ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6237/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor cauzei constată următoarele: La 18 martie 2005, reclamanta S.S.L. a chemat în judecată pe A.V.A.S., solicitând anularea Deciziei nr. 80 din 14 februarie 2005 și stabilirea măsurilor reparatorii în echivalent ce i se cuvin pentru imobilul situat în com. Gh. Doja (moară țărănească, presă de ulei și teren de 1216 mp). În motivarea contestației, întemeiate pe prevederile Legii nr. 10/2001, reclamanta a susținut că imobilul menționat a aparținut autorului său, a fost naționalizat conform Legii nr. 119/1948 și în prezent este deținut de SC M. SA, unitate integral privatizată, iar prin decizia atacată pârâta i-a respins nejustificat cererea de acordare a măsurilor reparatorii.

Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința nr. 1518 din 22 decembrie 2005, a admis contestația , a anulat parțial decizia și a obligat-o pe pârâtă să-i facă reclamantei propunere motivată de acordare a despăgubirilor, în limita sumei de 266.308 Ron, pentru moara țărănească și presa de ulei din com. Gh. Doja, jud. Ialomița.

S-a reținut că: - reclamanta a solicitat prin notificare restituirea în natură a morii și terenului de 2016 mp, naționalizate de la defunctul său tată, precum și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru mai multe construcții demolate ulterior preluării abuzive (casă țărănească, hambar de scândură, magazie); - pârâta a respins notificarea, pe considerentul că reclamanta nu a depus acte care să dovedească dreptul de proprietate al autorului său; - din înscrisurile depuse la dosar rezultă însă că autorul reclamantei era proprietar al mai multor imobile, respectiv teren de 2016 mp, casă de locuit, cu anexe gospodărești, o presă de ulei și o moară țărănească, preluate de stat în anul 1948, prin naționalizare; - potrivit expertizei efectuate în cauză, valoarea presei de ulei și a morii țărănești se ridică la 266.308 Ron; - dispoziția din decizie referitoare la declinarea către Primăria comunei Gh.

Doja a soluționării notificării în privința construcțiilor demolate va fi menținută, fiind conformă art. 10 și art. 32 din Legea nr. 10/2001. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 142 din 28 februarie 2007, a admis apelurile declarate de ambele părți și a desființat sentința, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanța de fond. S-a reținut că: - stabilirea cuantumului măsurilor reparatorii este contrară art. 29 din Legea nr. 10/2001 și art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005; prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la teren și construcția „moară țărănească”. Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 988 din 26 iunie 2007, a admis contestația, a anulat în parte decizia, a obligat-o pe pârâtă să emită dispoziție de restituire prin echivalent pentru terenul de 679 mp și construcțiile presă de ulei, moară și instalație moară și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

S-a reținut că: - în concluziile orale, reclamanta și-a redus pretențiile referitoare la teren, solicitând acordarea de măsuri reparatorii în echivalent doar pentru 679 mp; - potrivit expertizei tehnice judiciare, suprafața menționată, construcția moară și instalația moară (în stare de funcționare) se află în patrimoniul SC E. SRL, rezultată din divizarea SC M. SA, integral privatizată; - nefiind criticate în apel, constatările primei instanțe cu privire la declinarea competenței soluționării notificării (în partea referitoare la construcțiile demolate) au intrat în puterea lucrului judecat; - obligarea pârâtei la propunerea de măsuri reparatorii pentru presa de ulei, moara țărănească și instalația moară va fi menținută, conform art. 296 C. proc.

civ. neputându-se crea reclamantei o situație mai grea în propria cale de atac; - urmare a modificărilor aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, pârâta trebuie doar să propună despăgubiri, al căror cuantum se va stabili ulterior, în condițiile legii speciale. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 836 din 17 decembrie 2007, a respins apelul declarat de pârâtă dar a admis cererea de aderare la apel formulată de reclamantă și a modificat sentința, în sensul că a stabilit măsuri reparatorii în echivalent de 266.308 lei pentru presă și moara de ulei și de 10.036 euro pentru teren și construcția moară.

S-a reținut că: - pârâta nu și-a motivat apelul, iar în întâmpinarea depusă la dosarul primei instanțe a susținut că este abilitată exclusiv la propunerea de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent și că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate al antecesorului său; - înscrisurile depuse la dosar dovedesc însă dreptul de proprietate al autorului reclamantei și calitatea acesteia de persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001; - este nefondată și cealaltă susținere a pârâtei apelante deoarece notificarea reclamantei, depusă în anul 2001, nu a fost soluționată corespunzător până la data chemării în judecată, astfel că reluarea procedurii administrative ar fi inadmisibilă; - drept consecință, trebuie luate în considerare valorile terenului, construcției moară, instalației moară și presei de ulei, stabilite prin expertiza efectuată la prima instanță de fond, așa cum a solicitat reclamanta în cererea de aderare la apel.

Pârâta a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul admiterii apelului, desființării sentinței și respingerii contestației. În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., recurenta a susținut că: - stabilirea cuantumului măsurilor reparatorii este contrară art. 29 din Legea nr. 10/2001 și prevederilor Legii nr. 247/2005; - din dispozitivul ultimei hotărâri nu rezultă în ce măsură s-au modificat și menținut dispozițiile sentinței apelate; - față de reducerea pretențiilor referitoare la teren (doar 679 mp), instanța de apel a acordat reclamantei mai mult decât a cerut; - nu s-a făcut dovada existenței presei de ulei în patrimoniul SC M. SA Slatina; - reclamanta nu a depus acte doveditoare a dreptului de proprietate al antecesorului său; - nu a fost regulat citată la dezbaterea fondului, încălcându-i-se astfel dreptul la apărare.

Primele 3 critici sunt nefondate deoarece: - prezenta contestație are ca obiect o decizie de respingere a notificării emisă și atacată în justiție anterior adoptării Legii nr. 245/2005, de modificare a Legii nr. 10/2001; - în atare situație, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 247/2005, instanța de judecată învestită cu soluționarea contestației poate stabili și cuantumul despăgubirilor cuvenite persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii, orice altă interpretare a textului echivalând cu o denegare de dreptate (sancționată de art. 3 C. civ.) și încălcarea liberului acces la justiție, garantat de art. 21 din Constituție și art. 6 din C.E.D.O.; - dispozitivul hotărârii atacate este clar, modificarea operată de instanța de apel constând în stabilirea cuantumului măsurilor reparatorii în echivalent; - atât instanța de fond, cât și instanța de apel au ținut seama de poziția reclamantei, acordându-i măsuri reparatorii în echivalent doar pentru terenul de 679 mp.

Următoarele două critici presupun reaprecierea materialului probator și, ca atare, nu se încadrează în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ. Ultima critică nu poate fi analizată, fiind formulată pentru prima oară în recurs, deci omisso medio. Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 836 din 17 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2008.