ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.11.2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7333/2008

HOTĂRÂRE
24.11.2008
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7333/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor civile de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin cererea

înregistrată la instanță sub nr. 5925/2004, contestatorii C.I., C.F., C.V. și

C.G. au solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună restituirea

imobilelor preluate în mod abuziv de regimul politic anterior anului 1989,

imobile identificate a fi moară țărănească, fabrică de ulei, clădire cu

destinație de locuință și terenul aferent, situate în comuna Rusănești, sat

Jieni, județul Olt, bunuri ce au fost proprietatea autorului lor C.I.N.I.

Tribunalul Olt, prin

sentința civilă nr. 317 din 27 iunie 2005 a respins contestația, cu motivarea

că petenții nu au făcut dovada dreptului de proprietate pretins.

Prin decizia nr. 49

din 19 ianuarie 2006, Curtea de Apel Craiova a admis apelul, a desființat

sentința instanței de fond și a trimis cauza spre rejudecare, cu motivarea că

în cauză nu a fost introdus deținătorul imobilelor, așa cum au solicitat

reclamanții, fiind încălcat principiul disponibilității părților.

Cauza a fost

reînregistrată la Tribunalul Olt și prin sentința nr. 399 din 23 mai 2006 a

acestei instanțe a fost admisă cererea reclamanților și obligată pârâta SC D.L.

SRL Caracal să restituie o moară țărănească cu o capacitate de o tonă măciniș

pe zi, situată în comuna Rusănești, sat Jieni, jud. Olt, fiind respinsă cererea

cu privire la restituirea fabricii de ulei și terenul în suprafață de 5000 mp

formulată împotriva Primăriei comunei Rusănești și a Statului Român prin

Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru a pronunța

această sentință, tribunalul a reținut că notificarea comunicată prin

executorul judecătoresc se referă numai la moara de cereale și la terenul

aferent în suprafață de 5000 mp, bunuri naționalizate în anul 1949.

S-a reținut că în

această situație nu poate fi primită cererea petenților pentru restituirea fabricii

de ulei, iar cu privire la teren nu se face vorbire dacă se află în intravilan,

neexistând nici dovezi că s-ar fi formulat cereri în condițiile legilor

speciale pentru reconstituirea proprietăților funciare.

Cu privire la moara

de măciniș s-a reținut că predarea bunului dobândit prin licitație s-a făcut

după publicarea Legii nr. 10/2001, situație în care nu operează prezumția de

bună-credință, astfel cumpărătoarea SC D.L. SRL Caracal este obligată să

restituie imobilul.

Prin decizia

nr. 644 din 28 mai 2007 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, au fost admise

apelurile declarate de reclamanții C.F.F., C.I.I., C.V., reclamanții

moștenitori C.G.F., N.G.E. și de pârâta SC D.L. SRL Caracal împotriva sentinței

civile nr. 399 din 23 mai 2006 a Tribunalului Olt în contradictoriu cu

intimații-pârâți Primăria comunei Rusănești și Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice.

A fost

schimbată această sentință, în sensul admiterii în parte a contestației

formulată de reclamanți.

S-a constatat

că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent pentru

imobilele construcții: moară, presă de ulei, clădire cu destinație de locuință

și teren aferent în suprafață de 1690 mp, individualizat în schița anexă a

suplimentului la raportul de expertiză, având următoarele vecinătăți:

-N. - S.P. și C.V. pe

distanța de 21,69 m, între punctele 2-3; 1,2 m între punctele 3-4 și 13,12 m

între punctele 4-5;

-  E. - S.P. și C.V.

pe distanța de 6,57 m între punctele 5-6 și 38,78 m între punctele 6-7;

-S. - Consiliul Local Rusănești pe distanța de 35,94

m între punctele 7-1;

-

V.

– D.N. pe distanța de 47,97 m între punctele

1-2.

S-a dispus

restituirea în natură a terenului în suprafață de 3154 mp, din care 873 mp

ocupat de SC D.L. SRL Caracal și 2281 mp ocupat de D.N.

