ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 802/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civila 886/2007 pronunțata de Tribunalul Olt în dosar 1125/104/2007, s-a admis cererea formulata de S.D. (V.) așa cum a fost precizată la 4 septembrie 2007 și obligata SC O. SA Slatina prin lichidator SC P. SRL Slatina, să emită decizie motivată la notificarea formulată de V.P. la data de 8 februarie 2002 pentru succesibilul S.D. S-au respins capetele de cerere formulate împotriva SC O. SA Slatina și SC E. SRL Păușești - Vâlcea având ca obiect constatarea nulității absolute a vânzării cumpărării morii și terenului aferent situate în comuna Spineni - Olt, ca premature. S-a respins ca nefondată cererea formulată împotriva Consiliului local Spineni și s-a luat act că la data de 29 mai 2007 s-a renunțat la judecată împotriva Statului Român reprezentat de Ministerul de Finanțe prin D.G.F.P.

Olt. Pentru a se pronunța astfel, au fost avute în vedere următoarele considerente de fapt și de drept: Prin plângerea înregistrată sub nr. 1125/104/2007 S.D.(V.) a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va da în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de Ministerul de Finanțe, SC O. SA Slatina, SC E. SRL Păușești Vâlcea și Consiliul local Spineni - să se dispună restituirea în natură a imobilului „moară" și a 8800 mp teren aferent, situate pe raza localității Spineni, jud. Olt. In motivarea cererii, petentul arată că s-a formulat notificare Primăriei Spineni care i-a comunicat că după naționalizare aceasta a fost preluată de SC O. SA căreia i s-a înaintat notificare.

SC O. SA a comunicat petentului că moara a fost înstrăinată la 4 octombrie 2001 către SC E. SRL Păușești - Vâlcea și nu există posibilitatea unor măsurii reparatorii prin echivalent deoarece societatea se află în procedură de lichidare judiciară din data de 27 iunie 2005. Prin sentința civilă nr. 1133 din 19 februarie 1997 pronunțată de Judecătoria Slatina acțiunea reclamantei a fost respinsă ca prematură deoarece (deși pârâta SC O. a recunoscut că a preluat bunul în 1956), nu s-a făcut dovada preluării printr-o formă legală, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 77 din Legea nr. 58/1991 (reparațiile pentru bunurile preluate de stat în mod abuziv se vor reglementa printr-o lege specială) și cu raportare la art. 26 din Legea nr. 47/1992 (reparațiile pentru daunele suferite anterior intrării în vigoare a Constituției din 1991 se reglementează prin lege).

Soluția a fost atacată prin apel, care a fost soluționat de Tribunalul Olt prin decizia civilă nr. 757 din 2 aprilie 1998 pronunțată în dosarul 5243/98. Tribunalul a admis apelul a desființat sentința și a trimis cauza pentru rejudecare la fond, constatând că s-a soluționat cauza cu lipsă de procedură față de SC C.T.X. SRL Curtișoara. Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Slatina sub nr. 4513/R/1998 și a fost soluționată prin sentința civilă nr. 7496 din 4 decembrie 1998, cererea reclamantei fiind respinsă ca neîntemeiată. În această cauză la data de 9 septembrie 1998 reclamanta și-a precizat cererea în sensul că pârâți chemați în judecată sunt SC O. SA Slatina și Consiliul local Spineni.

S-a reținut de judecătorie că din înscrisurile depuse nu rezultă cu certitudine dreptul de proprietate revendicat, iar în actele de stare civilă și certificatul de moștenitor există neconcordanțe în ce privește prenumele autorului (soțul petentei decedat) și anume „V.V.C." și „V.C.V.". S-a mai reținut că proprietar, conform certificatul Arhivelor Statului nr. 989 din 2 iulie 1996 și Registrului comerțului din 1946 - este V.I. pentru moara situată în comuna Alunișu, jud. Olt iar reclamanta este moștenitoarea lui la V.V.C. și nu a autorului I.V. - proprietar al morii în anul 1946. Soluția a fost atacată cu apel care a fost soluționat de Tribunalul Olt prin decizia civilă nr. 2443 din 5 iulie 1999 pronunțată în dosarul nr. 2084/1999, decizie prin care apelul formulat de V.P.

