ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5621/2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5621/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea precizată ulterior

N.M., S.M. și S.A. au chemat în judecată A.V.A.S. București și SC M. SA Brăila,

solicitând desființarea deciziei nr. 300 din 14 decembrie 2004 emisă de

A.V.A.S. București prin care li s-a respins notificarea nr. 16/2002 pentru

restituirea în natură a imobilului situat în comuna Dudești, județul Brăila,

compus din moară, presă de ulei și teren în suprafață de 2400 mp Întrucât prin

dispoziția nr. 294 din 28 februarie 2005 a Primarului comunei Dudești, le-a

fost restituit terenul de 2490 mp înțeleg să conteste decizia A.V.A.S. numai în

ceea ce privește moara și presă de ulei, preluate de stat în mod abuziv în baza

Legii nr. 119/1948, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 27 din Legea

nr. 10/2001, în ceea ce privește acordarea de măsuri reparatorii prin titluri

de valoare nominală sau acțiuni.

Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, investit cu soluționarea cauzei prin declinare de competență de către

Tribunalul Brăila; prin sentința nr. 1033 din 27 septembrie 2005 a admis în

parte acțiunea precizată în contradictoriu cu A.V.A.S. București, a anulat

decizia nr. 300 din 14 decembrie 2004 emisă de pârâtă.

A obligat A.V.A.S. să emită în

favoarea contestatorilor decizie motivată cu propunere de acordare a despăgubirilor

aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru moara și presa de ulei

situate în comuna Dudești, județul Brăila, naționalizate în baza Legii nr.

119/1948 și preluate cu procesul-verbal din 18 iunie 1948 în dosarul nr.

229/1948 al Primăriei comunei Niculești Jianu, județul Brăila.

A respins contestația în

contradictoriu cu SC M. SA ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără

calitate procesuală pasivă.

Tribunalul a reținut că prin actul

de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 196 din 14 februarie 1932 și

transcris sub nr. 1535/1938, autorul reclamanților, S.N., a dobândit terenul de

2490 mp situat în satul Tătaru, județul Brăila, cu vecinătățile precizate în

act, iar din certificatul nr. 82379 din 18 iunie 1991 emis de Direcția Generală

a Arhivelor Statului, Filiala arhivelor statului județul Brăila, rezulta că

potrivit dosarului nr. 229/1948 al Primăriei comunei Niculești Jianu, pe

terenul de 2400 mp, există o moară și presă de ulei proprietatea lui N.S.,

construcție din zid, învelită cu tablă compusă din subsol, parter și etaje în

stare bună, suprafața construită fiind de 710 mp. De asemenea, prin hotărârea

nr. 2178 din 30 septembrie 1946, Camera de comerț și industrie Brăila, l-a

autorizat pe autorul S.N., comerciant cu firmă înscrisă la Registrul comerțului

Brăila sub nr. 200/1938 de a adnota firma presă de ulei țărănească, pe cont

propriu la același sediu din comuna Niculești Jianu, județul Brăila.

Ulterior, imobilul a fost preluat de

stat în baza Legii nr. 119/1948, conform procesului-verbal din 18 iunie 1948

aflat în dosarul nr. 229/1948 al Primăriei comunei Niculești Jianu și a figurat

în lista morilor naționalizate publicată în M.Of., partea I-a din octombrie

din Legea nr. 10/2001, fiind aplicabile și dispozițiile art. 2 alin. (1) lit.

a) din lege.

Pe de altă parte, conform

certificatului de moștenitor nr. 128 din 13 aprilie 2001 eliberat de BNP C.G.

și a actelor de stare civilă anexate notificării, reclamanții erau moștenitorii

fostului proprietar S.N. și prin urmare li se aplicau dispozițiile art. 4 din

Legea nr. 10/2001 republicată.

Pe cale de consecință, și întrucât

imobilul în litigiu era evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale

privatizate, reclamanții aveau dreptul la măsuri reparatorii în echivalent

conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, respectiv

despăgubiri, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată

a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia nr. 482/A din

11 septembrie 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de A.V.A.S. București

împotriva sentinței nr. 1033 din 27 septembrie 2005 a Tribunalului București,

secția a IV-a civilă.

Instanța de apel a respins criticile

formulate de A.V.A.S. București potrivit cărora reclamanții nu ar fi probat în

cadrul procedurii administrative dreptul de proprietate al autorului lor asupra

imobilului în litigiu așa cum o cereau expres dispozițiile art. 22 din Legea

nr. 10/2001 în redactarea de la data emiterii deciziei contestate, respectiv

aceea că A.V.A.S. nu are competența de a restitui în natură imobile preluate

abuziv.