Curtea de apel, în

urma verificării criticilor formulate în apel raportat la probele administrate

în cauză, a reținut că reclamanții și-au dovedit calitatea de persoane

îndreptățite în sensul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, precum și faptul

că autorul lor a fost proprietarul imobilelor revendicate, care au fost

preluate de stat, identificate în inventarul aflat la fila 8 din Dosarul nr.

5739/Civ/2005 al Curții de Apel Craiova.

S-a mai

reținut că reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea imobilelor presă de

ulei și clădirea cu destinație de locuință, deoarece prin notificare au

solicitat restituirea în natură sau prin echivalent a morii de cereale, situată

în comuna Rusănești, sat Jieni, jud. Olt și a terenului aferent în suprafață de

5000 mp, cu mențiunea că pe același teren a existat o clădire în care a

funcționat o presă de ulei și o clădire cu destinația de locuință.

În această situație,

obiectul cererii pentru restituirea în natură sau prin echivalent privește și

cele două imobile existente pe terenul naționalizat în anul 1949, respectiv

presa de ulei și clădirea cu destinație de locuință, care se găsesc înscrise în

inventarul bunurilor ce au aparținut autorului reclamanților.

Prin expertiza

efectuată în apel de către expert M.A.D. a fost identificat terenul și s-a

stabilit în raport de planul din documentația cadastrală, că se află în

intravilanul localității Rusănești.

Cu privire la apelul pârâtului, s-a reținut că

imobilele revendicate, respectiv moară și teren aferent au fost vândute de

către D.G.F.P. Olt prin licitație publică de la debitorul SC M. SA Corabia,

când s-au încheiat procesul-verbal de licitație nr. 17182 din 30 noiembrie 2000

și procesul-verbal de punere în posesie nr. 17182 din 1 martie 2001, care se

află la filele 64 și 65 din dosar nr. 5925/2004 al Tribunalului Olt.

În cele două acte nu este menționată suprafața de

teren aferentă morii.

Ulterior,

imobilele au fost vândute succesiv către SC D.L. SRL Corabia, conform

contractului de vânzare-cumpărare nr. 4970 din 17 decembrie 2001 și SC C. SRL

Caracal, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 987 din 24 februarie

2003.

Potrivit expertizei

efectuate în cauză și contractelor de vânzare-cumpărare, suprafața de teren

aferentă morii este de 1600 mp, iar din măsurători a rezultat suprafața de 1690

mp.

Primăria comunei

Rusănești a confirmat prin adresa nr. 1548 din 23 februarie 2007 că terenul

aferent morii are suprafața de 1690 mp.

A fost

reținută ca întemeiată susținerea pârâtei, în sensul că în cauză operează

prezumția de bună-credință cu privire la cumpărarea morii și a terenului

aferent, deoarece imobilele au fost dobândite la data de 30 noiembrie 2000 prin

procesul-

verbal de licitație, care este

anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.

S-a mai reținut, că

în mod greșit instanța de fond a apreciat că sunt lovite de nulitate actele

prin care au fost dobândite imobilele moară și teren de către pârâta SC D.L.

SRL Caracal.

Din raportul de

expertiză efectuat în apel, s-a reținut că terenul nefolosit pentru

desfășurarea activității morii în suprafață de 3154 mp este ocupat fără niciun

drept de către alte persoane.

Astfel, suprafața de

873 mp din terenul solicitat de reclamanți este folosită de către SC D.L. SRL

Caracal, iar suprafața de 2281 mp este ocupată de D.N. fără a poseda acte de

proprietate.

Față de cele expuse,

s-a constatat că pentru imobilele moară și teren aferent în suprafață de 1690

mp, care au fost înstrăinate cu respectarea dispozițiilor legale, reclamanții

sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent, iar pentru terenul în

suprafață de 3154 mp, identificat prin schița anexă la raportul de expertiză,

la restituirea în natură în temeiul art. 10 din Legea nr. 10/2001, modificată

și completată prin Legea nr. 247/2005.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal au declarat recurs C.F.F., C.I.I., C.V., C.G., C.L.,

G.I. în nume propriu și ca asociat unic la SC C. SRL, S.F.P. și Ț.F.I., pe care

au criticat-o pentru nelegalitate, susținând în esență că, nu li s-a restituit

în natură imobilele moară, presă de ulei, construcția cu destinație de locuință

și terenul aferent în suprafață de 1690 mp.