a fost respins ca nefondat, constatându-se că aceasta nu a făcut dovada că I. sau V.V. au fost proprietarii unei mori pe raza comunei Curtișoara - Olt, nu a dovedit dreptul său de proprietate și nu este succesoarea lui I.V. Împotriva acestor două soluții - V.P. a formulat recurs care a fost soluționat de Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 458 din 18 ianuarie 2000. Curtea a admis recursul împotriva deciziei nr. 2443/1999 pronunțată de Tribunalul Olt și a sentinței civile nr. 7495/1998 pronunțată de Judecătoria Slatina și a dispus casarea ambelor hotărâri, trimițând cauza pentru rejudecare Judecătoriei Slatina. S-a reținut că, prin acțiune, au fost chemați în judecată detentorul de fapt și organul administrației de stat - și, pentru că preluarea s-a făcut de Statul Român, în condițiile art. 12 din Legea nr. 213/99, se impunea citarea în proces a Statului prin Ministerul de Finanțe.

S-a reținut, de asemenea, că imobilul a trecut în proprietatea stalului și apoi în administrarea pârâtei SC O. SA Slatina după administrare, consolidându-se un nou drept de proprietate pentru pârâta SC O. SA Slatina. Instanța de control judiciar a statuat în sensul că situația de fost proprietar al autorului reclamantei trebuie cercetată doar în contradictoriu cu Statul Român. Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Slatina la 2 martie 2000 sub nr. 2668 și a fost soluționată prin sentința civilă nr. 4452 din 3 iulie 2000. Coroborând și reinterpretând probatoriile, instanța a reținut că în anul 1940 I.V.a testat (partaj de ascendent) fiului său V.V. „o față de teren în care se cuprinde conacul împreună cu moara și toate clădirile..." pe raza comunei Alunișu - Olt.

S-a constatat că în speță sunt întrunite condițiile art. 480 C. civ., dispunându-se restituirea morii și a terenului de 1800 mp teren - „parte integrantă" din suprafața de 10 ha teren reconstituită reclamantei și statuându-se că bunurile au fost confiscate abuziv, obligația a fost impusă SC O. SA Slatina, Consiliului local Spineni și Statului Român prin Ministerul de Finanțe. Împotriva acestei soluții a formulat apel SC O. SA Slatina, care a fost soluționat de Tribunalul Olt prin respingerea apelului ca nefondat prin decizia nr. 4614 din 18 decembrie 2000. SC O. SA Slatina și Statul Român prin Ministerul de Finanțe au declarat recurs împotriva deciziei, recurs ce a fost soluționat de Curtea de Apel Craiova prin decizia civilă nr. 3372 din 31 mai 2001. Recursul declarat de Ministerul Finanțelor a fost respins ca inadmisibil, constatându-se că recurenta nu a formulat apel împotriva sentinței, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 312 rap.

la art. 300 C. proc. civ. Recursul declarat de SC O. SA Slatina a fost admis, dispunându-se casarea atât a sentinței cât și a deciziei și respingându-se acțiunea reclamantei V.P. ca nefondată, deși recursul nu viza și era motivat doar împotriva deciziei civile nr. 4614/2000 pronunțată de Tribunalul Olt. Prin deciziile nr. 5520 din 9 decembrie 2002 și 229 din 29 ianuarie 2003 pronunțate de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 5156/2002 și 347/2003 au fost respinse ca nefondate - contestația în anulare și respectiv cererea de revizuire formulate de V.P.

împotriva deciziei Curții de Apel Craiova nr. 3372 din 31 mai 2001. În decizie Curtea a reținut că nu există certitudinea calității de proprietar a bunului imobil prin neconcordanțele prenumelui, nu s-a făcut dovada neaplicării decretului de naționalizare și a preluării abuzive de către stat, făcându-se prezumții greșite în ce privește preluarea, neputând fi verificată susținerea că moara nu mai este aceeași cu cea preluată de la autorul reclamantei. Referitor la notificare, instanța a reținut că persoana îndreptățită avea obligația în condițiile art. 21 din lege să facă această operațiune în termen de 6 luni de la publicarea Legii nr. 10/2001, termenul fiind prelungit succesiv cu câte 3 luni prin O.U.G.

