ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3471/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

109 din 20 iunie 2007 a Tribunalului Constanța, secția comercială, dată în

camera de consiliu, a fost respinsă, ca nefondată, cererea prin care

reclamantul D.C. solicitase ca în contradictoriu cu SC C.S. SRL Constanța și

pârâții T.M., T.D.G. și B.C. să se constate nulitatea absolută a Hotărârii

Adunării Generale a asociaților din 23 decembrie 2003.

Din considerentele

acestei sentințe, pronunțată în contradictoriu numai cu pârâta SC C.S. SRL

rezultă că prin încheierea interlocutorie din 15 februarie 2007, dată în cauză,

a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților T.M., T.D.G.

și B.C., acțiunea reclamantului formulată împotriva acestora fiind respinsă la

acel termen ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate.

La același termen

s-au respins excepțiile inadmisibilității acțiunii reclamantului ca și cea a

lipsei calității sale procesuale active invocate de SC C.S. SRL.

Pe fondul cererii

instanța de fond a reținut, în esență, că motivele de nulitate absolută

invocate de reclamant nu pot fi reținute deoarece reclamantul a invocat

încălcarea dispozițiilor art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990 doar cu

privire la desemnarea lui T.D. ca administrator, desemnare făcută ca urmare a

renunțării la mandat de către T.M., în condițiile în care acesta nu a arătat ce

anume nu s-a consemnat în procesul-verbal în legătură cu aceste aspecte.

De asemenea, s-a

reținut că adunarea din 23 decembrie 2003 a reprezentat a doua adunare, în

sensul legii, ea fiind menționată în convocator, așa încât nu s-au încălcat

dispozițiile art. 192 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990, fiind întrunite

cerințele legale pentru deliberare și decizie.

În final se reține că

interdicția impusă reclamantului de a vota a fost motivată de existența unui

alt interes al acestuia decât acela al SC C.S. SRL în problema extinderii

rețelei de televiziune prin cablu, așa încât ea a fost făcută de ceilalți

asociați în considerarea dispozițiilor art. 79 alin. (1) din Legea nr. 31/1990

text aplicabil și societăților cu răspundere limitată în virtutea dispozițiilor

art. 197 alin. (3) din aceeași lege, iar dispozițiile art. 82 din Legea nr. 31/1990

nu se aplică în cauză.

Apelul declarat de

reclamant împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 286/ COM

din 21 decembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal, iar pe fond soluția a fost

schimbată în tot în sensul admiterii acțiunii și constatării nulității absolute

a hotărârii A.G.A. din 23 decembrie 2003 a SC C.S. SRL.

Prin aceeași decizie

a fost respinsă cererea de aderare la apel formulată de T.D.G. și B.C. pe

aspectul cheltuielilor de judecată neacordate la fond, apreciindu-se că nu sunt

întrunite cerințele art. 193 C. proc. civ.

Cât privește apelul

reclamantului instanța de control judiciar a reținut, în esență, că în cazul în

care administratorul unei societăți comerciale a fost mandatat în această

calitate prin actele constitutive, atunci revocarea sa nu mai are caracterul

unei revocări ci reprezintă o modificare a actului constitutiv.

În acest caz, conform

dispozițiilor art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990 convocatorul adunării

generale trebuia să cuprindă textul integral al propunerilor, cerință

neîndeplinită în speță, actele constitutive ale pârâtei SC C.S. SRL

menționându-l în art. 5 alin. (5.2) pe T.M. ca administrator. Împrejurarea că

actele constitutive reprezintă voința asociaților nu face ca acestea să se

aplice cu prioritate, deoarece ar echivala cu eludarea legii.

În consecință, acest

motiv de nulitate al hotărârii adunării generale invocat de reclamant a fost

apreciat ca întemeiat.

Cât privește

interzicerea exercitării dreptului de a vota pentru extinderea rețelei C.A.T.V.

a Canal S. și majorarea capitalului social, impusă reclamantului, instanța de

apel a reținut că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a legii

deoarece Legea nr. 31/1990 realizează cadrul de formare a voinței sociale, așa

încât nerespectarea dispozițiilor sale procedurale atrage nulitatea hotărârii

luate în asemenea condiții. Ori, este lipsit de relevanță faptul că și fără

votul reclamantului s-ar fi întrunit majoritatea cerută de lege, așa încât

excluderea sa de la vot a fost nelegală pentru ultimele două puncte de pe

ordinea de zi a adunării.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs pârâta SC C.S. SRL și pârâții T.D.G. și B.C.,

solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 7 și 9 C.

proc. civ., recurenții critică, în esență, încălcarea dispozițiilor art. 132

alin. (2) din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora apelul ar fi trebuit judecat în

camera de consiliu și nu în ședință publică, fapt ce atrage nulitatea hotărârii

în temeiul art. 105 alin. (2) C. proc. civ., coroborat cu art. 121 alin. (1) C.

proc. civ.; greșit instanța de apel s-a pronunțat și în contradictoriu cu T.D.G.

