

din 13 martie 2000, a respins apelul formulat de pârâta A.V.A.S. precum și

cererea de chemare în garanție formulată de SC S. SA.

În considerentele deciziei s-a reținut

că reclamanții nu au produs dovezi din care să rezulte că prin vânzarea de

acțiuni părțile au intenționat să fraudeze drepturile foștilor proprietari. Mai

mult, prin vânzarea de acțiuni reprezentând 71,4769% din valoarea capitalului

social subscris al societății s-au respectat condițiile legale impuse de astfel

de operațiuni.

Prin decizia

civilă nr. 1651 din 31 august 2000 Tribunalul Teleorman (fila 50 a

dosarului de fond) s-a constatat că reclamanta SC S. SA este

proprietara imobilului moară din comuna Ciolănești amplasat pe un teren de

504,02 mp conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate

seria TR nr. 0018 din 20 februarie 1996. Ca

atare, după privatizare, SC S. SA a

solicitat constatarea dreptului său

de proprietate asupra bunurilor revendicate de reclamanți, situație în care s-a

apreciat că bunurile respective nu au făcut obiectul privatizării și că în

speță nu sunt incidente dispozițiile art. 27 din Legea 10/2001, iar restituirea

în natură a imobilului este posibilă.

Apelul declarat de A.V.A.S. a fost respins cu

motivarea că cererea reclamanților nu este prematură din moment ce au solicitat

restituirea morii încă din 1994, iar susținerea potrivit căreia instanța ar fi

dat mai mult decât s-a cerut a rămas fără obiect raportat la soluția dată de

restituire în natură a imobilelor.

Cererea de aderare la apel a fost

respinsă întrucât solicitanta nu a fost parte în prezentul litigiu.

Împotriva deciziei instanței de apel au

declarat recurs reclamații I.C.C., I.E.A., I.D., I.F., Z.D.D. și pârâta

A.V.A.S.

În recursul reclamanților, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se susține că în mod greșit pârâta

a fost obligată la plata contravalorii suprafeței de 1063 mp teren, teren ce

trebuia restituit în natură întrucât face parte din aceeași proprietate, în

suprafață totală de 1567 mp și urmează același regim juridic.

Pârâta A.V.A.S. și-a întemeiat recursul

pe prevederile pct. 4, 7 și 9 ale art. 304 C. proc. civ., pentru următoarele

motive:

-

lipsa calității procesuale pasive a A.V.A.S. în cauză

-

A.V.A.S. nu poate fi obligată la plata

despăgubirilor bănești în raport de dispozițiile Titlului VII al Legii 247/2005

-

greșita aplicare a prevederilor art. 29 din Legea

10/2001 întrucât terenul de 1063 mp nu este evidențiat în patrimoniul SC S. SA,

chiar instanța de apel reține că acest teren este situat în intravilanul

comunei Ciolănești

-

prin sentința nr. 2841 din 14 octombrie 2002

Tribunalul Teleorman a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare

cumpărare acțiuni TR 0015 din 13 martie 2000, situație în care nu mai sunt incidente

în cauză dispozițiile art. 29, ci acelea ale art. 21 din Legea 10/2001

raportate la art. 26 din lege

-

încălcarea

dispozițiilor art 6 alin. (2) din Legea 10/2001; în mod nelegal

A.V.A.S. a fost obligată la plata

contravalorii utilajelor întrucât în cauză nu s-a

făcut

dovada că aceste utilaje au fost preluate odată cu imobilul și că au existat la

unitatea notificată SC S. SA

-

hotărârea instanței de apel nu este motivată în

ceea ce privește obligarea A.V.A.S. la plata despăgubirilor bănești

-

dosarul administrativ

aferent notificării înregistrate la A.V.A.S. nu a fost

completat

cu toate actele doveditoare

Recursurile sunt fondate pentru considerentele

care succed.

Prin contractul

de vânzare cumpărare de acțiuni TR 0015 din 13 martie 2000

au fost vândute de către Fondul Proprietății de Stat Asociației S. Serv

Alexandria acțiuni la SC S. SA Alexandria, reprezentând 71,4769% din valoarea

capitalului social subscris al SC S. SA Alexandria.

În faza procesuală

a recursului, pârâta A.V.A.S. a depus la dosar copia

unei

hotărâri judecătorești, prin care, într-un alt litigiu soluționat definitiv și

irevocabil, s-a constatat nulitatea contractului de vânzare cumpărare de

acțiuni TR 0015 din 13 martie 2000, respectiv sentința nr. 2841 din 14

octombrie 2002 pronunțată de Tribunalul Teleorman, rămasă definitivă și

irevocabilă prin decizia nr. 327 din 30 ianuarie 2006 a Curții de Apel

București, secția a V-a comercială.

Contestația în anulare formulată de A.V.A.S.

împotriva deciziei nr. 327 din 30 ianuarie 2006 a fost respinsă prin decizia

pronunțată la data de 19 februarie 2007.

Constatarea nulității contractului de

privatizare se impune a fi avută în vedere deoarece motivarea soluției

pronunțate de instanța de apel s-a bazat pe argumentul că SC S. SA este o

societate comercială privatizată cu respectarea dispozițiilor legale.

Cum situația de fapt este în prezent alta,

întrucât prin anularea actelor de privatizare statul a redevenit acționar

majoritar la SC S. SA Alexandria, cu consecințele de rigoare în ceea ce

privește aplicarea Legii 10/2001 modificată, se impune admiterea recursurilor,

casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea spre rejudecare la

instanța de fond.

Instanța de trimitere va pune în

discuția părților calitatea procesuală pasivă a A.V.A.S. și va cere reclamanților

să precizeze care sunt părțile cu care înțeleg să se judece dacă A.V.A.S. nu-și

mai justifică legitimarea procesuală pasivă, se va pronunța asupra cererii de

restituire în natură a imobilului, asupra cererii de intervenție în interes

propriu și a cererii de chemare în garanție formulată de SC S. SA și va dispune

completarea probatoriului cu o expertiză tehnică pentru a se stabili cu

certitudine dacă suprafața de 1063 mp teren este identificată în patrimoniul SC

S. SA Alexandria și cu orice alte probe a căror necesitate va rezulta din

dezbateri.

În rejudecare, celelalte critici

inserate în motivarea recursurilor vor fi luate în considerare drept apărări.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de reclamanții I.C.C.,

I.E.A., I.D., I.F., Z.D.D. și de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 250 din

16 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Bucureșt, secția a IV-a civilă.

Casează decizia atacată precum și sentința

nr. 781 din 22 decembrie 2003 a Tribunalului Teleorman, secția civilă și

trimite cauza la această din urmă instanță pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2

iulie 2008.