Astfel, s-a reținut că și în faza

procedurii administrative reclamanții au depus odată cu notificarea,

certificatul nr. 82379 din 18 iunie 1991 emis de Filiala arhivelor statului

județul Brăila ce atestă dreptul de proprietate al autorului S.N. asupra

imobilului în litigiu, respectiv copie după Monitorul Oficial din octombrie

1948 în care figura între morile naționalizate în baza Legii nr. 119/1948 și

moara și presa de ulei în discuție, fostă proprietate a lui S.N. Pe cale de

consecință în situația în care apelanta ar fi considerat insuficiente aceste

dovezi avea obligația să-i încunoștințeze pe notificatori să-și completeze

probele, ceea ce însă nu a făcut. Or, în cauză erau incidente dispozițiile art.

24 din Legea nr. 10/2001 republicată, existența și întinderea dreptului de proprietate,

în lipsa unor dovezi contrare, fiind cea rezultată din actul normativ sau de

autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive. Menționatele

prevederi legale introduse prin Legea nr. 247/2005 sunt aplicabile și

proceselor în curs de judecată ca cel din speță.

Pe de altă parte, emiterea de către

A.V.A.S. a unei noi decizii cu propunere de acordare a despăgubirilor în

condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv este în acord cu Legea nr.

10/2001, respectând totodată principiul disponibilității față de precizarea

expresă a acțiunii făcută de reclamanți.

În contra menționatei decizii a

declarat recurs A.V.A.S. București invocând motivul de casare prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând pe fond respingerea acțiunii și menținerea

deciziei nr. 300 din 14 decembrie 2004 pe care a emis-o, ca legală și

temeinică.

Astfel, s-a învederat că în lumina

Legii nr. 10/2001 și a H.G. nr. 498/2003 A.V.A.S. nu putea fi obligată la

emiterea unei decizii motivate, nefiind îndeplinită procedura administrativă

obligatorie. În acest sens s-a invocat art. 23 din Legea nr. 10/2001 astfel cum

a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, potrivit căruia actele doveditoare

ale dreptului de proprietate, precum și în cazul moștenitorilor, cele care

atestă această calitate și, după caz, înscrisurile necesare evaluării

pretențiilor de restituire pot fi depuse până la data soluționării notificării.

Or, în speță, reclamanții nu s-au

conformat dispoziției legale evocate și prin urmare nu se poate reține vreo

culpă în sarcina A.V.A.S. atâta timp cât aceștia nu s-au conformat solicitării

recurentei de a completa dosarul administrativ cu actele necesare.

Pe cale de consecință recurenta a

invocat lipsa calității procesuale pasive privind cererea de restituire în

natură a imobilului formulată de reclamanți.

De asemenea, recurenta a învederat

că în toate cazurile instanța este chemată să se pronunțe asupra legalității

deciziei emise în cadrul procedurii administrative în baza dispozițiilor legale

în vigoare în momentul emiterii acesteia.

Astfel, conform O.U.G. nr. 10/2003

pentru prelungirea termenului de depunere a actelor doveditoare prevăzute de

art. 22 din Legea nr. 10/2001 aprobată prin Legea nr. 289/2003, termenul de

depunere a actelor doveditoare prevăzute la art. 22 din Legea nr. 10/2001 cu

modificările și completările ulterioare, se prelungește până la data de 1 iulie

fi admise ca probe pentru soluționarea cauzei.

Acest termen, fiind unul de

decădere, actele prezentate după data de 1 iulie 2003, inclusiv cele depuse în

instanța de judecată nu mai pot fi primite.

Pe cale de consecință, întrucât

reclamanții nu au respectat menționatul termen, înscrisurile depuse în

dovedirea dreptului de proprietate al autorului lor nu mai puteau fi primite și

prin urmare corect a fost respinsă notificarea.

În fine, s-a susținut că A.V.A.S. nu

este competentă să restituie în natură imobilele preluate abuziv, o atare

cerere putând fi formulată numai în contradictoriu cu deținătorul imobilului

care este SC M. SA.

În acest context A.V.A.S., ca

instituție implicată, este competentă în a propune acordarea de măsuri

reparatorii în echivalent în condițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

cu modificările ulterioare, măsuri care se calculează și se acordă numai de

către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Astfel fiind A.V.A.S. nu era

competentă să soluționeze cererea reclamanților.

Recursul nu este fondat.

Din dosar a rezultat că prin

notificarea adresată fostului A.P.A.P.S. la 29 ianuarie 2002, notificatorii

N.M., S.M. și S.A., în temeiul art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 au

solicitat restituirea în natură a imobilului situat în comuna Dudești, județul

Brăila compus din moară și utilajele aferente, presa de ulei și teren în

suprafață de 2400 mp în valoare de cca. 2.000.000.000 lei vechi. În cuprinsul

notificării s-a specificat că imobilul în litigiu a aparținut tatălui solicitanților

S.N. iar conform procesului-verbal nr. 18 din 18 iunie 1948 a fost preluat

abuziv de stat. La data notificării moara se afla în patrimoniul SC M. SA

Brăila, iar notificatorii au precizat că își probează calitatea de succesori ai

proprietarului inițial cu actele de stare civilă și certificatul de calitate de

moștenitor iar asupra terenului intravilan învecinat morii li s-a reconstituit

dreptul de proprietate. De asemenea, au consemnat anexarea în copie a actelor

menționate în cuprinsul notificării (f. 21 dos. nr. 13596/3/2005).

