ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6237/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

cauzei constată următoarele:

La 18 martie 2005, reclamanta S.S.L. a chemat în

judecată pe A.V.A.S., solicitând anularea Deciziei nr. 80 din 14 februarie 2005

și stabilirea măsurilor reparatorii în echivalent ce i se cuvin pentru imobilul

situat în com. Gh. Doja (moară țărănească, presă de ulei și teren de 1216 mp).

În motivarea contestației,

întemeiate pe prevederile Legii nr. 10/2001, reclamanta a susținut că imobilul

menționat a aparținut autorului său, a fost naționalizat conform Legii nr.

119/1948 și în prezent este deținut de SC M. SA, unitate integral privatizată,

iar prin decizia atacată pârâta i-a respins nejustificat cererea de acordare a

măsurilor reparatorii.

Tribunalul București, secția a V-a

civilă, prin sentința nr. 1518 din 22 decembrie 2005, a admis contestația , a

anulat parțial decizia și a obligat-o pe pârâtă să-i facă reclamantei propunere

motivată de acordare a despăgubirilor, în limita sumei de 266.308 Ron, pentru

moara țărănească și presa de ulei din com. Gh. Doja, jud. Ialomița.

S-a reținut că:

- reclamanta a solicitat prin

notificare restituirea în natură a morii și terenului de 2016 mp, naționalizate

de la defunctul său tată, precum și acordarea de măsuri reparatorii în

echivalent pentru mai multe construcții demolate ulterior preluării abuzive

(casă țărănească, hambar de scândură, magazie);

- pârâta a respins notificarea, pe

considerentul că reclamanta nu a depus acte care să dovedească dreptul de

proprietate al autorului său;

- din înscrisurile depuse la dosar

rezultă însă că autorul reclamantei era proprietar al mai multor imobile,

respectiv teren de 2016 mp, casă de locuit, cu anexe gospodărești, o presă de

ulei și o moară țărănească, preluate de stat în anul 1948, prin naționalizare;

- potrivit expertizei efectuate în

cauză, valoarea presei de ulei și a morii țărănești se ridică la 266.308 Ron;

- dispoziția din decizie referitoare

la declinarea către Primăria comunei Gh. Doja a soluționării notificării în

privința construcțiilor demolate va fi menținută, fiind conformă art. 10 și

art. 32 din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia nr. 142 din 28 februarie 2007, a admis apelurile

declarate de ambele părți și a desființat sentința, cu trimiterea cauzei, spre

rejudecare, la instanța de fond.

S-a reținut că:

- stabilirea cuantumului măsurilor

reparatorii este contrară art. 29 din Legea nr. 10/2001 și art. 16 din Titlul

VII al Legii nr. 247/2005; prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la teren

și construcția „moară țărănească”.

Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, prin sentința nr. 988 din 26 iunie 2007, a admis contestația, a anulat

în parte decizia, a obligat-o pe pârâtă să emită dispoziție de restituire prin

echivalent pentru terenul de 679 mp și construcțiile presă de ulei, moară și

instalație moară și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

S-a reținut că:

- în concluziile orale, reclamanta

și-a redus pretențiile referitoare la teren, solicitând acordarea de măsuri

reparatorii în echivalent doar pentru 679 mp;

- potrivit expertizei tehnice judiciare,

suprafața menționată, construcția moară și instalația moară (în stare de

funcționare) se află în patrimoniul SC E. SRL, rezultată din divizarea SC M.

SA, integral privatizată;

- nefiind criticate în apel,

constatările primei instanțe cu privire la declinarea competenței soluționării

notificării (în partea referitoare la construcțiile demolate) au intrat în

puterea lucrului judecat;

- obligarea pârâtei la propunerea de

măsuri reparatorii pentru presa de ulei, moara țărănească și instalația moară

va fi menținută, conform art. 296 C. proc. civ. neputându-se crea reclamantei o

situație mai grea în propria cale de atac;

- urmare a modificărilor aduse Legii

nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, pârâta trebuie doar să propună

despăgubiri, al căror cuantum se va stabili ulterior, în condițiile legii

speciale.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia nr. 836 din 17 decembrie 2007, a respins apelul

declarat de pârâtă dar a admis cererea de aderare la apel formulată de

reclamantă și a modificat sentința, în sensul că a stabilit măsuri reparatorii

în echivalent de 266.308 lei pentru presă și moara de ulei și de 10.036 euro

pentru teren și construcția moară.

S-a reținut că:

- pârâta nu și-a motivat apelul, iar

în întâmpinarea depusă la dosarul primei instanțe a susținut că este abilitată

exclusiv la propunerea de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent și că

reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate al antecesorului său;

- înscrisurile depuse la dosar

dovedesc însă dreptul de proprietate al autorului reclamantei și calitatea

acesteia de persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001;

- este nefondată și cealaltă

susținere a pârâtei apelante deoarece notificarea reclamantei, depusă în anul

2001, nu a fost soluționată corespunzător până la data chemării în judecată,

astfel că reluarea procedurii administrative ar fi inadmisibilă;

- drept consecință, trebuie luate în

considerare valorile terenului, construcției moară, instalației moară și presei

de ulei, stabilite prin expertiza efectuată la prima instanță de fond, așa cum

a solicitat reclamanta în cererea de aderare la apel.

Pârâta a declarat recurs, prin care

a solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul admiterii apelului,

desființării sentinței și respingerii contestației.

În motivarea recursului, întemeiat

pe art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., recurenta a susținut că:

- stabilirea cuantumului măsurilor

reparatorii este contrară art. 29 din Legea nr. 10/2001 și prevederilor Legii

nr. 247/2005;

- din dispozitivul ultimei hotărâri

nu rezultă în ce măsură s-au modificat și menținut dispozițiile sentinței

apelate;

- față de reducerea pretențiilor

referitoare la teren (doar 679 mp), instanța de apel a acordat reclamantei mai

mult decât a cerut;

- nu s-a făcut dovada existenței presei

de ulei în patrimoniul SC M. SA Slatina;

- reclamanta nu a depus acte

doveditoare a dreptului de proprietate al antecesorului său;

- nu a fost regulat citată la

dezbaterea fondului, încălcându-i-se astfel dreptul la apărare.

Primele 3 critici sunt nefondate

deoarece:

- prezenta contestație are ca obiect

o decizie de respingere a notificării emisă și atacată în justiție anterior

adoptării Legii nr. 245/2005, de modificare a Legii nr. 10/2001;

- în atare situație, potrivit art.

16 alin. (1) din Legea nr. 247/2005, instanța de judecată învestită cu

soluționarea contestației poate stabili și cuantumul despăgubirilor cuvenite

persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii, orice altă interpretare a

textului echivalând cu o denegare de dreptate (sancționată de art. 3 C. civ.)

și încălcarea liberului acces la justiție, garantat de art. 21 din Constituție

și art. 6 din C.E.D.O.;

- dispozitivul hotărârii atacate

este clar, modificarea operată de instanța de apel constând în stabilirea

cuantumului măsurilor reparatorii în echivalent;

- atât instanța de fond, cât și

instanța de apel au ținut seama de poziția reclamantei, acordându-i măsuri

reparatorii în echivalent doar pentru terenul de 679 mp.

Următoarele două critici presupun

reaprecierea materialului probator și, ca atare, nu se încadrează în motivele

de recurs prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ.

Ultima critică nu poate fi

analizată, fiind formulată pentru prima oară în recurs, deci omisso medio.

Așa fiind, conform art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 836 din 17 decembrie 2007 a Curții de

Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 octombrie 2008.