și B.C. în apelul reclamantului deoarece aceștia nu mai aveau calitate

procesuală pasivă încă din 15 februarie 2007, încheiere pe care reclamantul nu

a apelat-o, așa încât instanța a dat mai mult decât s-a cerut; instanța de apel

greșit a aplicat dispozițiile art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990 și

societăților cu răspundere limitată, deoarece acest text vizează doar societățile

pe acțiuni, iar art. 190 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 obliga doar la

enunțarea ordinii de zi în convocatorul adunărilor societăților cu răspundere

limitată, mai ales că ar fi fost imposibil de a se trece în convocator numele

noului administrator în condițiile în care la data convocării era imposibil de

a se cunoaște ce propuneri se vor face; de asemenea, recurenții critică greșita

interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 79 din Legea nr. 31/1990 privind

suprimarea dreptului de vot al reclamantului, sub acest aspect motivarea fiind

și contradictorie, raportată la probele existente în dosar; în final, este

criticată greșita respingere a cererii de aderare la apel formulată de T.D.G. și

B.C., motivată eronat pe dispozițiile art. 193 C. proc. civ. și nu art. 293 C.

proc. civ., întrucât nu erau întrunite cerințele legale pentru respingerea ei.

Intimatul reclamant a

depus astăzi concluzii scrise la dosar în susținerea celor orale de la termenul

de astăzi.

Recursul este parțial

fondat pentru considerentele ce se vor arăta:

Anterior analizării

criticilor invocate, Curtea, urmează să analizeze recursul formulat și

criticile invocate prin prisma interesului fiecăruia dintre recurenți, interes

apreciat în raport de soluțiile date în cauză.

Astfel, deși recursul

este formulat printr-o cerere unică de către societatea pârâtă și pârâții T.D.G.

și B.C., cum pentru aceștia din urmă s-a constatat încă de la fond, prin

încheierea din 15 februarie 2007, lipsa calității lor procesuale pasive, ei

aderând la apelul reclamantului doar pentru neacordarea cheltuielilor de

judecată, Curtea apreciază că ei au interesul și calitatea să recureze soluția

din apel doar în legătură cu modul de soluționare a cererii lor de aderare și

nu în legătură cu fondul pricinii pentru care doar societatea pârâtă poate

recura soluția și invoca critici în acest sens.

Din această

perspectivă, Curtea apreciază criticile recurentei SC C.S. SRL ca fiind

întemeiate în ceea ce privește greșita interpretare și aplicare a legii,

respectiv a dispozițiilor art. 117 alin. (8) și art. 79 din Legea nr. 31/1990,

astfel cum erau în vigoare la data adoptării hotărârii A.G.A. a cărei nulitate

a invocat-o reclamantul.

Așa cum rezultă din

structura reglementărilor cuprinse în Legea nr. 31/1990, dispozițiile art. 117

alin. (8) din Legea nr. 31/1990 privesc funcționarea societăților pe acțiuni,

societăți de capital guvernate de reguli diferite față de cele specifice

societăților de persoane, cum este societatea cu răspundere limitată.

Extinderea

aplicabilității regulilor specifice societăților pe acțiuni și societăților cu

răspundere limitată este de strictă interpretare și ea este posibilă doar acolo

unde legiuitorul a stipulat în mod expres acest lucru.

Instanța de apel a

considerat greșit că hotărârea asociaților este lovită de nulitate în

condițiile în care în convocator nu s-a trecut integral textul propunerilor

legate de noul administrator ce urma a fi desemnat, extinzând nejustificat

dispozițiile art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990 și societății cu răspundere

limitată, cu atât mai mult cu cât, chiar dacă în actul constitutiv era

nominalizată o anume persoană ca administrator, alegerea unei alte persoane, ca

urmare a retragerii acesteia, tot în aceeași funcție, făcea imposibilă

nominalizarea în convocator a noii propuneri deoarece ar fi însemnat ca

administratorul, ce face convocarea adunării, să se substituie adunării

generale, singura în care se poate manifesta voința societară de către toți

asociații ce pot face propuneri pentru noul administrator.

