ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 802/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 802/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civila 886/2007 pronunțata de

Tribunalul Olt în dosar 1125/104/2007, s-a admis cererea formulata de S.D. (V.)

așa cum a fost precizată la 4 septembrie 2007 și obligata SC O. SA Slatina prin

lichidator SC P. SRL Slatina, să emită decizie motivată la notificarea

formulată de V.P. la data de 8 februarie 2002 pentru succesibilul S.D.

S-au respins capetele de cerere

formulate împotriva SC O. SA Slatina și SC E. SRL Păușești - Vâlcea având ca

obiect constatarea nulității absolute a vânzării cumpărării morii și terenului

aferent situate în comuna Spineni - Olt, ca premature.

S-a respins ca nefondată cererea

formulată împotriva Consiliului local Spineni și s-a luat act că la data de 29

mai 2007 s-a renunțat la judecată împotriva Statului Român reprezentat de

Ministerul de Finanțe prin D.G.F.P. Olt.

Pentru a se pronunța astfel, au fost

avute în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:

Prin plângerea înregistrată sub nr.

1125/104/2007 S.D.(V.) a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va da în

contradictoriu cu Statul Român reprezentat de Ministerul de Finanțe, SC O. SA

Slatina, SC E. SRL Păușești Vâlcea și Consiliul local Spineni - să se dispună restituirea

în natură a imobilului „moară" și a 8800 mp teren aferent, situate pe raza

localității Spineni, jud. Olt.

In motivarea cererii, petentul arată

că s-a formulat notificare Primăriei Spineni care i-a comunicat că după

naționalizare aceasta a fost preluată de SC O. SA căreia i s-a înaintat

notificare.

SC O. SA a comunicat petentului că

moara a fost înstrăinată la 4 octombrie 2001 către SC E. SRL Păușești - Vâlcea

și nu există posibilitatea unor măsurii reparatorii prin echivalent deoarece

societatea se află în procedură de lichidare judiciară din data de 27 iunie 2005.

Prin sentința civilă nr. 1133 din 19

februarie 1997 pronunțată de Judecătoria Slatina acțiunea reclamantei a fost

respinsă ca prematură deoarece (deși pârâta SC O. a recunoscut că a preluat

bunul în 1956), nu s-a făcut dovada preluării printr-o formă legală, în cauză

fiind incidente dispozițiile art. 77 din Legea nr. 58/1991 (reparațiile pentru

bunurile preluate de stat în mod abuziv se vor reglementa printr-o lege

specială) și cu raportare la art. 26 din Legea nr. 47/1992 (reparațiile pentru

daunele suferite anterior intrării în vigoare a Constituției din 1991 se

reglementează prin lege).

Soluția a fost atacată prin apel,

care a fost soluționat de Tribunalul Olt prin decizia civilă nr. 757 din 2

aprilie 1998 pronunțată în dosarul 5243/98.

Tribunalul a admis apelul a

desființat sentința și a trimis cauza pentru rejudecare la fond, constatând că

s-a soluționat cauza cu lipsă de procedură față de SC C.T.X. SRL Curtișoara.

Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Slatina sub nr. 4513/R/1998 și a fost soluționată prin sentința civilă nr. 7496

din 4 decembrie 1998, cererea reclamantei fiind respinsă ca neîntemeiată.

În această cauză la data de 9

septembrie 1998 reclamanta și-a precizat cererea în sensul că pârâți chemați în

judecată sunt SC O. SA Slatina și Consiliul local Spineni.

S-a reținut de judecătorie că din

înscrisurile depuse nu rezultă cu certitudine dreptul de proprietate

revendicat, iar în actele de stare civilă și certificatul de moștenitor există

neconcordanțe în ce privește prenumele autorului (soțul petentei decedat) și

anume „V.V.C." și „V.C.V.".

S-a mai reținut că proprietar,

conform certificatul Arhivelor Statului nr. 989 din 2 iulie 1996 și Registrului

comerțului din 1946 - este V.I. pentru moara situată în comuna Alunișu, jud.

Olt iar reclamanta este moștenitoarea lui la V.V.C. și nu a autorului I.V. - proprietar

al morii în anul 1946.

Soluția a fost atacată cu apel care

a fost soluționat de Tribunalul Olt prin decizia civilă nr. 2443 din 5 iulie

1999 pronunțată în dosarul nr. 2084/1999, decizie prin care apelul formulat de V.P.

a fost respins ca nefondat, constatându-se că aceasta nu a făcut dovada că I.

sau V.V. au fost proprietarii unei mori pe raza comunei Curtișoara - Olt, nu a

dovedit dreptul său de proprietate și nu este succesoarea lui I.V.