109/2001 și O.U.G. 145/2001 - situație în care notificarea a fost depusă în termenul impus de lege la organul abilitat cu executarea comunicării titlului. Instanța a admis cererea petentului, constatând că acesta este succesor al autoarei V.P., soția lui V.V.C. (V.C.V.) autor decedat, care la rândul său este fiul lui V.I.I.) a stabilit moara și terenul au fost proprietatea testatorului, situație în care petentul este persoană îndreptățită în condițiile Legii nr. 10/2001 la restituirea proprietății. Ca un element suplimentar al dreptului petentului, instanța reține că suprafața de 10 ha. teren a fost reconstituită autoarei V.P. de pe urma aceluiași autor (tatăl soțului său) în baza aceluiași act transcris la Tribunal la 6 martie 1940 (partaj ascendent).

In raport de această situație s-a constatat că petentul este persoană îndreptățită la restituire în condițiile art. 2 din Legea nr. 10/2001 cu atât mai mult cu cât, deși nu există un act de preluare, pârâta deținătoare a recunoscut că a intrat în posesia morii, astfel că este evident că moara a fost preluată fără titlu valabil - familia V. păstrându-și calitatea de proprietar avută la data preluării, petentul fiind îndreptățit în condițiile art. 3 lit. a) și art. 4 din lege. Constatând că în speță nu s-a făcut nici o dovadă în sensul că în patrimoniul Consiliului local Spineni s-ar afla vreunul din bunurile solicitate instanța a respins acțiunea împotriva acestui pârât, ca neîntemeiată. S-a luat act de faptul că la 29 mai 2007 s-a renunțat la judecata împotriva Statului Român.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul S.D. (V.), prin apărător și pârâta SC E. SRL Păușești, județul Vâlcea. Prin decizia civila nr. 58/2008 Curtea de Apel Craiova a admis cele două apeluri, a desființat sentința și a trimis cauza pentru rejudecare la Tribunalul Olt, motivat de faptul că instanța de fond nu a analizat cererea incidentală având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâte, solicitarea de restituire în natură urmând a se examina cu precădere și excepțiile autorității de lucru judecat și lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocate de pârâte. Împotriva acestei decizii s-a formulat recurs de către Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.

Prin decizia civila nr. 5764/2008 Înalta Curte de Casație și Justiție respins ca nefondat recursul, astfel încât, cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr. 1166/104/2009. Prin sentința civilă 706 din 25 mai 2009 Tribunalul Olt a respins excepția autorității de lucru judecat, ca neîntemeiată. A constatat prescris capătul de cerere privind constatarea nulității absolute contractului de vânzare-cumpărare nr. 1876 din 04 octombrie 2001. A constatat lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Local Spineni, județul Olt. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român și Ministerului Finanțelor Publice - D.G.F.P. Olt, cu sediul în Slatina, județul Olt, ca neîntemeiată.

A respins acțiunea formulată de reclamantul S.D. (V.), domiciliat în Germania, cu domiciliul ales la Cabinet Av. D.C. din Slatina, județul Olt, având ca obiect restituire în natură, cât și precizarea în 11 mai 2009 având ca obiect obligarea pârâților SC E. SRL, cu sediul în comuna Păușești, județul Vâlcea, SC O. SA cu sediul în Slatina, județul Olt, prin lichidator SC P. SRL Slatina, cu sediul în Slatina, județul Olt și Ministerul Finanțelor Publice prin A.N.R.P. la despăgubiri civile, constatând lipsa calității procesuale active a reclamantului. A obligat reclamantul la 1400 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC E. SRL, cu sediul în comuna Păușești, județul Vâlcea.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente: În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1876/04 octombrie 2001, s-a constatat că dreptul la acțiune în constatarea nulității absolute potrivit art. 50 din Legea nr. 10/2001 este prescris, întrucât s-a scurs un termen mai mare de 1 an, de la data luării la cunoștință de către reclamant despre vânzarea imobilului. Cererea privind constatarea nulității absolute a acestui contract s-a făcut prin precizarea la acțiune din încheierea din 19 iunie 2007, peste termenul de 1 an prevăzut de Legea nr. 10/2001 pentru introducerea acțiunii în constatarea nulității.

