ÎCCJ, decizie (scj.ro #83315)

Societate cu răspundere limitată. Hotărârea adunării generale. Condiții de valabilitate. Extinderea aplicabilității regulilor specifice societăților pe acțiuni și la societățile cu răspundere limitată este posibilă doar la situațiile pentru care legiuitorul a stipulat în mod expres acest lucru. Înalta Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia nr.3471 din 20 noiembrie 2008) Prin sentința civilă nr.109 din 20 iunie 2007 a Tribunalului Constanța-Secția comercială, dată în camera de consiliu, a fost respinsă ca nefondată cererea prin care reclamantul D.C. solicitase ca în contradictoriu cu S.C. C. S SRL și pârâții T.M., T.D.Gh. și B.C. să se constate nulitatea absolută a Hotărârii Adunării Generale a asociaților din 23 decembrie 2003. Din considerentele acestei sentințe, pronunțată în contradictoriu numai cu pârâta S.C.

C. S SRL rezultă că prin încheierea interlocutorie din 15 februarie 2007, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților T.M., T.D.Gh. și B.C., acțiunea reclamantului formulată împotriva acestora fiind respinsă la acel termen ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate. Prin aceeași încheiere s-au respins excepțiile inadmisibilității acțiunii reclamantului ca și cea a lipsei calității sale procesuale active invocate de S.C. C. S SRL. Pe fondul cererii instanța de fond a reținut, în esență, că motivele de nulitate absolută invocate de reclamant nu pot fi reținute deoarece reclamantul a invocat încălcarea dispozițiilor art.117 al.8 din Legea 31/1990 doar cu privire la desemnarea lui T.D.

ca administrator, desemnare făcută ca urmare a renunțării la mandat de către T.M., în condițiile în care acesta nu a arătat ce anume nu s-a consemnat în procesul-verbal în legătură cu aceste aspecte. De asemenea, s-a reținut că adunarea din 23 decembrie 2003 a reprezentat a doua adunare, în sensul legii, ea fiind menționată în convocator, așa încât nu s-au încălcat dispozițiile art.192 alin.2 și 3 din Legea 31/1990, fiind întrunite cerințele legale pentru deliberare și decizie. În final se reține că interdicția impusă reclamantului de a vota a fost motivată de existența unui alt interes al acestuia decât acela al S.C. C. S SRL în problema extinderii rețelei de televiziune prin cablu, așa încât ea a fost făcută de ceilalți asociați în considerarea dispozițiilor art.79 al.1 din Legea 31/1990 text aplicabil și societăților cu răspundere limitată în virtutea dispozițiilor art.197 al.3 din aceeași lege, iar dispozițiile art.82 din Legea 31/1990 nu se aplică în cauză.

Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr.286/COM din 21 decembrie 2007 a Curții de Apel Constanța-Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal iar pe fond soluția a fost schimbată în tot în sensul admiterii acțiunii și constatării nulității absolute a hotărârii AGA din 23 decembrie 2003 a S.C. C. S SRL. Instanța de apel a reținut, în esență, că în cazul în care administratorul unei societăți comerciale a fost mandatat în această calitate prin actele constitutive, atunci revocarea sa nu mai are caracterul unei revocări ci reprezintă o modificare a actului constitutiv. În acest caz, conform dispozițiilor art.117 al.8 din Legea 31/1990 convocatorul adunării generale trebuia să cuprindă textul integral al propunerilor, cerință neîndeplinită în speță, actele constitutive ale pârâtei S.C.

C. S SRL menționându-l în art.5 alin.5.2 pe T.M. ca administrator. Împrejurarea că actele constitutive reprezintă voința asociaților nu face ca acestea să se aplice cu prioritate, deoarece ar echivala cu eludarea legii. În consecință, acest motiv de nulitate al hotărârii adunării generale invocat de reclamant a fost apreciat ca întemeiat. Cât privește interzicerea exercitării dreptului de a vota pentru extinderea rețelei CATV a C. S și majorarea capitalului social, impusă reclamantului, instanța de apel a reținut că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a legii deoarece Legea 31/1990 reglementează cadrul de formare a voinței sociale, așa încât nerespectarea dispozițiilor sale procedurale atrage nulitatea hotărârii luate în asemenea condiții.