Împotriva acestor două soluții - V.P.

a formulat recurs care a fost soluționat de Curtea de Apel Craiova prin decizia

nr. 458 din 18 ianuarie 2000.

Curtea a admis recursul împotriva

deciziei nr. 2443/1999 pronunțată de Tribunalul Olt și a sentinței civile nr.

7495/1998 pronunțată de Judecătoria Slatina și a dispus casarea ambelor

hotărâri, trimițând cauza pentru rejudecare Judecătoriei Slatina.

S-a reținut că, prin acțiune, au

fost chemați în judecată detentorul de fapt și organul administrației de stat -

și, pentru că preluarea s-a făcut de Statul Român, în condițiile art. 12 din

Legea nr. 213/99, se impunea citarea în proces a Statului prin Ministerul de

Finanțe.

S-a reținut, de asemenea, că

imobilul a trecut în proprietatea stalului și apoi în administrarea pârâtei SC O.

SA Slatina după administrare, consolidându-se un nou drept de proprietate

pentru pârâta SC O. SA Slatina.

Instanța de control judiciar a

statuat în sensul că situația de fost proprietar al autorului reclamantei

trebuie cercetată doar în contradictoriu cu Statul Român.

Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Slatina la 2 martie 2000 sub nr. 2668 și a fost soluționată prin sentința civilă

nr. 4452 din 3 iulie 2000.

Coroborând și reinterpretând

probatoriile, instanța a reținut că în anul 1940 I.V.a testat (partaj de

ascendent) fiului său V.V. „o față de teren în care se cuprinde conacul

împreună cu moara și toate clădirile..." pe raza comunei Alunișu - Olt.

S-a constatat că în speță sunt

întrunite condițiile art. 480 C. civ., dispunându-se restituirea morii și a

terenului de 1800 mp teren - „parte integrantă" din suprafața de 10 ha teren

reconstituită reclamantei și statuându-se că bunurile au fost confiscate

abuziv, obligația a fost impusă SC O. SA Slatina, Consiliului local Spineni și

Statului Român prin Ministerul de Finanțe.

Împotriva acestei soluții a formulat apel SC O. SA Slatina,

care a fost soluționat de Tribunalul Olt prin respingerea apelului ca nefondat

prin decizia nr. 4614 din 18 decembrie 2000.

SC O. SA Slatina și Statul Român prin Ministerul de Finanțe

au declarat recurs împotriva deciziei, recurs ce a fost soluționat de Curtea de

Apel Craiova prin decizia civilă nr. 3372 din 31 mai 2001.

Recursul declarat de Ministerul Finanțelor a fost respins ca

inadmisibil, constatându-se că recurenta nu a formulat apel împotriva

sentinței, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 312 rap. la art. 300 C.

proc. civ.

Recursul declarat de SC O. SA

Slatina a fost admis, dispunându-se casarea atât a sentinței cât și a deciziei

și respingându-se acțiunea reclamantei V.P. ca nefondată, deși recursul nu viza

și era motivat doar împotriva deciziei civile nr. 4614/2000 pronunțată de

Tribunalul Olt.

Prin deciziile nr. 5520 din 9

decembrie 2002 și 229 din 29 ianuarie 2003 pronunțate de Curtea de Apel Craiova

în dosarul nr. 5156/2002 și 347/2003 au fost respinse ca nefondate -

contestația în anulare și respectiv cererea de revizuire formulate de V.P.

împotriva deciziei Curții de Apel Craiova nr. 3372 din 31 mai 2001.

În decizie Curtea a reținut că nu

există certitudinea calității de proprietar a bunului imobil prin

neconcordanțele prenumelui, nu s-a făcut dovada neaplicării decretului de

naționalizare și a preluării abuzive de către stat, făcându-se prezumții

greșite în ce privește preluarea, neputând fi verificată susținerea că moara nu

mai este aceeași cu cea preluată de la autorul reclamantei.

Referitor la notificare, instanța a

reținut că persoana îndreptățită avea obligația în condițiile art. 21 din lege

să facă această operațiune în termen de 6 luni de la publicarea Legii nr. 10/2001,

termenul fiind prelungit succesiv cu câte 3 luni prin O.U.G. 109/2001 și O.U.G.

