ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5730/2007

Deliberând asupra recursului civil de față; Î n motivarea contestației s-a arătat că în mod greșit s-a respins notificarea formulată de T.C. și S.G. - ulterior decedat, moștenitorii fiind S.C. și S.F. prin care s-au solicitat despăgubiri, în echivalent pentru moara și terenul aferent în suprafață de 0,15 ha din comuna Traian, jud. Teleorman, cu motivarea că nu s-au depus actele de proprietate, în condițiile în care s-au depus înscrisuri care dovedesc dreptul de proprietate al autorului A.S. de la care s-a naționalizat imobilul, conform Legii nr. 119/1948, respectiv: procesul-verbal de preluare întocmit la 11 iunie 1948 în care se menționează moara și terenul aferent precum și o presă de ulei cu terenul aferent, aparținând în proprietate autorului contestatorilor, Registrul inventar nr. 28/1948 și Adeverința nr. 270 din 11 martie 2005 emisă de Primăria com.

Traian, Tabloul morilor naționalizate întocmit în anul 1948 în care este menționată și moara autorului A.S., certificatul nr. 93 -354 din 24 februarie 1998 emis de Arhivele Naționale - Direcția județeană Teleorman care menționează că în tabloul morilor naționalizate figurează și moara autorului la poziția 119, denumită apoi „23 August", M. Of. nr. 229 din 02 octombrie 1948 în care este menționat autorul contestatorilor ca proprietar al morilor naționalizate, acte de stare civilă, certificate de moștenitor și adresa emisă de SC S. SA Alexandria prin care li s-a comunicat contestatorilor că la data de 13 martie 2000 s-a încheiat privatizarea acestei societăți conform prevederilor legale în materie, și că imobilele nu pot fi restituite în natură, urmând a se acorda măsuri reparatorii prin echivalent, sens în care părțile se vor adresa A.V.A.S.-ului, incident fiind art. 27 din Legea nr. 10/2001.

A admis contestația formulată de contestatorii T.C., S.C. și S.F. în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. A obligat-o pe intimata A.V.A.S. să emită în favoarea contestatorilor decizie cu propunere de acordare a despăgubirilor în condițiile speciale privind regimul juridic de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv în baza Legii nr. 119/1948, respectiv moara și terenul aferent de 0,15 ha situat în comuna Traian, jud. Teleorman, fosta proprietate a autorului A.S. Instanța de apel a constatat că s-au depus de către contestatori toate actele care atestă dreptul de proprietate al autorului A.S. pentru moara țărănească și terenul aferent de 0,15 ha, că actele au fost certificate pentru conformitate potrivit art. 139 C. proc.

civ., că, în plus, înscrisurile sunt confirmate de un Monitor Oficial care atestă naționalizarea pe numele autorului A.S., cu atât mai mult cu cât, după emiterea de către A.V.A.S. a deciziei atacate, prin Legea nr. 247/2005 s-a introdus art. 22 1 din Legea nr. 10/2001 care prevede că în absența unor probe contrare, existența și întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actele de preluare abuzivă iar aceste prevederi sunt incidente în speță în condițiile în care nu s-au administrat probe contrare celor administrate de contestatori. S-a apreciat că nu este fondată susținerea intimatei A.V.A.S. în sensul că nu s-ar fi depus actele de proprietate legalizate în termenul legal, potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001 și că ar fi intervenit sancțiunea decăderii deoarece actele emană de la arhivele deținătoare.

Instanța de apel a motivat că, în condițiile în care imobilul în litigiu se află în patrimoniul SC S. SA Alexandria, societate ce a fost privatizată, aplicabil în cauză este art.27 devenit art. 29 iar conform alin. (3) al acestui articol din Legea nr. 10/2001, A.V.A.S. urmează să propună măsuri reparatorii prin echivalent, potrivit procedurii reglementate prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel a declarat recurs pârâta A.V.A.S., care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susținut că a fost dată cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Recursul va fi admis în limitele și pentru considerentele care succed. Susținerea recurentei-pârâte A.V.A.S.

conform căreia instanța de apel a stabilit dreptul contestatorilor la măsuri reparatorii având în vedere și înscrisurile depuse după expirarea termenului prevăzut de lege pentru depunerea actelor doveditoare, aplicând greșit dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, nu este întemeiată. În mecanismul de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001, prima etapă o reprezintă procedura administrativă prealabilă, reglementată de art. 22-26 din legea republicată, iar obligația persoanei îndreptățite de a depune actele doveditoare este stabilită de art. 22 (în prezent art. 23) din Legea nr. 10/2001. Termenul pentru depunerea actelor doveditoare a fost prelungit prin mai multe ordonanțe de urgență, ultima fiind O.U.G nr. 10/2003 aprobată cu modificări prin Legea nr. 289/2003, iar art. 22 (în prezent art. 23) din lege, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, prevede că actele doveditoare pot fi depuse până la data soluționării notificării.

Potrivit textului menționat, entitatea investită cu soluționarea notificării are obligația să ia în considerare toate actele depuse până la data emiterii deciziei sau dispoziției, după caz, iar stabilirea momentului până la care, în etapa procedurii administrative, persoana îndreptățită poate să depună actele doveditoare, nu limitează posibilitatea instanței, învestită cu acțiunea întemeiată pe art. 24 (în prezent art. 26) din lege, de a soluționa procesul, în cadrul procedurii judiciare, numai pe baza actelor depuse în etapa procedurii administrative. Stabilirea obligației pentru instanță de a soluționa pricina doar pe baza înscrisurilor depuse în etapa anterioară demersului judiciar ar avea ca efect îngrădirea accesului la justiție, recunoscut prin art. 21 din Constituție și a dreptului la un proces echitabil, consacrat prin același articol din Constituție și recunoscut părților prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Or, un proces echitabil presupune un tratament egal aplicabil părților implicate în proces, iar accesul la justiție nu se realizează numai prin posibilitatea de a sesiza instanța, ci și prin dreptul recunoscut părților de a propune dovezile care să le susțină pretențiile, precum și prin dreptul instanței de a cenzura pertinența, concludenta și utilitatea lor, de a încuviința administrarea probelor necesare pentru deplina stabilire a situației de fapt și de a-și întemeia soluția pe probele administrate.

