ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 804/2008

Deliberând asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 107 din 20 martie 2006, Tribunalul Gorj a admis în parte cererea formulată de reclamanții P.N., S.V. și S.I., în contradictoriu cu pârâta SC C.E.R. SA și a modificat decizia nr. 15947 din 21 septembrie 2005 emisă de pârâtă, în sensul că a fost admisă notificarea nr. 438/2001 formulată de P.M. și s-a stabilit că reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii pentru construcții, casă, grajd, șopron, și teren aferent în suprafață de 800 mp, situate în satul Stejărei, comuna Cîlnic, județul Gorj. A fost respinsă cererea pentru terenurile agricole extravilane. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamanții sunt moștenitorii defunctei P.M., „care este fiica lui P.I.

și P.E.”, calitate în care au notificat pârâta pentru plata contravalorii unei case de locuit cu anexe, grajd și șopron, și restituirea suprafeței de 13,4930 ha teren, iar pârâta a respins cererea reclamanților, cu motivarea că nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite. Din memoriul tehnic și anexa la Decretul nr. 122/1971, rezultă că de la P.E., bunica maternă a reclamanților, a fost expropriat un imobil (casă de locuit, cu anexe, grajd și șopron, precum și terenul aferent de 800 mp) situat în județul Gorj, iar din actele de preluare nu rezultă că s-a făcut plata unei despăgubiri. Față de aceste înscrisuri, decizia emisă de pârâtă este nelegală și netemeinică, reclamanții având dreptul la măsuri reparatorii pentru construcții, așa cum sunt descrise în memoriul tehnic depus în copie la fila 51 dosar.

A reținut tribunalul, că aceștia au dreptul la măsuri reparatorii și pentru terenul în suprafață de 800 mp aferent construcțiilor, însă terenurile agricole menționate în adresa nr. 4075/2005 emisă de Comisia locală de fond funciar Cîlnic au făcut obiectul Legii nr. 18/1991 și reclamanților le-au fost eliberate titluri de proprietate. Aceste terenuri fiind agricole și situate în extravilan, conform art. 8 din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența acestei legi, iar modalitatea de reparare prin echivalent se va stabili în raport de art. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată și de prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 419 din 5 aprilie 2007, a respins apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe, reținând că, în speță, s-a dovedit că imobilul cu destinația de locuință care a aparținut autorilor reclamanților a fost demolat, iar terenul nu poate fi restituit în natură, fiind ocupat de recurentă.

De aceea, sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001. S-a mai reținut, că susținerile apelantei că pentru acest teren s-a reconstituit reclamanților dreptul de proprietate în temeiul legilor fondului funciar sunt nefondate, pentru că terenul situat în intravilan, înscris în T.P. nr. 133512/1997, este diferit de cel care face obiectul pricinii, iar pentru terenul înscris în anexa nr. 39 nu s-a făcut dovada certă că include și teren intravilan. Reclamanta prezentă la dezbateri în apel a infirmat susținerile expertului, arătând că este vorba de terenuri diferite, iar înscrierea reclamanților în anexă nu a fost urmată de acordarea efectivă a drepturilor sau de stabilirea exactă a categoriei de folosință a terenurilor.

Simpla referire la suprafața de 7,67 ha nu este de natură să ducă la concluzia că sunt aplicabile dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001. De aceea, în mod corect s-a reținut de către prima instanță că sunt incidente prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, iar susținerea apelantei că era necesară evaluarea construcțiilor este nefondată, deoarece cuantumul despăgubirilor se stabilește de către Comisia Centrală, potrivit procedurii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs pârâta SC C.E.R.

