ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5730/2007

Deliberând

asupra recursului civil de față;

Î

n motivarea contestației s-a arătat că în mod

greșit s-a respins notificarea

formulată de T.C. și S.G. - ulterior

decedat, moștenitorii fiind S.C. și S.F. prin care s-au solicitat despăgubiri,

în echivalent pentru moara și terenul aferent în suprafață de 0,15 ha din

comuna Traian, jud. Teleorman, cu motivarea că nu s-au depus actele de

proprietate, în condițiile în care s-au depus înscrisuri care dovedesc dreptul

de proprietate al autorului A.S. de la care s-a naționalizat imobilul, conform

Legii nr. 119/1948, respectiv: procesul-verbal de preluare întocmit la 11 iunie

1948 în care se menționează moara și terenul aferent precum și o presă de ulei

cu terenul aferent, aparținând în proprietate autorului contestatorilor,

Registrul inventar nr. 28/1948 și Adeverința nr. 270 din 11 martie 2005 emisă

de Primăria com. Traian, Tabloul morilor naționalizate întocmit în anul 1948 în

care este menționată și moara autorului A.S., certificatul nr. 93 -354 din 24

februarie 1998 emis de Arhivele Naționale - Direcția județeană Teleorman care

menționează că în tabloul morilor naționalizate figurează și moara autorului la

poziția 119, denumită apoi „23 August", M. Of. nr. 229 din 02 octombrie

1948 în care este menționat autorul contestatorilor ca proprietar al morilor

naționalizate, acte de stare civilă, certificate de moștenitor și adresa emisă de

SC S. SA

Alexandria prin care li s-a

comunicat contestatorilor că la data de 13 martie 2000 s-a

încheiat

privatizarea acestei societăți conform prevederilor legale în materie, și că

imobilele nu pot fi restituite în natură, urmând a se acorda măsuri reparatorii

prin echivalent, sens în care părțile se

vor adresa A.V.A.S.-ului, incident fiind art. 27

din Legea nr. 10/2001.

A

admis contestația formulată de contestatorii T.C., S.C. și S.F. în

contradictoriu cu intimata A.V.A.S.

A

obligat-o pe intimata A.V.A.S. să emită în favoarea contestatorilor decizie cu

propunere de acordare a despăgubirilor în condițiile speciale privind regimul

juridic de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate

abuziv în baza Legii nr. 119/1948, respectiv moara și terenul aferent de 0,15

ha situat în comuna Traian, jud. Teleorman, fosta proprietate a autorului A.S.

Instanța

de apel a constatat că s-au depus de către contestatori toate actele care

atestă dreptul de proprietate al autorului A.S. pentru moara țărănească și

terenul aferent de 0,15 ha, că actele au fost certificate pentru conformitate

potrivit art. 139 C. proc. civ., că, în plus, înscrisurile sunt confirmate de

un Monitor Oficial care atestă naționalizarea pe numele autorului A.S., cu atât

mai mult cu cât, după emiterea de către A.V.A.S. a deciziei atacate, prin Legea

nr. 247/2005 s-a introdus art. 22

1

din Legea nr. 10/2001 care

prevede că în absența unor probe contrare, existența și întinderea dreptului de

proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actele de preluare abuzivă iar

aceste prevederi sunt incidente în speță în condițiile în care nu s-au

administrat probe contrare celor administrate de contestatori.

S-a apreciat că nu este fondată susținerea

intimatei A.V.A.S. în sensul că nu

s-ar fi depus actele de proprietate

legalizate în termenul legal, potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001 și că ar

fi intervenit sancțiunea decăderii deoarece actele emană de la arhivele

deținătoare.

Instanța

de apel a motivat că, în condițiile în care imobilul în litigiu se află în

patrimoniul SC S. SA Alexandria, societate ce a fost privatizată, aplicabil în

cauză este art.27 devenit art. 29 iar conform alin. (3) al acestui articol din

Legea nr. 10/2001, A.V.A.S. urmează să propună măsuri reparatorii prin

echivalent, potrivit procedurii reglementate prin Titlul VII din Legea nr.