145/2001 - situație în care notificarea a fost depusă în termenul impus de lege

la organul abilitat cu executarea comunicării titlului.

Instanța a admis cererea petentului,

constatând că acesta este succesor al autoarei V.P., soția lui V.V.C. (V.C.V.)

autor decedat, care la rândul său este fiul lui V.I.I.) a stabilit moara și

terenul au fost proprietatea testatorului, situație în care petentul este persoană

îndreptățită în condițiile Legii nr. 10/2001 la restituirea proprietății.

Ca un element suplimentar al

dreptului petentului, instanța reține că suprafața de 10 ha. teren a fost reconstituită autoarei V.P. de pe urma aceluiași autor (tatăl soțului său) în

baza aceluiași act transcris la Tribunal la 6 martie 1940 (partaj ascendent).

In raport de această situație s-a

constatat că petentul este persoană îndreptățită la restituire în condițiile

art. 2 din Legea nr. 10/2001 cu atât mai mult cu cât, deși nu există un act de

preluare, pârâta deținătoare a recunoscut că a intrat în posesia morii, astfel

că este evident că moara a fost preluată fără titlu valabil - familia V.

păstrându-și calitatea de proprietar avută la data preluării, petentul fiind

îndreptățit în condițiile art. 3 lit. a) și art. 4 din lege.

Constatând că în speță nu s-a făcut

nici o dovadă în sensul că în patrimoniul Consiliului local Spineni s-ar afla

vreunul din bunurile solicitate instanța a respins acțiunea împotriva acestui

pârât, ca neîntemeiată.

S-a luat act de faptul că la 29 mai 2007

s-a renunțat la judecata împotriva Statului Român.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel reclamantul S.D. (V.), prin apărător și pârâta SC E. SRL

Păușești, județul Vâlcea.

Prin decizia civila nr. 58/2008

Curtea de Apel Craiova a admis cele două apeluri, a desființat sentința și a

trimis cauza pentru rejudecare la Tribunalul Olt, motivat de faptul că instanța de fond nu a analizat cererea incidentală având ca obiect constatarea

nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâte,

solicitarea de restituire în natură urmând a se examina cu precădere și

excepțiile autorității de lucru judecat și lipsei calității procesuale active a

reclamantului, invocate de pârâte.

Împotriva acestei decizii s-a

formulat recurs de către Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.

Prin decizia civila nr. 5764/2008 Înalta

Curte de Casație și Justiție respins ca nefondat recursul, astfel încât, cauza

a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr. 1166/104/2009.

Prin sentința civilă 706 din 25 mai

2009 Tribunalul Olt a respins excepția autorității de lucru judecat, ca

neîntemeiată.

A constatat prescris capătul de

cerere privind constatarea nulității absolute contractului de vânzare-cumpărare

nr. 1876 din 04 octombrie 2001.

A constatat lipsa calității

procesuale pasive a Consiliului Local Spineni, județul Olt.

A respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a Statului Român și Ministerului Finanțelor Publice -

D.G.F.P. Olt, cu sediul în Slatina, județul Olt, ca neîntemeiată.

A respins acțiunea formulată de

reclamantul S.D. (V.), domiciliat în Germania, cu domiciliul ales la Cabinet Av. D.C. din Slatina, județul Olt, având ca obiect restituire în natură, cât și

precizarea în 11 mai 2009 având ca obiect obligarea pârâților SC E. SRL, cu

sediul în comuna Păușești, județul Vâlcea, SC O. SA cu sediul în Slatina, județul

Olt, prin lichidator SC P. SRL Slatina, cu sediul în Slatina, județul Olt și

Ministerul Finanțelor Publice prin A.N.R.P. la despăgubiri civile, constatând

lipsa calității procesuale active a reclamantului.

A obligat reclamantul la 1400 lei

cheltuieli de judecată către pârâta SC E. SRL, cu sediul în comuna Păușești,

județul Vâlcea.

Pentru a se pronunța astfel,

tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:

În ceea ce privește capătul de

cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de

vânzare-cumpărare nr. 1876/04 octombrie 2001, s-a constatat că dreptul la

acțiune în constatarea nulității absolute potrivit art. 50 din Legea nr.

10/2001 este prescris, întrucât s-a scurs un termen mai mare de 1 an, de la

data luării la cunoștință de către reclamant despre vânzarea imobilului.