Se mai arată

că instanța de apel trebuia să efectueze o expertiză pentru evaluarea acestor

bunuri în vederea stabilirii valorii în raport de care să se acorde măsurile

reparatorii, având în vedere că în prezent o parte din clădiri sunt demolate.

Mai arată recurenții

că în mod greșit instanța de apel s-a limitat numai la efectuarea unei

expertize topografice pentru identificarea terenului aferent morii la momentul

naționalizării, fără să evalueze și celelalte construcții, evaluare necesară

soluționării cauzei.

Recurentul

G.I., în nume propriu și ca asociat unic al SC C. SRL Caracal critică hotărârea

pentru că instanța nu a individualizat corect vecinătățile terenului atribuit

și nu i s-a creat ieșire la calea publică pentru buna desfășurare a accesului

publicului la moară.

Mai arată că

reclamanții nu au respectat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 cu privire

la fabrica de ulei, clădirea cu destinație de locuință și terenul aferent de

5000 mp, situație în care cererea lor trebuia respinsă.

Examinând recursul în

raport de criticile formulate ce fac posibilă încadrarea în dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., instanța constată următoarele:

Atât instanța de

fond, cât și cea de apel au reținut că potrivit art. 4 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001, reclamanții au dovedit

calitatea de persoane îndreptățite, cât și

faptul că autorul lor a fost

proprietarul imobilelor revendicate și preluate de stat.

Cu toate acestea, se

impunea ca instanța să clarifice cu exactitate situația tuturor imobilelor ce

au făcut obiectul cererii reclamanților, întrucât, potrivit art. 129 alin. (5)

legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză,

pentru stabilirea faptelor și aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării

unei hotărâri temeinice și legale.'"

Or, în speță,

cu toate că reclamanții au solicitat efectuarea unei expertize tehnice topo

pentru identificarea terenului aferent, instanța nu a dat curs unei asemenea

cereri, absolut necesară pentru stabilirea cu exactitate a situației de fapt.

Potrivit aceluiași

text enunțat anterior „judecătorii vor putea ordona probele pe care le

consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc".

Este evident,

că instanța avea obligația să suplimenteze probatoriile prin efectuarea unei

expertize de specialitate pentru identificarea terenului în suprafața și

vecinătăți aferent morii țărănești, expertiză care să evalueze și bunurile a

căror restituire se solicită, pentru a fi posibilă determinarea eventualelor

măsuri reparatorii în echivalent.

Neprocedând în acest

mod, instanța de apel nu a stabilit pe deplin situația de fapt privind

identificarea imobilului teren și nici referitoare la celelalte bunuri

solicitate, aspecte ce pot fi elucidate numai pe baza unei expertize, probă

incompatibilă cu structura recursului, potrivit art. 305 C. proc. civ.

De asemenea,

se constată că instanța nu a clarificat nici cadrul procesual privind părțile

participante în proces, având în vedere cererile formulate de acestea, sens în

care se impune a aprecia și cu privire la cererea aflată la fila 30 din dosar

nr. 846/2006 a Tribunalului Olt, după trimiterea spre rejudecare.

Pentru aceste

considerente, instanța, în baza dispozițiilor art. 314 C. proc. civ. va admite

recursurile, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe, iar cu ocazia rejudecării va proceda la efectuarea unei expertize

care va identifica bunurile solicitate, terenul în suprafață și vecinătăți,

situația celorlalte bunuri pentru a putea fi stabilită natura măsurilor

reparatorii la care sunt îndreptățiți reclamanții, respectiv restituirea în

natură sau acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent și stabilirea

părților participante în proces.

Numai după

completarea probelor și apoi după reexaminarea în ansamblu a acestora, instanța

va putea hotărî și va fi în măsură să decidă în deplină cunoștință de cauză

asupra cererii de chemare în judecată.

Admite

recursurile declarate de reclamanții C.F.F., C.I.I., C.V., C.G., C.L., G.I. în

nume propriu și ca asociat unic la SC C. SRL Caracal, S.F.P. și Ț.F.I.

împotriva deciziei nr. 644/A din 28 mai 2007, pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția civilă.

Casează decizia recurată și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24

noiembrie 2008.

Sursă