247/2005

împotriva deciziei pronunțate de

instanța de apel a declarat recurs pârâta

A.V.A.S., care,

invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a

susținut că a fost dată cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor Legii nr.

10/2001.

Recursul va fi admis în limitele și pentru

considerentele care succed.

Susținerea recurentei-pârâte A.V.A.S. conform căreia

instanța de apel a stabilit dreptul contestatorilor la măsuri reparatorii având

în vedere și înscrisurile depuse după expirarea termenului prevăzut de lege

pentru depunerea actelor doveditoare, aplicând greșit dispozițiile art. 22 din

Legea nr. 10/2001, nu este întemeiată.

În

mecanismul de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001, prima etapă o reprezintă

procedura administrativă prealabilă, reglementată de art. 22-26 din legea

republicată, iar obligația persoanei îndreptățite de a depune actele

doveditoare este stabilită de art. 22 (în prezent art. 23) din Legea nr.

10/2001.

Termenul

pentru depunerea actelor doveditoare a fost prelungit prin mai multe ordonanțe

de urgență, ultima fiind O.U.G nr. 10/2003 aprobată cu

modificări prin Legea nr. 289/2003, iar art. 22 (în prezent art. 23)

din lege, așa

cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, prevede că

actele doveditoare pot fi depuse până la data soluționării notificării.

Potrivit textului menționat, entitatea investită

cu soluționarea notificării are

obligația să ia în considerare toate

actele depuse până la data emiterii deciziei sau dispoziției, după caz, iar

stabilirea momentului până la care, în etapa procedurii administrative,

persoana îndreptățită poate să depună actele doveditoare, nu limitează

posibilitatea instanței, învestită cu acțiunea întemeiată pe art. 24 (în

prezent art. 26) din lege, de a soluționa procesul, în cadrul procedurii

judiciare, numai pe baza actelor depuse în etapa procedurii administrative.

Stabilirea

obligației pentru instanță de a soluționa pricina doar pe baza înscrisurilor

depuse în etapa anterioară demersului judiciar ar avea ca efect îngrădirea

accesului la justiție, recunoscut prin art. 21 din Constituție și a dreptului

la un proces echitabil, consacrat prin același articol din Constituție și

recunoscut părților prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Or,

un proces echitabil presupune un tratament egal aplicabil părților implicate în

proces, iar accesul la justiție nu se realizează numai prin posibilitatea de a

sesiza instanța, ci și prin dreptul recunoscut părților de a

propune dovezile care să le susțină pretențiile,

precum și prin dreptul instanței de

a cenzura pertinența, concludenta și

utilitatea lor, de a încuviința administrarea probelor necesare pentru deplina

stabilire a situației de fapt și de a-și întemeia soluția pe probele

administrate.

Astfel

fiind, în speță, instanța de apel a făcut o legală aplicare a dispozițiilor

art. 22 (în prezent art. 23) din Legea nr. 10/2001 și art. 22

1

din

aceeași lege, introdus prin Legea nr. 247/2005

(devenit art. 24 după republicarea

Legii nr. 10/2001) atunci când a

statuat că, în raportul juridic dedus judecății, contestatorii au făcut dovada

atât a dreptului de proprietate al autorului lor asupra imobilului în litigiu

cât și a calității lor de moștenitori ai acestuia.

Instanța

de apel, având în vedere conținutul notificărilor, contestației și

înscrisurilor din care rezultă privatizarea SC S. SA, care a avut, ca efect,

transmiterea în patrimoniul acesteia - printre altele - și a imobilului în

litigiu, în mod corect a constatat că cererea contestatorilor privind

stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent este întemeiată, în raport cu

art. 27 devenit, după

republicare, art. 29

din Legea nr. 10/2001 și, făcând aplicarea alin. (3) al art. 29, a statuat că

instituția publică implicată în privatizarea SC S. SA Alexandria -

respectiv

A.V.A.S. - urmează a propune măsuri reparatorii prin echivalent ce vor fi

acordate conform procedurii prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și a

normelor metodologice de aplicare aprobate H.G.

nr. 1075/2005.

