ÎCCJ, decizie (scj.ro #83315)

Societate cu răspundere limitată. Hotărârea adunării generale.

Condiții de valabilitate.

Extinderea aplicabilității regulilor specifice societăților pe

acțiuni și la societățile cu răspundere limitată este posibilă doar la

situațiile pentru care legiuitorul a stipulat în mod expres acest lucru.

Înalta Curte de Casație

și Justiție Secția comercială decizia nr.3471 din 20 noiembrie 2008)

Prin sentința civilă

nr.109 din 20 iunie

2007 a

Tribunalului Constanța-Secția comercială, dată în camera de

consiliu, a fost respinsă ca nefondată cererea prin care reclamantul D.C.

solicitase ca în contradictoriu cu S.C. C. S SRL și pârâții T.M., T.D.Gh. și

B.C. să se constate nulitatea absolută a Hotărârii Adunării Generale a

asociaților din 23 decembrie 2003.

Din considerentele acestei sentințe,

pronunțată în contradictoriu numai cu pârâta S.C. C. S SRL rezultă că prin

încheierea interlocutorie din 15 februarie

2007, a

fost admisă excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâților T.M., T.D.Gh. și B.C., acțiunea reclamantului

formulată împotriva acestora fiind respinsă la acel termen ca fiind introdusă

împotriva unor persoane lipsite de calitate.

Prin aceeași încheiere s-au respins

excepțiile inadmisibilității acțiunii reclamantului ca și cea a lipsei

calității sale procesuale active invocate de S.C. C. S SRL.

Pe fondul cererii instanța de fond a

reținut, în esență, că motivele de nulitate absolută invocate de reclamant nu

pot fi reținute deoarece reclamantul a invocat încălcarea dispozițiilor art.117

al.8 din Legea 31/1990 doar cu privire la desemnarea lui T.D. ca administrator,

desemnare făcută ca urmare a renunțării la mandat de către T.M., în condițiile

în care acesta nu a arătat ce anume nu s-a consemnat în procesul-verbal în

legătură cu aceste aspecte.

De asemenea, s-a reținut că adunarea

din 23 decembrie

2003 a

reprezentat a doua adunare, în sensul legii, ea fiind menționată

în convocator, așa încât nu s-au încălcat dispozițiile art.192 alin.2 și 3 din

Legea 31/1990, fiind întrunite cerințele legale pentru deliberare și decizie.

În final se reține că interdicția

impusă reclamantului de a vota a fost motivată de existența unui alt interes al

acestuia decât acela al S.C. C. S SRL în problema extinderii rețelei de

televiziune prin cablu, așa încât ea a fost făcută de ceilalți asociați în

considerarea dispozițiilor art.79 al.1 din Legea 31/1990 text aplicabil și

societăților cu răspundere limitată în virtutea dispozițiilor art.197 al.3 din

aceeași lege, iar dispozițiile art.82 din Legea 31/1990 nu se aplică în cauză.

Apelul declarat de reclamant

împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr.286/COM din 21

decembrie

2007

a

Curții de

Apel Constanța-Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal iar pe fond soluția a fost schimbată în tot în sensul

admiterii acțiunii și constatării nulității absolute a hotărârii AGA din 23

decembrie

2003

a

S.C. C. S

SRL.

Instanța de apel a reținut, în

esență, că în cazul în care administratorul unei societăți comerciale a fost

mandatat în această calitate prin actele constitutive, atunci revocarea sa nu

mai are caracterul unei revocări ci reprezintă o modificare a actului

constitutiv.

În acest caz, conform dispozițiilor

art.117 al.8 din Legea 31/1990 convocatorul adunării generale trebuia să

cuprindă textul integral al propunerilor, cerință neîndeplinită în speță,

actele constitutive ale pârâtei S.C. C. S SRL menționându-l în art.5 alin.5.2

pe T.M. ca administrator. Împrejurarea că actele constitutive reprezintă voința

asociaților nu face ca acestea să se aplice cu prioritate, deoarece ar echivala

cu eludarea legii.

În consecință, acest motiv de

nulitate al hotărârii adunării generale invocat de reclamant a fost apreciat ca

întemeiat.