Ori, este lipsit de relevanță faptul că și fără votul reclamantului s-ar fi întrunit majoritatea cerută de lege, așa încât excluderea sa de la vot a fost nelegală pentru ultimele două puncte de pe ordinea de zi a adunării. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâta S.C. C. S SRL și pârâții T.D.Gh. și B.C., solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.5,6,7 și 9 Cod procedură civilă recurenții critică, în esență, faptul că instanța de apel greșit a aplicat dispozițiile art.117 al.8 din Legea 31/1990 și societăților cu răspundere limitată, deoarece acest text vizează doar societățile pe acțiuni, iar art.190 al.3 din Legea 31/1990 obliga doar la enunțarea ordinii de zi în convocatorul adunărilor societăților cu răspundere limitată, mai ales că ar fi fost imposibil de a se trece în convocator numele noului administrator în condițiile în care la data convocării era imposibil de a se cunoaște ce propuneri se vor face; Recursul este parțial fondat pentru considerentele ce se vor arăta: Curtea apreciază criticile recurentei S.C.

C. S SRL ca fiind întemeiate în ceea ce privește greșita interpretare și aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art.117 al.8 și art.79 din Legea 31/1990, astfel cum erau în vigoare la data adoptării hotărârii AGA a cărei nulitate a invocat-o reclamantul. Așa cum rezultă din structura reglementărilor cuprinse în Legea 31/1990, dispozițiile art.117 al.8 din Legea 31/1990 privesc funcționarea societăților pe acțiuni, societăți de capital guvernate de reguli diferite față de cele specifice societăților de persoane, cum este societatea cu răspundere limitată. Extinderea aplicabilității regulilor specifice societăților pe acțiuni și societăților cu răspundere limitată este de strictă interpretare și ea este posibilă doar acolo unde legiuitorul a stipulat în mod expres acest lucru.

Instanța de apel a considerat greșit că hotărârea asociaților este lovită de nulitate în condițiile în care în convocator nu s-a trecut integral textul propunerilor legate de noul administrator ce urma a fi desemnat, extinzând nejustificat dispozițiile art.117 al.8 din Legea 31/1990 și societății cu răspundere limitată, cu atât mai mult cu cât, chiar dacă în actul constitutiv era nominalizată o anume persoană ca administrator, alegerea unei alte persoane, ca urmare a retragerii acesteia, tot în aceeași funcție, făcea imposibilă nominalizarea în convocator a noii propuneri deoarece ar fi însemnat ca administratorul, ce face convocarea adunării, să se substituie adunării generale, singura în care se poate manifesta voința societară de către toți asociații ce pot face propuneri pentru noul administrator.

Menționarea în convocatorul adunării generale la pct.2 a „desemnării administratorului S.C. C. S SRL” urmare renunțării la mandat de administratorul în funcție, ce a și făcut convocarea, este și în concordanță cu cele stipulate în art.5.2 din contractul de societate. Cât privește greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art.79 din Legea 31/1990 în legătură cu suprimarea dreptului de vot al reclamantului pentru pct.4 și 5 de pe ordinea de zi, Curtea apreciază că soluția instanței de apel este greșită în condițiile în care, așa cum s-a consemnat în procesul-verbal al adunării, această suprimare s-a produs urmare aprecierii că reclamantul avea interese contrare acelora ale societății în problema extinderii emisiei rețelei, interese apreciate corect de instanța de fond în raport de notificarea reclamantului din 5 septembrie 2003 comunicată celorlalți asociați.

În consecință, Curtea apreciază criticile pe acest aspect ca fiind întemeiate, urmând ca recursul să fie admis în temeiul dispozițiilor art.312 al.1 coroborat cu art.304 pct.9 Cod procedură civilă.