ÎCCJ, decizie (scj.ro #83346)

1.Societatea comercială

pe acțiuni. Hotărârea Consiliului de administrație. Cale de atac

Cuprins pe materii:

Drept

comercial. Societățile comerciale.Societatea pe acțiuni. Consiliul

de administrație

Index alfabetic:

-

acționari

-

adunarea generală a acționarilor

-

consiliul de administrație

-

hotărârea  adunării generale a acționarilor

Legea nr.31/1990

Consiliul

de administrație este organ colegial de conducere a societății pe

acțiuni, iar deciziile administratorilor capătă natură deliberativă.

Aceste decizii luate de Consiliul de Administrație, în exercitarea atribuțiilor

ce-i revin nu sunt asimilate hotărârilor adunării generale, neputând fi

atacate în justiție, cu excepția  cazurilor  în care  deciziile s-au luat

în executarea delegării de atribuții.

Astfel că,

invalidarea unei decizii obișnuite a consiliului de administrație este

atribuitul adunării generale, în virtutea activității de control

a gestiunii administratorilor.

(Secția comercială,

decizia nr.628 din 9 februarie 2007)

Reclamanții

I.N., P.C., Ș. S., M.C., N. V. , M. M. ș.a. acționari ai SC T.

M. SA  au solicitat, prin acțiune, anularea hotărârilor Consiliului

de Administrație nr.1 din 10 ianuarie 2005 și nr.10 din 16  februarie

2005 și radierea acestora din Registrul Comerțului, pentru motivul că

nu au fost luate de  adunarea generală extraordinară a acționarilor,

așa cum impun  dispozițiile legale și statutare.

Tribunalul

Comercial Argeș,  prin sentința nr.558/16 septembrie 2005, a admis acțiunea

precizată, a anulat cele două hotărâri  ale consiliului de  administrație

și a dispus  radierea din Registrul Comerțului  a mențiunilor înregistrate

sub nr.8997 din 24 februarie 2005 și 2327 din 16 ianuarie 2005. Instanța

de fond  a reținut că măsurile luate de Consiliul de  administrație,

prin care au fost vândute  două active , s-au radiat punctele de lucru

din  Drăganu și Pitești cât și contractarea unui credit de

3,5 miliarde lei, sunt contrare statutului și contractului de societate.

Sentința

a fost apelată de pârâta SC T.M. SA, care a invocat  nelegalitatea soluției

pronunțată de  tribunal,  motivat de faptul că  vânzarea activelor

s-a făcut în baza  hotărârii acționarilor din 30 martie 2001,

care era obligatorie pentru toți acționarii, iar,  în ceea ce privește

creditul contractat,  apelanta  a arătat că actul constitutiv prevede

că numai creditele pe termen lung se aprobă  de adunarea generală.

În sprijinul acelorași  susțineri, a arătat că cercetările

efectuate de  serviciul de investigații a fraudelor și Parchetul  de pe

lângă Judecătoria Pitești au stabilit că operațiunile

respective au fost  perfect legale,  fapt confirmat și de o altă sentință

a  Tribunalului Argeș, prin care s-a respins  acțiunea acelorași

reclamanți, prin care au solicitat  răspunderea consiliului de administrație

pentru operațiunile comerciale efectuate.

Curtea de Apel

Pitești, prin decizia  nr.157 din 21 decembrie 2005, a admis apelul formulat

de pârâtă și a schimbat sentința nr.558/2005 a Tribunalului Argeș,

în sensul respingerii acțiunii precizate . În soluționarea apelului, Curtea

a luat în examinare excepția inadmisibilității promovării acțiunii

pentru constatarea nulității hotărârilor consiliului de administrație.

În esență, instanța a făcut trimitere la dispozițiile

art.111 alin.(2) lit.d) din Legea nr.31/1990, care prevăd că adunarea

generală este  cea care se pronunță asupra activității

și gestiunii administratorilor. Cu alte cuvinte, actul normativ evocat nu dă

posibilitatea să fie atacate  hotărârile consiliului de  administrație

decât după ce AGA se pronunță asupra lor, printr-o acțiune împotriva

hotărârii AGA, întemeiată pe dispozițiile  art.132 din Legea

nr.31/1990.

Împotriva deciziei

, reclamanții au declarat recurs, invocând motivul de nelegalitate prevăzut

de art.304 pct.9 C.proc.civ. În argumentarea acestui motiv, recurenții au susținut

că instanța  de apel a făcut o greșită  aplicare a principiului

simetriei actelor juridice și a interpretat greșit dispozițiile

art.114, 132 și 152 din LSC.

