ÎCCJ, decizie (scj.ro #83346)

1.Societatea comercială pe acțiuni. Hotărârea Consiliului de administrație. Cale de atac Cuprins pe materii: Drept comercial. Societățile comerciale.Societatea pe acțiuni. Consiliul de administrație Index alfabetic: - acționari - adunarea generală a acționarilor - consiliul de administrație - hotărârea adunării generale a acționarilor Legea nr.31/1990 Consiliul de administrație este organ colegial de conducere a societății pe acțiuni, iar deciziile administratorilor capătă natură deliberativă. Aceste decizii luate de Consiliul de Administrație, în exercitarea atribuțiilor ce-i revin nu sunt asimilate hotărârilor adunării generale, neputând fi atacate în justiție, cu excepția cazurilor în care deciziile s-au luat în executarea delegării de atribuții.

Astfel că, invalidarea unei decizii obișnuite a consiliului de administrație este atribuitul adunării generale, în virtutea activității de control a gestiunii administratorilor. (Secția comercială, decizia nr.628 din 9 februarie 2007) Reclamanții I.N., P.C., Ș. S., M.C., N. V. , M. M. ș.a. acționari ai SC T. M. SA au solicitat, prin acțiune, anularea hotărârilor Consiliului de Administrație nr.1 din 10 ianuarie 2005 și nr.10 din 16 februarie 2005 și radierea acestora din Registrul Comerțului, pentru motivul că nu au fost luate de adunarea generală extraordinară a acționarilor, așa cum impun dispozițiile legale și statutare.

Tribunalul Comercial Argeș, prin sentința nr.558/16 septembrie 2005, a admis acțiunea precizată, a anulat cele două hotărâri ale consiliului de administrație și a dispus radierea din Registrul Comerțului a mențiunilor înregistrate sub nr.8997 din 24 februarie 2005 și 2327 din 16 ianuarie 2005. Instanța de fond a reținut că măsurile luate de Consiliul de administrație, prin care au fost vândute două active , s-au radiat punctele de lucru din Drăganu și Pitești cât și contractarea unui credit de 3,5 miliarde lei, sunt contrare statutului și contractului de societate. Sentința a fost apelată de pârâta SC T.M.

SA, care a invocat nelegalitatea soluției pronunțată de tribunal, motivat de faptul că vânzarea activelor s-a făcut în baza hotărârii acționarilor din 30 martie 2001, care era obligatorie pentru toți acționarii, iar, în ceea ce privește creditul contractat, apelanta a arătat că actul constitutiv prevede că numai creditele pe termen lung se aprobă de adunarea generală. În sprijinul acelorași susțineri, a arătat că cercetările efectuate de serviciul de investigații a fraudelor și Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești au stabilit că operațiunile respective au fost perfect legale, fapt confirmat și de o altă sentință a Tribunalului Argeș, prin care s-a respins acțiunea acelorași reclamanți, prin care au solicitat răspunderea consiliului de administrație pentru operațiunile comerciale efectuate.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia nr.157 din 21 decembrie 2005, a admis apelul formulat de pârâtă și a schimbat sentința nr.558/2005 a Tribunalului Argeș, în sensul respingerii acțiunii precizate . În soluționarea apelului, Curtea a luat în examinare excepția inadmisibilității promovării acțiunii pentru constatarea nulității hotărârilor consiliului de administrație. În esență, instanța a făcut trimitere la dispozițiile art.111 alin.(2) lit.d) din Legea nr.31/1990, care prevăd că adunarea generală este cea care se pronunță asupra activității și gestiunii administratorilor. Cu alte cuvinte, actul normativ evocat nu dă posibilitatea să fie atacate hotărârile consiliului de administrație decât după ce AGA se pronunță asupra lor, printr-o acțiune împotriva hotărârii AGA, întemeiată pe dispozițiile art.132 din Legea nr.31/1990.