În această situație, s-a constatat prescris acest capăt de cerere. Având în vedere că, Consiliul Local Spineni nu este unitatea deținătoare a imobilului solicitat a se restitui, s-a constatat lipsa calității procesuale pasive a acestui pârât. De asemenea, s-a constatat că Statul Român și Ministerul Finanțelor Publice au calitate procesuală pasivă în cauză având în vedere ultima precizare a reclamantului prin care solicită despăgubiri bănești conform Legii nr. 10/2001. Astfel, preluarea de către stat a imobilelor foștilor proprietari determină calitatea procesuală a Statului și a Ministerului Finanțelor Publice, în cauzele ce au ca obiect acordarea de despăgubiri bănești ca urmare a preluării abuzive a acestor imobile.

În cauza de față s-a constatat că reclamantul nu are calitate procesuala activă având în vedere decizia nr. 3372 din 31 mai 2001, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 2764/civ/2001, prin care s-a reținut definitiv și irevocabil că nu s-a făcut dovada că numitul V.V.C. este una și aceeași persoană cu V.I. care figurează în recensământul din 1941, și care primește moara prin partajul de ascendent din anul 1940, și o lasă prin moștenire legală soției supraviețuitoare. Prin aceeași decizie s-a reținut că nici localitatea de amplasament a imobilului nu s-a stabilit cu certitudinea necesară, deși reclamanta avea sarcina probei. Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat apel reclamantul S.D., în termen și motivat - criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

Se susține că Tribunalul a rezolvat greșit procesul a intra în cercetarea fondului cererii adresate instanței în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001, fiind incident cazul de desființare cu trimitere prevăzut în art. 297 alin. (1) teza I C. proc. civ. Instanța de apel a constatat că imobilul în măsura în care a existat la preluării în patrimoniul tatălui reclamantului, a fost preluat de stat cu sau fără titlu, simpla dovadă a existentei lui în posesia la un moment dat, sau a altei entități la intrarea în vigoare a legii, nu prezuma o posesie legitimă, ci dimpotrivă. De asemenea, în ceea ce privește împrejurarea ca există anumite neconcordanțe cu privire la prenume, trebuie amintit că registrele și actele de stare civilă nu au fost confecționate de persoana în cauza, ci tot de stat.

În rejudecare pentru o justă soluționare a cauzei, se impun a fi avute în vedere celelalte susțineri din apel ale reclamantului și probele administrate în această etapă procesuală, verificându-se temeinic, inclusiv apărările acestuia privind momentul real de la care a cunoscut de existența vânzării imobilului în litigiu. Critica vizând modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Spineni, a fost considerată drept neîntemeiată. În procedura specială a Legii nr. 10/2001, au calitate procesuală pasivă unitatea deținătoare, entitatea investită cu soluționarea notificării și statul roman prin Ministerul Finanțelor, după caz.

Nici în situația în care imobilul notificat s-ar fi aflat în proprietatea privată sau în domeniul public al unității administrativ teritoriale, potrivit legii, primarul era ținut să soluționeze notificarea prin dispoziție, caz în care ar fi fost chemat în judecată primarul - organ executiv și primăria, ca unitate funcțională permanentă, iar nu Consiliul local - organ deliberativ potrivit Legii nr. 215/ 2001 privind administrația publică locală. În baza art. 297 alin. (1) teza l C. proc. civ., Curtea de Apel a admis apelul, a desființat în parte sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Olt, fiind menținute dispozițiile sentinței privind soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Spineni, județul Olt.

Împotriva deciziei nr. 304/2009 a Curții de Apel Craiova a declarat recurs pârâta SC E. SRL care a invocat următoarele motive de nelegalitate. Hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), deoarece în mod greșit, instanța de apel a desființat sentința civila nr. 706 din 25 mai 2009 pronunțata de Tribunalul Olt în dosarul nr. 1366/104/2009, în parte și a trimis cauza spre rejudecare; astfel, instanța de apel, în mod greșit, a reținut ca reclamantul S.D. are calitate procesuală activă în speța dedusă judecații.