Recurenții

au susținut că, potrivit art.114 din Legea nr.31/1990, numai o parte

din atribuțiile  adunării generale pot fi delegate consiliului de administrație

și, printre acestea, nu se  află actele de dispoziție care sunt

de competența exclusivă a adunării generale. De asemenea, s-a considerat

că, în mod greșit, au fost aplicate  dispozițiile art.137 alin.

(3) din lege,  întrucât  acestea nu au legătură cu excepția invocată.

În opinia recurenților,

s-au  interpretat greșit și dispozițiile art.152 din  Legea

nr.31/1990, motivat de faptul că  atunci când se încheie  acte care  prejudiciază

societatea de către director sau administratori, acționarii minoritari

au dreptul să introducă acțiune în scopul recuperării pagubei.

Recursul este

nefondat.

Singura chestiune

de drept care a fost pusă  în discuție, în recursul reclamanților,

privește posibilitatea atacării în justiție, pe cale separată

a deciziilor Consiliului de  administrație. Potrivit art.137 din LSC, Consiliul

de administrație este organ colegial de conducere al societății pe

acțiuni. În acest caz, deciziile  administratorilor  capătă natură

deliberativă. Aceste decizii luate de Consiliul de Administrație, în exercitarea

atribuțiilor ce-i revin  nu sunt asimilate  hotărârilor adunării

generale, cu alte cuvinte, nu  pot fi atacate în justiție, cu excepția

cazurilor în  care deciziile  s-au luat în  executarea delegării de atribuții.

Prin urmare,

menținerea sau invalidarea  unei decizii obișnuite a consiliului de administrație

este de atributul  adunării generale, în virtutea activității de

control a  gestiunii administratorilor. Din  acest punct de vedere, instanța

de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.111 (d)

din Legea nr.31/1990,  atunci când a decis, pe cale de excepție, că deciziile

consiliului nu pot fi atacate în justiție de către acționari. Aceștia

ar putea ataca hotărârea adunării generale, care s-a  pronunțat asupra

valabilității unei decizii a consiliului de administrație, în conformitate

cu dispozițiile art.131 din LSC.Prin urmare, referirile  din considerente

la principiul  simetriei actelor juridice nu are legătură directă

cu analiza excepției privind exercițiul dreptului la acțiune împotriva

acestor decizii. Recurenții  au făcut  trimitere și la prevederile

art.114 din LSC., considerând că, de vreme ce deciziile consiliului  de administrație

sunt tot acte de decizie,  prin simetrie cu hotărârile adunărilor generale,

pot fi atacate în justiție, conform  dispozițiilor art.131-132 din Legea

nr.31/1990.

Această susținere nu poate fi primită,

întrucât, în lege au fost prevăzute expres atribuțiile ce pot fi

delegate cât și calea de atac admisă împotriva acestora. Ca urmare, nu

s-ar putea  reține peste ceea ce  prevede legea că, în toate situațiile,

deciziile  consiliului de administrație pot fi atacate cu acțiune în anulare/

nulitate, conform  art.131-132 din  lege, chiar dacă prin  decizie s-ar fi

dispus asupra unor chestiuni care sunt de atributul adunării generale. Invalidarea

acestor decizii revine adunării generale în cadrul activității

de control a modului de administrare realizat de consiliul de administrație.

Nu poate fi

primită nici susținerea privind aplicarea greșită a art.152

din Legea nr.31/1990, deoarece, în considerente, instanța de apel nu s-a  referit

la acest text de lege și acesta nu-și găsește aplicare în cauză,

întrucât  se referă la răspunderea directorilor executivi  față

de societate și față de terți, pentru neîndeplinirea  îndatoririlor

lor,  în conformitate cu art.148 din LSC.

Acest articol

(art.148 din Legea nr.31/1990) se referă la răspunderea administratorilor

pentru modul de îndeplinire a  obligațiilor lor atât față de  societate

cât și față  de terți. Or, o astfel  de acțiune , așa

cum rezultă din  susținerile  părților, a fost deja promovată

și respinsă prin hotărâre judecătorească. În cazul de

față,  obiectul acțiunii îl constituie acțiunea  în anulare

a deciziilor  consiliului de administrație, pe care  instanța de apel

a examinat-o și pe cale de excepție, a constatat că nu-i sunt aplicabile

prevederile art.131-132 din Legea nr.31/1990.

Criticile aduse deciziei instanței de apel fiind

nefondate, recursul, potrivit art.312 C.proc.civ., s-a respins ca atare.