SA care, fără să invoce vreun motiv de recurs, a arătat că reclamanții nu sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru suprafața de 800 mp teren, deoarece pentru terenul care a aparținut autoarei acestora, P.E., le-a fost reconstituit dreptul de proprietate potrivit Legii nr. 18/1991, iar Primăria Cîlnic a validat cererea de reconstituire pe numele bunicii materne a intimaților, conform hotărârii nr. 3230 din 20 iulie 2002, trecând în tabelul nominal la anexa 39 (în prezent anexa nr. 23) la Legea nr. 1/2000 suprafața totală de 7,67 ha, pentru acordarea de despăgubiri. A susținut recurenta, că instanța de apel a ajuns la concluzia că bunica maternă a intimaților este înscrisă în anexa 39, însă a reținut că nu s-a făcut dovada că suprafața de 7,67 ha teren include și terenul în suprafață de 800 mp și că înscrierea nu este urmată de acordarea efectivă a drepturilor „doar prin simpla susținere a intimatei”.

Or, din conținutul raportului de expertiză și a răspunsului la obiecțiuni, rezultă că terenul expropriat, în suprafață de 800 mp, care s-a aflat în intravilanul localității, face parte din suprafața totală de 7,67 ha teren cu care bunica intimaților este înscrisă, la poziția 12, în tabelul nominal la anexa nr. 39 la Legea nr. 10/2001. S-a mai susținut, că anexa nr. 39 fiind un act juridic valabil, există riscul ca intimaților-reclamanți, pentru suprafața de 800 mp teren, să li se acorde despăgubiri de două ori. Recurenta a arătat că nemulțumirea intimaților vizează, de fapt, amplasamentul și zona terenului, deoarece după procedura prevăzută de Legea nr. 18/2001 nu a fost posibilă reconstituirea dreptului pe același amplasament, însă această nemulțumire nu îi îndreptățește să formuleze acțiune în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru că nu pot beneficia de două ori de măsuri reparatorii pentru aceeași suprafață de teren.

Față de înscrisurile existente la dosar, pentru suprafața de 800 mp teren sunt incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001. Cu privire la construcție, recurenta a susținut că sunt incidente dispozițiile art. 32 din Legea nr. 10/2001, în raport de care a solicitat să fie obligată Primăria Cîlnic să emită decizie pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent. Intimații au formulat întâmpinare, prin care au cerut să se respingă recursul. Analizând recursul, în limita criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că este fondat.

Stabilirea existenței dreptului reclamanților la măsuri reparatorii pentru suprafața de 800 mp teren s-a făcut cu aplicarea greșită a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care dispune „Nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare”.

Potrivit textului citat, terenurile al căror regim juridic este reglementat prin legile fondului funciar nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, chiar dacă sunt situate în intravilan, iar suprafața de 800 mp teren pentru care intimații- reclamanți au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent, preluată de stat prin expropriere, face obiectul legilor fondului funciar. Prin acțiunea înregistrată la tribunal, la data de 19 octombrie 2005, intimații-reclamanți au cerut să se anuleze dispoziția nr. 15947 din 21 septembrie 2005 și să fie obligată pârâta la plata sumei de 600.000 lei RON reprezentând contravaloarea construcțiilor (casa de locuit, grajd și șopron) și a suprafeței de 13 ha și 4930 mp teren, deși, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, întreaga suprafață de teren are regimul juridic stabilit de legile fondului funciar, a fost solicitată în baza acestor legi și s-a admis cererea de reconstituire a dreptului de proprietate.

De altfel, prin cererea aflată la fila 22 din dosarul tribunalului, reclamanții au micșorat cuantumul pretențiilor de la 6 miliarde lei la 4.500.000 lei, deoarece le-a fost restituită suprafața de 5 ha pădure. La dosar au fost depuse titlurile de proprietate nr. 14892183 din 10 mai 2005 și nr. 377 din 7 noiembrie 2002, care atestă faptul că intimaților-reclamanți le fusese reconstituit dreptul de proprietate, anterior datei introducerii acțiunii, pentru suprafețele de 6,03 ha teren și 5 ha teren, iar, cu adresa nr. 4075 din 13 decembrie 2005, Comisia locală Cîlnic a comunicat tribunalului că în beneficiul acestora a fost emis și titlul de proprietate nr. 1335312 pentru terenul în suprafață de 0,20 ha, aflat în intravilan.