Sub acest aspect, recurentul precizează că hotărârea instanței de fond (Tribunalul Olt) era legală și temeinică, deoarece, instanța nu a făcut altceva decât să se raporteze la o sentința definitiva și irevocabilă - decizia civila nr. 3372 din 31 mai 2001 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 2764/2001, care a dezlegat, cu putere de lucru judecat, problema calității de proprietar a reclamantului asupra bunurilor revendicate. Se mai învederează că, moara care există în prezent, și care se solicită a fi restituită în natură de către reclamant (respectiv - măsuri compensatorii), nu este una și aceeași cu moara veche care a existat în trecut.

În ceea ce privește cel de al doilea motiv de apel, prin care se critică greșita admitere a excepției prescrierii dreptului la capătul de cerere vizând constatarea nulității absolute a actului de înstrăinare, recurenta consideră că instanța de apel face greșite îndrumări instanței de rejudecare, legate de momentul real de la care reclamantul a cunoscut de existența vânzării imobilului în litigiu. În final se apreciază că, nu are nici o relevanță juridică momentul real de la care reclamantul a cunoscut de existenta vânzării imobilului în litigiu ( așa cum greșit a dat îndrumări instanța de apel), termenul de un an începând să curgă exclusiv de la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001. Analizând decizia recurată prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Pentru a fi incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu interpretarea sau aplicarea greșită a legii sau să fie lipsită de temei legal. În speță, instanța de apel a interpretat și aplicat în mod just dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 în privința calității procesuale active a reclamantului ca succesor al autoarei notificatoare, nesubzistând critica recurentului privind greșita apreciere a acestei excepții de către instanța de apel care în mod corect a făcut aplicarea art. 297 C. proc. civ. Art. 26 din aceeași lege conferă calitatea procesuală activă titularului notificării care poate contesta în justiție dispoziția emisă de unitatea notificată sau, în situația în care nu s-a emis dispoziție, se poate adresa instanței împotriva acestui refuz.

Corect s-a apreciat că succesorul notificatoarei V.P. a formulat în condițiile legii notificare, astfel că se justifică calitatea procesuală activă, existând identitate între titularul dreptului subiectiv și cel care este reclamant. Așa cum a considerat și instanța de apel, prima instanță nu a abordat excepția lipsei calității procesuale active din perspectiva legală concretă, faptul că titularul notificării, pentru a parcurge procedura administrativă sau juridică, putea să fie persoană îndreptățită sau un beneficiar al legii, este o chestiune ce vizează fondul cauzei ce va fi analizat cu ocazia rejudecării acesteia. Corect s-a apreciat de instanța de apel că nu poate opera autoritatea de lucru judecat, față de acțiunea în revendicare soluționată anterior definitiv și irevocabil.

Autoritatea de lucru judecat constituie un principiu de interes general al procesului civil, în conformitate cu care ceea ce s-a hotărât în mod irevocabil se consideră că exprimă adevărul. În dinamica împrejurărilor obiective vizând restituirile de proprietăți preluate abuziv de stat, dar și în raport cu reglementările speciale apărute, judecată anterioară surprinde doar limitele unei realități faptice și juridice, dar care se pot schimba în evoluția lor ulterioară. Nici motivele de recurs privind lipsa de identitate dintre imobilul, ”moară” preluat și cel prezent ca și cel privind aprecierea dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 10/2001 nu pot conduce la reținerea nelegalității deciziei recurate, aceste susțineri vor fi analizate de instanța de fond cu ocazia rejudecării cauzei.

Instanța va verifica, pentru o justă soluționare a litigiului, toate apărările privind momentul real de la care s-a cunoscut existența vânzării imobilului în litigiu, ca și cele privind identitatea acestui imobil, cu cel prezent. Pentru aceste considerente, se va respinge recursul ca nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ. se va menține sentința civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. E. SRL împotriva deciziei civile nr. 340 din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2011.