ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 628/2007

Asupra recursului civil de

față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

377 din 15 aprilie 2005, Tribunalul București a respins contestația

formulată de contestatoarele B.G. și F.V., în contradictoriu cu

A.V.A.S.

Pentru a pronunța această

hotărâre, tribunalul a reținut că A.V.A.S., prin decizia nr. 144

din 7 octombrie 2004, a respins notificarea formulată de contestatoare,

prin care au cerut să li se restituie presa de ulei situată în comuna

Optași Măgura, sat Vitănești, județul Olt.

Reține tribunalul că,

deși în cursul soluționării contestației s-a depus la dosar

un inventar care cuprinde bunurile preluate de stat în temeiul Legii nr.

119/1948, contestatoarele nu au făcut dovada că la data

pronunțării deciziei contestate A.V.A.S. a avut la dispoziție

întreaga documentație prevăzută de Legea nr. 10/2001. În aceste

condiții, decizia contestată a fost dată în raport cu actele

depuse de contestatoare, motiv pentru care contestația nu este

întemeiată.

Curtea de Apel București, prin

decizia civilă nr. 66 din 28 februarie 2006, a admis apelul declarat de contestatoare

și a schimbat în tot sentința, în sensul admiterii contestației

și anulării deciziei nr. 144 din 7 octombrie 2004, emisă de

pârâtă. A fost obligată pârâta să emită decizie

motivată privind propunerea de acordare de despăgubiri pentru presa

de ulei.

Instanța de apel a reținut

că notificarea privind presa de ulei a fost formulată de

contestatoare, în conformitate cu prevederile art. 9 și art. 21 din Legea

nr. 10/2001, și a fost însoțită de înscrisurile care fac dovada

calității de proprietar al bunului a autorului contestatoarelor,

precum și a calității apelantelor-contestatoare de

moștenitoare ale fostului proprietar. În susținerea

contestației, referitor la presa de ulei, s-a mai depus un set de acte,

constând în inventarul pieselor morii la data de 11 iunie 1948, o

fișă fiscală și două certificate de moștenitor.

De aceea, în cauză, contrar

celor reținute de intimata-pârâtă în decizia contestată și

de tribunal, contestatoarele au respectat prevederile art. 23 din Legea nr.

10/2001, iar cu actele depuse au făcut dovada calității

autorului lor G.B. de proprietar al presei de ulei.

De asemenea, s-a făcut dovada

că moștenirea fostului proprietar s-a transmis soției

supraviețuitoare B.A., iar moștenirea defunctei B.A. s-a transmis

apelantelor.

Se mai reține, că

apelantele-contestatoare au făcut dovada că sunt

îndreptățite la măsuri reparatorii, conform art. 4 alin. (2),

raportat la art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 și că,

față de prevederile art. 6 alin. (2) și (4) din Legea nr.

10/2001, potrivit cu care măsurile reparatorii privesc și

instalațiile și utilajele preluate o dată cu imobilul, cererea

acestora este întemeiată.

Decizia prin care se propune

acordarea de măsuri reparatorii se emite de unitatea implicată în

privatizare, atunci când instalațiile și utilajele sunt

evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale

privatizate, altele decât cele prevăzute de art. 21 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâta A.V.A.S. care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

arată că în procedura administrativă contestatoarele nu au depus

înscrisuri care să ateste dreptul lor de proprietate asupra presei de ulei

și că nu era competentă să acorde măsuri reparatorii,

deoarece presa de ulei nu mai există.

Susține recurenta, că

instanța de apel a analizat greșit actele depuse la dosar, care nu

atestă faptul că B.A. a avut calitate de succesoare a fostului

proprietar și nu a avut în vedere conținutul deciziei prin care, pentru

presa de ulei soluția nu a fost de respingere, ci de trimitere la

Primăria comunei Optași Măgura.

Se mai susține, că presa

de ulei nu este evidențiată în patrimoniul SC O. SA, societate

privatizată de A.V.A.S., fapt ce rezultă din adresa nr. 1944 din 12

octombrie 2001.

De aceea, recurenta nu este

obligată să emită decizie. Conform dispozițiilor Legii nr.

10/2001, A.V.A.S. emite decizii numai pentru bunurile evidențiate în

patrimoniul unei societăți privatizate, nu și pentru cele

demolate și care nu s-au regăsit în patrimoniul societății

privatizate.

Recursul va fi admis, pentru

următoarele considerente.

Criticile formulate de

recurentă fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

iar prevederile acestui text sunt incidente în cauză, deoarece

hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a

art. 6 din Legea nr. 10/2001.

Intimatele-contestatoare au formulat

trei notificări care privesc mai multe bunuri, iar aceste notificări

au fost soluționate de recurentă prin decizii diferite.

Toate deciziile au fost contestate,

însă, prin disjungere, în prezenta cauză, a fost

soluționată contestația care privește decizia prin care

recurenta-pârâtă a soluționat notificarea nr. 122 din 24 iulie 2001.

Prin această notificare,

aflată la fila 10 din dosarul tribunalului, contestatoarele au cerut să

li se acorde despăgubiri pentru presa de ulei, iar prin decizia

recurată s-a reținut că dreptul contestatoarelor la

despăgubiri pentru instalațiile și utilajele (presa de ulei)

preluate o dată cu imobilul există în raport de prevederile art. 6

alin. (2) și (4) din Legea nr. 10/2001.

Articolul 6 alin. (2) din Legea nr.

10/2001 prevede că măsurile reparatorii privesc și utilajele

și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice o

dată cu imobilul, însă prevederile acestui text se aplică numai dacă

utilajele sau instalațiile existau fizic la data intrării în vigoare

a legii.

Textul nu se aplică în cazul

bunurilor (utilaje și instalații) care anterior datei când legea a

intrat în vigoare au fost înlocuite, casate sau distruse.

Obligația entității

implicate în privatizare de a propune acordarea de despăgubiri în

condițiile legii speciale este stabilită prin art. 6 alin. (4) din

Legea nr. 10/2001, tot pentru utilajele și instalațiile

prevăzute de alin. (2), dacă acestea sunt evidențiate în

patrimoniul unei societăți comerciale privatizate.

Or, din actele depuse la dosar nu

rezultă că presa de ulei exista în patrimoniul SC O. SA (societate

privatizată de recurentă) la data de 14 februarie 2001, când a intrat

în vigoare Legea nr. 10/2001.

În adresa nr. 1944 din 12 octombrie

2001, trimisă contestatoarelor, SC O. SA precizează că presa de

ulei, animalele, mașina de treierat și locomobilul nu au fost

preluate de aceasta, „probabil fiind preluate de C.A.P.”, iar mandatarul

intimatelor a arătat că presa de ulei, care este un utilaj, nu mai

există din anii 1960.

Nefiind îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 6 alin. (2) și (4) din Legea nr. 10/2001, chiar

dacă intimatele-contestatoare au făcut dovada că de la autorul

lor a fost preluată abuziv presa de ulei, soluția respingerii

contestației, pronunțată de tribunal este legală, deoarece

recurenta-pârâtă nu are obligația să propună acordarea de

măsuri reparatorii pentru această instalație, așa cum

greșit s-a reținut prin hotărârea recurată.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de pârâtă va fi admis, se va casa hotărârea

atacată și se va respinge apelul declarat de contestatoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 66 din 28 februarie 2006, a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă, pe care o casează.

Respinge apelul declarat de

contestatoarele B.G. și F.V. împotriva sentinței nr. 377 din 15

aprilie 2005, a Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2007.