Cât privește interzicerea exercitării

dreptului de a vota pentru extinderea rețelei CATV a C. S și majorarea

capitalului social, impusă reclamantului, instanța de apel a reținut că

instanța de fond a făcut o greșită interpretare a legii deoarece Legea 31/1990

reglementează cadrul de formare a voinței sociale, așa încât nerespectarea

dispozițiilor sale procedurale atrage nulitatea hotărârii luate în asemenea

condiții. Ori, este lipsit de relevanță faptul că și fără votul reclamantului

s-ar fi întrunit majoritatea cerută de lege, așa încât excluderea sa de la vot

a fost nelegală pentru ultimele două puncte de pe ordinea de zi a adunării.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs pârâta S.C. C. S SRL și pârâții T.D.Gh. și B.C., solicitând modificarea

ei pentru nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.5,6,7 și 9 Cod procedură civilă

recurenții critică, în esență, faptul că instanța de apel greșit a aplicat

dispozițiile art.117 al.8 din Legea 31/1990 și societăților cu răspundere

limitată, deoarece acest text vizează doar societățile pe acțiuni, iar art.190

al.3 din Legea 31/1990 obliga doar la enunțarea ordinii de zi în convocatorul

adunărilor societăților cu răspundere limitată, mai ales că ar fi fost imposibil

de a se trece în convocator numele noului administrator în condițiile în care

la data convocării era imposibil de a se cunoaște ce propuneri se vor face;

Recursul este parțial fondat pentru

considerentele ce se vor arăta:

Curtea apreciază criticile recurentei

S.C. C. S SRL ca fiind întemeiate în ceea ce privește greșita interpretare și

aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art.117 al.8 și art.79 din Legea

31/1990, astfel cum erau în vigoare la data adoptării hotărârii AGA a cărei

nulitate a invocat-o reclamantul.

Așa cum rezultă din structura

reglementărilor cuprinse în Legea 31/1990, dispozițiile art.117 al.8 din Legea

31/1990 privesc funcționarea societăților pe acțiuni, societăți de capital

guvernate de reguli diferite față de cele specifice societăților de persoane,

cum este societatea cu răspundere limitată.

Extinderea aplicabilității regulilor

specifice societăților pe acțiuni și societăților cu răspundere limitată este

de strictă interpretare și ea este posibilă doar acolo unde legiuitorul a

stipulat în mod expres acest lucru.

Instanța de apel a considerat greșit

că hotărârea asociaților este lovită de nulitate în condițiile în care în

convocator nu s-a trecut integral textul propunerilor legate de noul

administrator ce urma a fi desemnat, extinzând nejustificat dispozițiile

art.117 al.8 din Legea 31/1990 și societății cu răspundere limitată, cu atât

mai mult cu cât, chiar dacă în actul constitutiv era nominalizată o anume

persoană ca administrator, alegerea unei alte persoane, ca urmare a retragerii

acesteia, tot în aceeași funcție, făcea imposibilă nominalizarea în convocator

a noii propuneri deoarece ar fi însemnat ca administratorul, ce face convocarea

adunării, să se substituie adunării generale, singura în care se poate

manifesta voința societară de către toți asociații ce pot face propuneri pentru

noul administrator.

Menționarea în convocatorul adunării

generale la pct.2 a „desemnării administratorului S.C. C. S SRL” urmare

renunțării la mandat de administratorul în funcție, ce a și făcut convocarea,

este și în concordanță cu cele stipulate în art.5.2 din contractul de

societate.

Cât privește greșita interpretare și

aplicare a dispozițiilor art.79 din Legea 31/1990 în legătură cu suprimarea

dreptului de vot al reclamantului pentru pct.4 și 5 de pe ordinea de zi, Curtea

apreciază că soluția instanței de apel este greșită în condițiile în care, așa

cum s-a consemnat în procesul-verbal al adunării, această suprimare s-a produs

urmare aprecierii că reclamantul avea interese contrare acelora ale societății

în problema extinderii emisiei rețelei, interese apreciate corect de instanța

de fond în raport de notificarea reclamantului din 5 septembrie 2003 comunicată

celorlalți asociați.

În

consecință, Curtea apreciază criticile pe acest aspect ca fiind întemeiate,

urmând ca recursul să fie admis în temeiul dispozițiilor art.312 al.1 coroborat

cu art.304 pct.9 Cod procedură civilă.