ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3471/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 109 din 20 iunie 2007 a Tribunalului Constanța, secția comercială, dată în camera de consiliu, a fost respinsă, ca nefondată, cererea prin care reclamantul D.C. solicitase ca în contradictoriu cu SC C.S. SRL Constanța și pârâții T.M., T.D.G. și B.C. să se constate nulitatea absolută a Hotărârii Adunării Generale a asociaților din 23 decembrie 2003. Din considerentele acestei sentințe, pronunțată în contradictoriu numai cu pârâta SC C.S. SRL rezultă că prin încheierea interlocutorie din 15 februarie 2007, dată în cauză, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților T.M., T.D.G.

și B.C., acțiunea reclamantului formulată împotriva acestora fiind respinsă la acel termen ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate. La același termen s-au respins excepțiile inadmisibilității acțiunii reclamantului ca și cea a lipsei calității sale procesuale active invocate de SC C.S. SRL. Pe fondul cererii instanța de fond a reținut, în esență, că motivele de nulitate absolută invocate de reclamant nu pot fi reținute deoarece reclamantul a invocat încălcarea dispozițiilor art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990 doar cu privire la desemnarea lui T.D. ca administrator, desemnare făcută ca urmare a renunțării la mandat de către T.M., în condițiile în care acesta nu a arătat ce anume nu s-a consemnat în procesul-verbal în legătură cu aceste aspecte.

De asemenea, s-a reținut că adunarea din 23 decembrie 2003 a reprezentat a doua adunare, în sensul legii, ea fiind menționată în convocator, așa încât nu s-au încălcat dispozițiile art. 192 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990, fiind întrunite cerințele legale pentru deliberare și decizie. În final se reține că interdicția impusă reclamantului de a vota a fost motivată de existența unui alt interes al acestuia decât acela al SC C.S. SRL în problema extinderii rețelei de televiziune prin cablu, așa încât ea a fost făcută de ceilalți asociați în considerarea dispozițiilor art. 79 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 text aplicabil și societăților cu răspundere limitată în virtutea dispozițiilor art. 197 alin. (3) din aceeași lege, iar dispozițiile art. 82 din Legea nr. 31/1990 nu se aplică în cauză.

Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 286/ COM din 21 decembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, iar pe fond soluția a fost schimbată în tot în sensul admiterii acțiunii și constatării nulității absolute a hotărârii A.G.A. din 23 decembrie 2003 a SC C.S. SRL. Prin aceeași decizie a fost respinsă cererea de aderare la apel formulată de T.D.G. și B.C. pe aspectul cheltuielilor de judecată neacordate la fond, apreciindu-se că nu sunt întrunite cerințele art. 193 C. proc. civ. Cât privește apelul reclamantului instanța de control judiciar a reținut, în esență, că în cazul în care administratorul unei societăți comerciale a fost mandatat în această calitate prin actele constitutive, atunci revocarea sa nu mai are caracterul unei revocări ci reprezintă o modificare a actului constitutiv.

În acest caz, conform dispozițiilor art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990 convocatorul adunării generale trebuia să cuprindă textul integral al propunerilor, cerință neîndeplinită în speță, actele constitutive ale pârâtei SC C.S. SRL menționându-l în art. 5 alin. (5.2) pe T.M. ca administrator. Împrejurarea că actele constitutive reprezintă voința asociaților nu face ca acestea să se aplice cu prioritate, deoarece ar echivala cu eludarea legii. În consecință, acest motiv de nulitate al hotărârii adunării generale invocat de reclamant a fost apreciat ca întemeiat. Cât privește interzicerea exercitării dreptului de a vota pentru extinderea rețelei C.A.T.V.

a Canal S. și majorarea capitalului social, impusă reclamantului, instanța de apel a reținut că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a legii deoarece Legea nr. 31/1990 realizează cadrul de formare a voinței sociale, așa încât nerespectarea dispozițiilor sale procedurale atrage nulitatea hotărârii luate în asemenea condiții. Ori, este lipsit de relevanță faptul că și fără votul reclamantului s-ar fi întrunit majoritatea cerută de lege, așa încât excluderea sa de la vot a fost nelegală pentru ultimele două puncte de pe ordinea de zi a adunării. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâta SC C.S. SRL și pârâții T.D.G. și B.C., solicitând modificarea ei pentru nelegalitate. În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 7 și 9 C. proc.

civ., recurenții critică, în esență, încălcarea dispozițiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora apelul ar fi trebuit judecat în camera de consiliu și nu în ședință publică, fapt ce atrage nulitatea hotărârii în temeiul art. 105 alin. (2) C. proc. civ., coroborat cu art. 121 alin. (1) C. proc. civ.; greșit instanța de apel s-a pronunțat și în contradictoriu cu T.D.G. și B.C.

în apelul reclamantului deoarece aceștia nu mai aveau calitate procesuală pasivă încă din 15 februarie 2007, încheiere pe care reclamantul nu a apelat-o, așa încât instanța a dat mai mult decât s-a cerut; instanța de apel greșit a aplicat dispozițiile art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990 și societăților cu răspundere limitată, deoarece acest text vizează doar societățile pe acțiuni, iar art. 190 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 obliga doar la enunțarea ordinii de zi în convocatorul adunărilor societăților cu răspundere limitată, mai ales că ar fi fost imposibil de a se trece în convocator numele noului administrator în condițiile în care la data convocării era imposibil de a se cunoaște ce propuneri se vor face; de asemenea, recurenții critică greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 79 din Legea nr. 31/1990 privind suprimarea dreptului de vot al reclamantului, sub acest aspect motivarea fiind și contradictorie, raportată la probele existente în dosar; în final, este criticată greșita respingere a cererii de aderare la apel formulată de T.D.G.