Ulterior, la A.P.A.P.S. a fost

înregistrată sub nr. 24508 din 12 august 2003 copia M.Of. din octombrie 1948,

partea I-privind morile naționalizate și care viza și moara fostă proprietate a

autorului S.N. din comuna Nicolești-Jianu (Dudești) aspect atestat de

reprezentanții recurentei prin referat (f. 18 dos. nr. 13596/3/2005).

Prin decizia nr. 300 din 14

decembrie 2004 A.V.A.S. (fostă A.P.A.P.S.) a respins notificarea nr. 16/2002 cu

mențiunea că notificatorii nu au depus actele doveditoare referitoare la

dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat, conform art. 22 din Legea

nr. 10/2001 (f. 13-14 dosar nr. 13596/3/2005).

Potrivit textului legal evocat, în

redactarea de la data emiterii deciziei, actele doveditoare ale dreptului de

proprietate, precum și în cazul moștenitorilor, cele care atestă această

calitate vor fi depuse ca anexe la notificare, o dată cu aceasta, sau în termen

de cel mult 24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi (14

februarie 2004).

Or, în sensul art. 22 din Legea nr.

10/2001 reclamanții au anexat notificării certificatul nr. 82379 din 18 iunie

1991 eliberat de Filiala arhivelor statului județul Brăila în care se consemna

că în arhiva Primăriei comunei Niculești Jianu s-a găsit dosarul nr. 229/1948

ce cuprindea lucrări cu privire la moara și presa de ulei, proprietatea lui

N.S. naționalizată la 18 iunie 1948 în baza Legii nr. 119/1948, dosar în care

se afla procesul-verbal de predare- preluare a morii de făină țărănească, mălai

și una presă de ulei din comuna Niculești Jianu, județul Brăila, înregistrată

la Camera de Comerț și Industrie Brăila sub nr. 200/1938. În cuprinsul

certificatului s-a menționat și că în procesul verbal de predare-primire

figurau terenul de 2400 mp și clădiri, respectiv moara construită din zid,

învelită cu tablă compusă din subsol, parter și etaje în stare bună, cu o

suprafață construită de 710 mp (f. 28 dos. nr. 13596/3/2005. Ulterior, a fost

depusă tot în faza procedurii administrative copia Monitorului Oficial din

octombrie 1948 pag. 2049 vizând morile naționalizate în care figurează și

„moara fostă proprietatea S.N. din comuna Nicolești Jianu” (f. 17-19 dos. nr.

13596/3/2005).

Normele metodologice de aplicare

unitară a Legii nr. 10/2001 adoptate prin H.G. nr. 498 din 18 aprilie 2003, în

vigoare la data emiterii deciziei contestate, statuează în explicarea art. 22

din lege, la pct. d), că prin acte doveditoare se înțelege orice acte juridice

care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau ascendentul/testatorul

acesteia la data preluării abuzive (extras carte funciară, istoric de rol

fiscal, procesul-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o

autoritate din perioada respectivă, care atesta direct sau indirect faptul că

bunul respectiv aparținea persoanei respective).

Or, așa cum deja s-a relevat, actele

depuse de reclamanți în faza procedurii administrative se încadrează în

dispozițiile art. 22 lit. d) din H.G. nr. 498/2003 pentru dovedirea dreptului

de proprietate al autorului S.N. În orice caz, dacă recurenta le-ar fi

considerat insuficiente trebuia să solicite reclamanților completarea lor, ceea

ce însă nu a făcut.

Pe de altă pare, în faza procedurii

judiciare, reclamanții au completat înscrisurile doveditoare cu actul de vânzare-cumpărare

nr. 196 din 19 februarie 1932 transcris sub nr. 1535/1938 prin care autorul

S.N. a dobândit terenul în suprafață de 2490 mp cu vecinătățile precizate în

act, situat în comuna Tătaru, județul Brăila (f. 76 dosar nr. 13596/3/2005)

procesul-verbal din 18 iunie 1948 aflat în dosarul nr. 229/1948 al Primăriei

comunei Niculești-Jianu cu privire la moara și presa de ulei fostă proprietatea

N.S., naționalizată la 18 iunie 1948 prin Legea nr. 119/1948 (f. 46-50 dos. nr.