Cererea privind constatarea

nulității absolute a acestui contract s-a făcut prin precizarea la acțiune din

încheierea din 19 iunie 2007, peste termenul de 1 an prevăzut de Legea nr.

10/2001 pentru introducerea acțiunii în constatarea nulității.

În această situație, s-a constatat

prescris acest capăt de cerere.

Având în vedere că, Consiliul Local

Spineni nu este unitatea deținătoare a imobilului solicitat a se restitui, s-a

constatat lipsa calității procesuale pasive a acestui pârât.

De asemenea, s-a constatat că Statul

Român și Ministerul Finanțelor Publice au calitate procesuală pasivă în cauză

având în vedere ultima precizare a reclamantului prin care solicită despăgubiri

bănești conform Legii nr. 10/2001.

Astfel, preluarea de către stat a

imobilelor foștilor proprietari determină calitatea procesuală a Statului și a

Ministerului Finanțelor Publice, în cauzele ce au ca obiect acordarea de

despăgubiri bănești ca urmare a preluării abuzive a acestor imobile.

În cauza de față s-a constatat că

reclamantul nu are calitate procesuala activă având în vedere decizia nr. 3372

din 31 mai 2001, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr.

2764/civ/2001, prin care s-a reținut definitiv și irevocabil că nu s-a făcut

dovada că numitul V.V.C. este una și aceeași persoană cu V.I. care figurează în

recensământul din 1941, și care primește moara prin partajul de ascendent din

anul 1940, și o lasă prin moștenire legală soției supraviețuitoare.

Prin aceeași decizie s-a reținut că

nici localitatea de amplasament a imobilului nu s-a stabilit cu certitudinea

necesară, deși reclamanta avea sarcina probei.

Împotriva acestei hotărâri

judecătorești a declarat apel reclamantul S.D., în termen și motivat -

criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

Se susține că Tribunalul a rezolvat

greșit procesul a intra în cercetarea fondului cererii adresate instanței în

temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001, fiind incident cazul de desființare cu

trimitere prevăzut în art. 297 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Instanța de apel a constatat că imobilul

în măsura în care a existat la preluării în patrimoniul tatălui reclamantului,

a fost preluat de stat cu sau fără titlu, simpla dovadă a existentei lui în

posesia la un moment dat, sau a altei entități la intrarea în vigoare a legii,

nu prezuma o posesie legitimă, ci dimpotrivă.

De asemenea, în ceea ce privește împrejurarea

ca există anumite neconcordanțe cu privire la prenume, trebuie amintit că

registrele și actele de stare civilă nu au fost confecționate de persoana în

cauza, ci tot de stat.

În rejudecare pentru o justă soluționare

a cauzei, se impun a fi avute în vedere celelalte susțineri din apel ale

reclamantului și probele administrate în această etapă procesuală, verificându-se

temeinic, inclusiv apărările acestuia privind momentul real de la care a

cunoscut de existența vânzării imobilului în litigiu.

Critica vizând modul de soluționare

a excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Spineni, a

fost considerată drept neîntemeiată.

În procedura specială a Legii nr. 10/2001,

au calitate procesuală pasivă unitatea deținătoare, entitatea investită cu soluționarea

notificării și statul roman prin Ministerul Finanțelor, după caz. Nici în

situația în care imobilul notificat s-ar fi aflat în proprietatea privată sau în

domeniul public al unității administrativ teritoriale, potrivit legii, primarul

era ținut să soluționeze notificarea prin dispoziție, caz în care ar fi fost

chemat în judecată primarul - organ executiv și primăria, ca unitate funcțională

permanentă, iar nu Consiliul local - organ deliberativ potrivit Legii nr. 215/

2001 privind administrația publică locală.

În baza art. 297 alin. (1) teza l C.

proc. civ., Curtea de Apel a admis apelul, a desființat în parte sentința și a

trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Olt, fiind

menținute dispozițiile sentinței privind soluționarea excepției lipsei

calității procesuale pasive a Consiliului Local Spineni, județul Olt.

Împotriva deciziei nr. 304/2009 a

Curții de Apel Craiova a declarat recurs pârâta SC E. SRL care a invocat

următoarele motive de nelegalitate.

Hotărârea este lipsită de temei

legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9

C. proc. civ.), deoarece în mod greșit, instanța de apel a desființat sentința

civila nr. 706 din 25 mai 2009 pronunțata de Tribunalul Olt în dosarul nr.