Astfel fiind, în speță, instanța de apel a făcut o legală aplicare a dispozițiilor art. 22 (în prezent art. 23) din Legea nr. 10/2001 și art. 22 1 din aceeași lege, introdus prin Legea nr. 247/2005 (devenit art. 24 după republicarea Legii nr. 10/2001) atunci când a statuat că, în raportul juridic dedus judecății, contestatorii au făcut dovada atât a dreptului de proprietate al autorului lor asupra imobilului în litigiu cât și a calității lor de moștenitori ai acestuia.

Instanța de apel, având în vedere conținutul notificărilor, contestației și înscrisurilor din care rezultă privatizarea SC S. SA, care a avut, ca efect, transmiterea în patrimoniul acesteia - printre altele - și a imobilului în litigiu, în mod corect a constatat că cererea contestatorilor privind stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent este întemeiată, în raport cu art. 27 devenit, după republicare, art. 29 din Legea nr. 10/2001 și, făcând aplicarea alin. (3) al art. 29, a statuat că instituția publică implicată în privatizarea SC S. SA Alexandria - respectiv A.V.A.S. - urmează a propune măsuri reparatorii prin echivalent ce vor fi acordate conform procedurii prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și a normelor metodologice de aplicare aprobate H.G.

nr. 1075/2005. Cu toate acestea, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. se impune a fi admis în considerarea următoarelor argumente: Prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. TR 15 din 13 martie 2000 15/13 martie 2000 au fost vândute de către Fondul Proprietății de Stat, în calitate de vânzător, Asociației S.S. Alexandria, în calitate de cumpărător, acțiuni la SC S. SA Alexandria, reprezentând 71,4769% din valoarea capitalului social subscris al SC S. SA Alexandria.

În faza procesuală a recursului, au fost depuse la dosar copii de pe hotărârile judecătorești, prin care, într-un alt litigiu, soluționat definitiv și irevocabil, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni T R din 13 martie 2000 încheiat între Fondul Proprietății de Stat (devenită ulterior, prin reorganizare A.P.A.P.S., conform O.U.G nr. 296/2000, care, la rându-i, prin comasarea cu absorbție, conform O.U.G nr. 23/2004 a devenit A.V.A.S.) și Asociația S.S., respectiv sentința nr. 2841 din 14 octombrie 2002 pronunțată de Tribunalul Teleorman rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 327 din 30 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V a comercială, (filele 43-53 din dosarul nr. 9402/3/2005 al ÎCCJ).

Contestația în anulare formulată de A.V.A.S. împotriva decizia nr. 327 din 30 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V a comercială, care a făcut obiectul dosarului nr. 3874/2/2006 a fost respinsă prin decizia pronunțată la data de 19 februarie 2007. Astfel fiind, chiar dacă celelalte critici invocate de recurenta A.V.A.S. sunt nefondate, în soluționarea recursului, Înalta Curte urmează a avea în vedere că printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută a contractului prin care SC S. SA Alexandria a fost privatizată, prin vânzarea acțiunilor reprezentând un procent de 71,4769% din valoarea capitalului social subscris al SC S. SA Alexandria.

Acest aspect se impune a fi avut în vedere deoarece motivarea în drept a soluției pronunțate de instanța de apel era bazată pe argumentul că SC S. SA Alexandria este o societate comercială privatizată cu respectarea dispozițiilor legale și că astfel, în speță, este incident art. 27 devenit art. 29 din Legea nr. 10/2001, argument care însă, față de hotărârile judecătorești evocate, nu mai subzistă.

Cum situația de fapt avută în vedere de instanța de apel este în prezent cu totul alta întrucât prin anularea actelor în baza cărora SC S. SA Alexandria s-a privatizat, statul a devenit în prezent, acționar majoritar la această societate, cu consecințele de rigoare în planul Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost completată și modificată, se impune admiterea recursului declarat de intimata A.V.A.S., casarea deciziei atacate și a sentinței nr. 1047 din 04 octombrie 2005 a Tribunalului București, secția a V a civilă, și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București. Cu acest prilej, instanța de trimitere urmează să pună în discuția părților calitatea procesuală pasivă a A.V.A.S., să pună în vedere contestatorilor să precizeze care sunt părțile în contradictoriu cu care înțeleg să se judece, dacă A.V.A.S.

nu-și mai justifică legitimarea procesuală pasivă, să se pronunțe asupra cererii contestatorilor cu privire la imobilul în litigiu, care a aparținut antecesorului lor și să dispună, eventual, completarea probatoriului cu o expertiză tehnică pentru identificarea certă a imobilului, în vederea aplicării corecte a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 incidente, în raport cu situația de fapt ce se va stabili precum și cu orice alte probe a căror necesitate ar rezulta din dezbateri.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.V.A.S. Casează decizia nr. 481 A din 11 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, și sentința nr. 1047 din 04 octombrie 2005 a Tribunalului București, secția a V a civilă. Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 septembrie 2007.