13596/3/2005), certificatul nr. 80180 din 25 iulie 1990 emis de Filiala

arhivelor statului județul Brăila prin care se atestă că în tabelul cu

întreprinderile naționalizate la data de 1 martie 1949 și la poziția nr. 32

apare S.N. cu o moară și presă de ulei naționalizate în comuna Niculești Jianu,

județul Brăila (f. 51 dos. nr. 13596/3/2005); hotărârea nr. 2178 din 30

septembrie 1946 emisă de Camera de Comerț și de Industrie Brăila prin care S.N.

a fost autorizat de a adnota firma „presă de ulei țărănească”, pe cont propriu

la același sediu din comuna Niculești Jianu, județul Brăila (f. 52 dos. nr.

13596/3/2005); fișa întreprinderii naționalizate, dată în administrarea

Primăriei Niculești Jianu, județul Brăila fostă proprietatea N.S. (f. 68 dos.

nr. 13596/3/2005).

Din cele expuse rezultă că în speță,

reclamanții au făcut pe deplin dovada dreptului de proprietate al autorului lor

S.N. cu privire la imobilul în litigiu.

Susținerea recurentei că

menționatele înscrisuri trebuiau depuse până la data de 1 iulie 2003, conform

O.U.G. nr. 10/2003 este contrazisă de chiar prevederile art. 22 din Legea nr.

10/2001 în redactarea de la data emiterii deciziei contestate și care statuează

că actele doveditoare care nu au fost anexate notificării puteau fi depuse în

termen de cel mult 24 de luni de la data intrării în vigoare a legii (termenul

a fost prelungit succesiv prin mai multe Ordonanțe ale Guvernului până la 14

februarie 2004).

Așa cum deja s-a evidențiat,

reclamanții au anexat notificării o serie de înscrisuri ce atestau deținerea

proprietății asupra imobilului în litigiu de către autorul S.N., înscrisuri pe

care le-au completat în faza procedurii judiciare, procedeu corect și în acord

cu dispozițiile art. 129 și art. 130 C. proc. civ. care obligă judecătorul să

stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru aflarea adevărului în cauză, pe

baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul

pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest sens, va putea ordona

administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se

împotrivesc.

Așadar, termenul menționat de

recurentă, chiar dacă ar fi avut un caracter imperativ vizează exclusiv faza

procedurii administrative și nu poate fi opus instanței de judecată sesizată cu

soluționarea contestației împotriva deciziei/dispoziției emise de unitatea

notificată.

În ceea ce privește susținerea din

recurs potrivit căreia A.V.A.S. nu era competentă să restituie în natură

imobilele preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945- 30 decembrie 1989

deși este corectă excede obiectul litigiului.

Astfel, prin precizarea de acțiune,

reclamanții au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent conform art. 27

pct. 1 din Legea nr. 10/2001, respectiv titluri de valoare nominală sau

acțiuni, având în vedere că moara în litigiu era deținută de SC M. SA Brăila,

unitate privatizată de A.V.A.S.

În acest context, alin. (2) al art.

27 din Legea nr. 10/2001 în redactarea de la data notificării și a soluționării

litigiului în fond statua că notificarea se adresează instituției publice care

a efectuat privatizare, în speță A.V.A.S..

O prevedere similară o conțin

dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată care fac

trimitere și la art. 26 alin. (1) din lege cu precizarea că măsurile

reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică ce efectuează

sau, după caz, a efectuat privatizarea.

Prin urmare, susținerile recurentei

potrivit căreia A.V.A.S. nu ar avea calitate procesuală pasivă, respectiv nu ar

fi competentă să soluționeze notificarea, nu pot fi primite.

De altfel, prin emiterea deciziei

nr. 366 din 14 decembrie 2004 chiar A.V.A.S. a considerat că este competentă să

examineze și să se pronunțe asupra notificării nr. 16/2002 formulată de

reclamanți, întrucât chiar dacă a respins-o soluția dată viza, așa cum deja s-a

relevat, motive de fond, respectiv pretinsa nedepunere a titlului de

proprietate al autorului S.N., iar nu lipsa de competență în rezolvarea

notificării.

În fine, este adevărat că potrivit

prevederilor art. 13 lit. a) din Capitolul III Titlul VII al Legii nr. 247/2005

privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor, stabilirea cuantumului

final al despăgubirilor se face de Comisia Centrală constituită în subordinea

Cancelariei Primului Ministru care are ca principală atribuție emiterea

deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire. Aceasta însă nu

scutește entitatea investită cu soluționarea notificării să emită dispoziție

motivată pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent în condițiile

art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată.

Față de cele ce preced recursul

urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 482 A din 18 septembrie 2006

a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și

de familie.

Obligă pe recurenta-pârâtă să

plătească intimaților-reclamanți N.M., S.M. și S.A. suma de 2.000 lei, cu titlu

de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 septembrie

2007.