1366/104/2009, în parte și a trimis cauza spre rejudecare; astfel, instanța de

apel, în mod greșit, a reținut ca reclamantul S.D. are calitate procesuală

activă în speța dedusă judecații.

Sub acest aspect, recurentul

precizează că hotărârea instanței de fond (Tribunalul Olt) era legală și

temeinică, deoarece, instanța nu a făcut altceva decât să se raporteze la o

sentința definitiva și irevocabilă - decizia civila nr. 3372 din 31 mai 2001

pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 2764/2001, care a dezlegat,

cu putere de lucru judecat, problema calității de proprietar a reclamantului

asupra bunurilor revendicate.

Se mai învederează că, moara care

există în prezent, și care se solicită a fi restituită în natură de către

reclamant (respectiv - măsuri compensatorii), nu este una și aceeași cu moara

veche care a existat în trecut.

În ceea ce privește cel de al doilea

motiv de apel, prin care se critică greșita admitere a excepției prescrierii

dreptului la capătul de cerere vizând constatarea nulității absolute a actului

de înstrăinare, recurenta consideră că instanța de apel face greșite îndrumări

instanței de rejudecare, legate de momentul real de la care reclamantul a

cunoscut de existența vânzării imobilului în litigiu.

În final se apreciază că, nu are

nici o relevanță juridică momentul real de la care reclamantul a cunoscut de

existenta vânzării imobilului în litigiu ( așa cum greșit a dat îndrumări

instanța de apel), termenul de un an începând să curgă exclusiv de la intrarea în

vigoare a Legii nr. 10/2001.

Analizând decizia recurată prin

prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor de recurs, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce

succed:

Pentru a fi incident motivul de

modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este necesar ca hotărârea

recurată să fie dată cu interpretarea sau aplicarea greșită a legii sau să fie

lipsită de temei legal.

În speță, instanța de apel a

interpretat și aplicat în mod just dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001

în privința calității procesuale active a reclamantului ca succesor al autoarei

notificatoare, nesubzistând critica recurentului privind greșita apreciere a

acestei excepții de către instanța de apel care în mod corect a făcut aplicarea

art. 297 C. proc. civ.

Art. 26 din aceeași lege conferă

calitatea procesuală activă titularului notificării care poate contesta în

justiție dispoziția emisă de unitatea notificată sau, în situația în care nu

s-a emis dispoziție, se poate adresa instanței împotriva acestui refuz. Corect

s-a apreciat că succesorul notificatoarei V.P. a formulat în condițiile legii

notificare, astfel că se justifică calitatea procesuală activă, existând identitate

între titularul dreptului subiectiv și cel care este reclamant. Așa cum a

considerat și instanța de apel, prima instanță nu a abordat excepția lipsei

calității procesuale active din perspectiva legală concretă, faptul că

titularul notificării, pentru a parcurge procedura administrativă sau juridică,

putea să fie persoană îndreptățită sau un beneficiar al legii, este o chestiune

ce vizează fondul cauzei ce va fi analizat cu ocazia rejudecării acesteia.

Corect s-a apreciat de instanța de

apel că nu poate opera autoritatea de lucru judecat, față de acțiunea în

revendicare soluționată anterior definitiv și irevocabil.

Autoritatea de lucru judecat

constituie un principiu de interes general al procesului civil, în conformitate

cu care ceea ce s-a hotărât în mod irevocabil se consideră că exprimă adevărul.

În dinamica împrejurărilor obiective vizând restituirile de proprietăți preluate

abuziv de stat, dar și în raport cu reglementările speciale apărute, judecată

anterioară surprinde doar limitele unei realități faptice și juridice, dar care

se pot schimba în evoluția lor ulterioară.

Nici motivele de recurs privind lipsa

de identitate dintre imobilul, ”moară” preluat și cel prezent ca și cel privind

aprecierea dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 10/2001 nu pot conduce la

reținerea nelegalității deciziei recurate, aceste susțineri vor fi analizate de

instanța de fond cu ocazia rejudecării cauzei. Instanța va verifica, pentru o

justă soluționare a litigiului, toate apărările privind momentul real de la

care s-a cunoscut existența vânzării imobilului în litigiu, ca și cele privind

identitatea acestui imobil, cu cel prezent.

Pentru aceste considerente, se va

respinge recursul ca nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ. se va menține

sentința civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta S.C. E. SRL împotriva deciziei civile nr. 340 din 14

decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 februarie 2011.