Menționarea în

convocatorul adunării generale la pct. 2 a „desemnării administratorului SC C.S.

SRL” urmare renunțării la mandat de administratorul în funcție, ce a și făcut

convocarea, este și în concordanță cu cele stipulate în art. 5.2 din contractul

de societate.

Cât privește greșita

interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 79 din Legea nr. 31/1990 în

legătură cu suprimarea dreptului de vot al reclamantului pentru pct. 4 și 5 de

pe ordinea de zi, Curtea apreciază că soluția instanței de apel este greșită în

condițiile în care, așa cum s-a consemnat în procesul-verbal al adunării,

această suprimare s-a produs urmare aprecierii că reclamantul avea interese

contrare acelora ale societății în problema extinderii emisiei rețelei,

interese apreciate corect de instanța de fond în raport de notificarea

reclamantului din 5 septembrie 2003 comunicată celorlalți asociați.

În consecință, Curtea

apreciază criticile pe acest aspect ca fiind întemeiate, urmând ca recursul să

fie admis în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) coroborat cu art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Celelalte critici

invocate de aceeași recurentă sunt nefondate întrucât soluționarea pricinii în

camera de consiliu nu este reglementată de dispozițiile Legii nr. 31/1990 și

pentru soluționarea căilor de atac.

Mai mult, recurenta

nu probează vătămarea ce ar fi suferit-o prin soluționarea apelului cu

publicitate lărgită așa încât în speță nu sunt întrunite cerințele art. 105 alin.

(2) C. proc. civ., critica recurentei pe acest aspect urmând a fi respinsă.

Neîntemeiată este și

critica privind pronunțarea instanței de apel asupra a ceea ce nu s-a cerut,

deoarece, menționarea în dispozitivul deciziei recurate a pârâților T.D.G. și B.C.,

în apelul reclamantului ține de tehnica redactării imperfecte a dispozitivului

deciziei și nicidecum de fondul deliberării, care nu cuprinde nici o dispoziție

în legătură cu aceștia sau cu încheierea din 15 februarie 2007.

Cât privește critica

în legătură cu greșita soluționare a cererii de aderare la apel, critică ce

vizează pe recurenții T.D.G. și B.C., Curtea o apreciază, ca nefondată

deoarece, chiar dacă dintr-o eroare materială s-a menționat art. 193 C. proc.

civ., în loc de art. 293 C. proc. civ., sub acest aspect argumentarea deciziei

din apel urmând a fi amendată, pe fond soluția este temeinică și legală

întrucât apelul reclamantului viza sentința civilă nr. 109 din 20 iunie 2007 în

timp ce T.D.G. și B.C. au solicitat cheltuielile de judecată neacordate prin

încheierea din 15 februarie 2007 când acțiunea față de ei a fost respinsă

constatându-se lipsa calității lor procesuale, încheiere pe care ei nu au

apelat-o și nici reclamantul, ei neputând adera la o cale de atac exercitată

împotriva unei sentințe în care ei nu mai figurează ca părți.

Pentru considerentele

expuse, Curtea apreciază că recursul pârâtei SC C.S. SRL este întemeiat urmând

a fi admis iar decizia din apel modificată în parte, în temeiul dispozițiilor art.

312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în

sensul respingerii apelului reclamantului, ca nefondat, urmând a fi menținută

sentința de fond ca temeinică și legală.

Decizia din apel

urmează a fi menținută sub aspectul soluționării cererii de aderare la apel,

motiv pentru care recursul formulat de T.D.G. și B.C. urmează a fi respins ca

nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta SC C.S. SRL Constanța împotriva deciziei nr. 286/ COM din 21

decembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă,

fluvială, contencios administrativ și fiscal, pe care o modifică în parte în

sensul că respinge, ca nefundat, apelul declarat de reclamantul D.C. împotriva

sentinței civile nr. 109 din 20 iunie 2007 a Tribunalului Constanța, secția

comercială.

Menține restul

dispozițiilor deciziei din apel.

Respinge, ca nefundat,

recursul declarat de pârâții T.D.G. și B.C. împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 noiembrie 2008.