Cu toate acestea, recursul declarat de pârâta

A.V.A.S. se impune a fi admis în considerarea următoarelor argumente:

Prin

contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. TR 15 din 13 martie 2000 15/13

martie 2000 au fost vândute de către Fondul Proprietății de Stat, în calitate

de vânzător, Asociației S.S. Alexandria, în calitate de cumpărător, acțiuni la

SC S. SA Alexandria, reprezentând 71,4769% din valoarea capitalului social

subscris al SC S. SA Alexandria.

În

faza procesuală a recursului, au fost depuse la dosar copii de pe hotărârile

judecătorești, prin care, într-un alt litigiu, soluționat definitiv și

irevocabil, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de

vânzare-cumpărare de acțiuni T R din 13 martie 2000 încheiat între Fondul

Proprietății de Stat (devenită ulterior, prin reorganizare A.P.A.P.S., conform

O.U.G nr. 296/2000, care, la rându-i, prin comasarea cu absorbție, conform

O.U.G nr. 23/2004 a devenit A.V.A.S.) și Asociația S.S., respectiv sentința nr.

2841 din 14 octombrie 2002 pronunțată de Tribunalul Teleorman rămasă definitivă

și irevocabilă prin decizia nr. 327 din 30 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a V a comercială, (filele 43-53 din dosarul nr.

9402/3/2005 al ÎCCJ).

Contestația în anulare formulată de A.V.A.S.

împotriva decizia nr. 327 din

30 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a V a comercială, care a făcut obiectul dosarului nr.

3874/2/2006 a fost respinsă prin decizia pronunțată la data de 19 februarie

2007.

Astfel

fiind, chiar dacă celelalte critici invocate de recurenta A.V.A.S. sunt

nefondate, în soluționarea recursului, Înalta

Curte urmează a avea în vedere că

printr-o hotărâre definitivă și

irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută a contractului prin care SC S. SA

Alexandria a fost privatizată, prin vânzarea acțiunilor reprezentând un procent

de 71,4769% din valoarea capitalului social subscris al SC S. SA Alexandria.

Acest

aspect se impune a fi avut în vedere deoarece motivarea în drept a soluției

pronunțate de instanța de apel era bazată pe argumentul că SC S. SA Alexandria

este o societate comercială privatizată cu respectarea dispozițiilor legale și

că astfel, în speță, este incident art. 27 devenit art. 29 din

Legea nr. 10/2001, argument care însă, față de

hotărârile judecătorești evocate,

nu mai subzistă.

Cum

situația de fapt avută în vedere de instanța de apel este în prezent cu totul

alta întrucât prin anularea actelor în baza cărora SC S. SA Alexandria s-a

privatizat, statul a devenit în prezent, acționar majoritar la această

societate, cu consecințele de rigoare în planul Legii nr. 10/2001, astfel

cum a fost completată și modificată, se impune

admiterea recursului declarat de

intimata A.V.A.S., casarea deciziei

atacate și a sentinței nr. 1047 din 04 octombrie 2005 a Tribunalului București,

secția a V a civilă, și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul

București.

Cu acest

prilej, instanța de trimitere urmează să pună în discuția părților calitatea

procesuală pasivă a A.V.A.S., să pună în vedere contestatorilor să precizeze

care sunt părțile în contradictoriu cu care înțeleg să se judece, dacă A.V.A.S.

nu-și mai justifică legitimarea procesuală pasivă, să se pronunțe asupra

cererii contestatorilor cu privire la imobilul în

litigiu, care a aparținut antecesorului

lor și să dispună, eventual,

completarea probatoriului cu o expertiză tehnică pentru identificarea certă a

imobilului, în vederea aplicării corecte a dispozițiilor Legii nr. 10/2001

incidente, în raport cu situația de fapt ce se va stabili precum și

cu orice alte probe a căror necesitate ar rezulta

din dezbateri.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.V.A.S.

Casează decizia nr. 481 A din 11 septembrie

2006 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, și sentința nr. 1047 din 04 octombrie 2005 a Tribunalului

București, secția a

V

a civilă.

Trimite

cauza spre rejudecare Tribunalului București.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 17 septembrie 2007.