Împotriva deciziei , reclamanții au declarat recurs, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ. În argumentarea acestui motiv, recurenții au susținut că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a principiului simetriei actelor juridice și a interpretat greșit dispozițiile art.114, 132 și 152 din LSC. Recurenții au susținut că, potrivit art.114 din Legea nr.31/1990, numai o parte din atribuțiile adunării generale pot fi delegate consiliului de administrație și, printre acestea, nu se află actele de dispoziție care sunt de competența exclusivă a adunării generale. De asemenea, s-a considerat că, în mod greșit, au fost aplicate dispozițiile art.137 alin. (3) din lege, întrucât acestea nu au legătură cu excepția invocată.

În opinia recurenților, s-au interpretat greșit și dispozițiile art.152 din Legea nr.31/1990, motivat de faptul că atunci când se încheie acte care prejudiciază societatea de către director sau administratori, acționarii minoritari au dreptul să introducă acțiune în scopul recuperării pagubei. Recursul este nefondat. Singura chestiune de drept care a fost pusă în discuție, în recursul reclamanților, privește posibilitatea atacării în justiție, pe cale separată a deciziilor Consiliului de administrație. Potrivit art.137 din LSC, Consiliul de administrație este organ colegial de conducere al societății pe acțiuni. În acest caz, deciziile administratorilor capătă natură deliberativă. Aceste decizii luate de Consiliul de Administrație, în exercitarea atribuțiilor ce-i revin nu sunt asimilate hotărârilor adunării generale, cu alte cuvinte, nu pot fi atacate în justiție, cu excepția cazurilor în care deciziile s-au luat în executarea delegării de atribuții.

Prin urmare, menținerea sau invalidarea unei decizii obișnuite a consiliului de administrație este de atributul adunării generale, în virtutea activității de control a gestiunii administratorilor. Din acest punct de vedere, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.111 (d) din Legea nr.31/1990, atunci când a decis, pe cale de excepție, că deciziile consiliului nu pot fi atacate în justiție de către acționari. Aceștia ar putea ataca hotărârea adunării generale, care s-a pronunțat asupra valabilității unei decizii a consiliului de administrație, în conformitate cu dispozițiile art.131 din LSC.Prin urmare, referirile din considerente la principiul simetriei actelor juridice nu are legătură directă cu analiza excepției privind exercițiul dreptului la acțiune împotriva acestor decizii.

Recurenții au făcut trimitere și la prevederile art.114 din LSC., considerând că, de vreme ce deciziile consiliului de administrație sunt tot acte de decizie, prin simetrie cu hotărârile adunărilor generale, pot fi atacate în justiție, conform dispozițiilor art.131-132 din Legea nr.31/1990. Această susținere nu poate fi primită, întrucât, în lege au fost prevăzute expres atribuțiile ce pot fi delegate cât și calea de atac admisă împotriva acestora. Ca urmare, nu s-ar putea reține peste ceea ce prevede legea că, în toate situațiile, deciziile consiliului de administrație pot fi atacate cu acțiune în anulare/ nulitate, conform art.131-132 din lege, chiar dacă prin decizie s-ar fi dispus asupra unor chestiuni care sunt de atributul adunării generale.

Invalidarea acestor decizii revine adunării generale în cadrul activității de control a modului de administrare realizat de consiliul de administrație. Nu poate fi primită nici susținerea privind aplicarea greșită a art.152 din Legea nr.31/1990, deoarece, în considerente, instanța de apel nu s-a referit la acest text de lege și acesta nu-și găsește aplicare în cauză, întrucât se referă la răspunderea directorilor executivi față de societate și față de terți, pentru neîndeplinirea îndatoririlor lor, în conformitate cu art.148 din LSC. Acest articol (art.148 din Legea nr.31/1990) se referă la răspunderea administratorilor pentru modul de îndeplinire a obligațiilor lor atât față de societate cât și față de terți.

Or, o astfel de acțiune , așa cum rezultă din susținerile părților, a fost deja promovată și respinsă prin hotărâre judecătorească. În cazul de față, obiectul acțiunii îl constituie acțiunea în anulare a deciziilor consiliului de administrație, pe care instanța de apel a examinat-o și pe cale de excepție, a constatat că nu-i sunt aplicabile prevederile art.131-132 din Legea nr.31/1990. Criticile aduse deciziei instanței de apel fiind nefondate, recursul, potrivit art.312 C.proc.civ., s-a respins ca atare.