Pentru toate suprafețele de teren situate în extravilan, tribunalul a respins cererea reclamanților, însă pentru „terenul aferent construcției, în suprafață de 800 mp, s-a stabilit că aceștia sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii, deși dreptul reclamanților la despăgubiri pentru această suprafață de teren fusese deja stabilit în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor. La fila 95 din dosarul instanței de apel se află anexa nr. 39 din Legea nr. 1/2000 (anexa 23 la Legea nr. 247/2005) unde, la nr. 12, este trecută autoarea reclamanților, cu suprafața de 7,67 ha teren, iar faptul că terenul în suprafața de 800 mp este inclus în suprafața de 7,67 ha rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză.

Expertul arată, la fila 3 din raportul de expertiză, pct. 3 și 4, că terenul în suprafață de 800 mp rămas de pe urma autoarei comune P.E., bunica maternă a intimaților, a fost trecut la anexa 23 a Legii nr. 247/2005 (fosta anexă 39 la Legea nr. 1/2000). De asemenea, este consemnată susținerea intimaților-reclamanți „că au fost trecuți în anexa 39 la Legea nr. 1/2000 pentru despăgubiri, dar vor să fie despăgubiți, plătindu-li-se contravaloarea terenului și construcțiilor de către SC C.E.R.”, iar în completarea la raportul de expertiză (fila 91) se precizează că din discuțiile purtate cu apelanta-pârâtă și cu intimații-reclamanți rezultă că suprafața de 800 mp teren face parte din terenul în suprafață de 7,67 ha, trecut la poziția 12 din anexă.

Intimații-reclamanți nu au făcut obiecțiuni la raportul de expertiză, iar susținerea intimatei P.N., consemnată în practicaua deciziei atacate, că terenul nu este inclus în suprafața de 7,67 ha, nu constituie dovada faptului că suprafața de 800 mp teren nu are regimul juridic stabilit de legile fondului funciar. Prin urmare, față de prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001, terenul aferent construcției, preluat prin expropriere de la bunica intimaților, nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001. Solicitarea recurentei ca Primăria Cîlnic să fie obligată să emită decizie pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru casa de locuit, față de prevederile art. 32 din Legea nr. 10/2001, nu poate fi analizată.

Prin decizia contestată, recurenta a respins notificarea prin care se solicitau despăgubiri atât pentru construcție, cât și pentru teren, intimații-reclamanți au formulat acțiunea prin care au solicitat să se dispună anularea dispoziției, în contradictoriu cu emitenta actului, iar prima instanță a stabilit dreptul acestora la măsuri reparatorii pentru construcții și terenul aferent, „care se vor stabili în raport de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, Titlul I și cu dispozițiile din Titlul VII din Legea nr. 247/2005”. Recurenta-pârâtă, în termenul prevăzut de lege pentru motivarea apelului, nu a formulat critici privind entitatea competentă să soluționeze notificarea, cu privire la construcții, față de prevederile art. 32 din Legea nr. 10/2001, republicată.

De aceea, instanța de apel, conform art. 295 C. proc. civ., a verificat legalitatea și temeinicia sentinței, în limitele criticilor formulate prin cererea de apel, iar instanța de recurs nu poate analiza legalitatea hotărârilor atacate pentru împrejurări care nu au făcut obiect de cercetare în apel. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de pârâtă va fi admis, se va casa în tot decizia pronunțată de instanța de apel și în parte sentința pronunțată de prima instanță, va fi respinsă și cererea reclamanților privind stabilirea dreptului acestora la măsuri reparatorii pentru terenul situat în intravilan, în suprafața de 800 mp și se vor păstra restul dispozițiilor sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta SC C.E.R. SA. Casează în tot decizia civilă nr.419 din 5 aprilie 2007 a Curții de Apel Craiova și în parte sentința civilă nr. 107 din 20 martie 2006 a Tribunalului Gorj. Respinge și cererea reclamanților privind stabilirea dreptului la măsuri reparatorii pentru terenul intravilan, în suprafață de 800 mp. Păstrează restul dispozițiilor sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2008.