și B.C., motivată eronat pe dispozițiile art. 193 C. proc. civ. și nu art. 293 C. proc. civ., întrucât nu erau întrunite cerințele legale pentru respingerea ei. Intimatul reclamant a depus astăzi concluzii scrise la dosar în susținerea celor orale de la termenul de astăzi. Recursul este parțial fondat pentru considerentele ce se vor arăta: Anterior analizării criticilor invocate, Curtea, urmează să analizeze recursul formulat și criticile invocate prin prisma interesului fiecăruia dintre recurenți, interes apreciat în raport de soluțiile date în cauză. Astfel, deși recursul este formulat printr-o cerere unică de către societatea pârâtă și pârâții T.D.G.

și B.C., cum pentru aceștia din urmă s-a constatat încă de la fond, prin încheierea din 15 februarie 2007, lipsa calității lor procesuale pasive, ei aderând la apelul reclamantului doar pentru neacordarea cheltuielilor de judecată, Curtea apreciază că ei au interesul și calitatea să recureze soluția din apel doar în legătură cu modul de soluționare a cererii lor de aderare și nu în legătură cu fondul pricinii pentru care doar societatea pârâtă poate recura soluția și invoca critici în acest sens. Din această perspectivă, Curtea apreciază criticile recurentei SC C.S. SRL ca fiind întemeiate în ceea ce privește greșita interpretare și aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 117 alin. (8) și art. 79 din Legea nr. 31/1990, astfel cum erau în vigoare la data adoptării hotărârii A.G.A.

a cărei nulitate a invocat-o reclamantul. Așa cum rezultă din structura reglementărilor cuprinse în Legea nr. 31/1990, dispozițiile art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990 privesc funcționarea societăților pe acțiuni, societăți de capital guvernate de reguli diferite față de cele specifice societăților de persoane, cum este societatea cu răspundere limitată. Extinderea aplicabilității regulilor specifice societăților pe acțiuni și societăților cu răspundere limitată este de strictă interpretare și ea este posibilă doar acolo unde legiuitorul a stipulat în mod expres acest lucru.

Instanța de apel a considerat greșit că hotărârea asociaților este lovită de nulitate în condițiile în care în convocator nu s-a trecut integral textul propunerilor legate de noul administrator ce urma a fi desemnat, extinzând nejustificat dispozițiile art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990 și societății cu răspundere limitată, cu atât mai mult cu cât, chiar dacă în actul constitutiv era nominalizată o anume persoană ca administrator, alegerea unei alte persoane, ca urmare a retragerii acesteia, tot în aceeași funcție, făcea imposibilă nominalizarea în convocator a noii propuneri deoarece ar fi însemnat ca administratorul, ce face convocarea adunării, să se substituie adunării generale, singura în care se poate manifesta voința societară de către toți asociații ce pot face propuneri pentru noul administrator.

Menționarea în convocatorul adunării generale la pct. 2 a „desemnării administratorului SC C.S. SRL” urmare renunțării la mandat de administratorul în funcție, ce a și făcut convocarea, este și în concordanță cu cele stipulate în art. 5.2 din contractul de societate. Cât privește greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 79 din Legea nr. 31/1990 în legătură cu suprimarea dreptului de vot al reclamantului pentru pct. 4 și 5 de pe ordinea de zi, Curtea apreciază că soluția instanței de apel este greșită în condițiile în care, așa cum s-a consemnat în procesul-verbal al adunării, această suprimare s-a produs urmare aprecierii că reclamantul avea interese contrare acelora ale societății în problema extinderii emisiei rețelei, interese apreciate corect de instanța de fond în raport de notificarea reclamantului din 5 septembrie 2003 comunicată celorlalți asociați.

În consecință, Curtea apreciază criticile pe acest aspect ca fiind întemeiate, urmând ca recursul să fie admis în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Celelalte critici invocate de aceeași recurentă sunt nefondate întrucât soluționarea pricinii în camera de consiliu nu este reglementată de dispozițiile Legii nr. 31/1990 și pentru soluționarea căilor de atac. Mai mult, recurenta nu probează vătămarea ce ar fi suferit-o prin soluționarea apelului cu publicitate lărgită așa încât în speță nu sunt întrunite cerințele art. 105 alin. (2) C. proc. civ., critica recurentei pe acest aspect urmând a fi respinsă. Neîntemeiată este și critica privind pronunțarea instanței de apel asupra a ceea ce nu s-a cerut, deoarece, menționarea în dispozitivul deciziei recurate a pârâților T.D.G.

și B.C., în apelul reclamantului ține de tehnica redactării imperfecte a dispozitivului deciziei și nicidecum de fondul deliberării, care nu cuprinde nici o dispoziție în legătură cu aceștia sau cu încheierea din 15 februarie 2007. Cât privește critica în legătură cu greșita soluționare a cererii de aderare la apel, critică ce vizează pe recurenții T.D.G. și B.C., Curtea o apreciază, ca nefondată deoarece, chiar dacă dintr-o eroare materială s-a menționat art. 193 C. proc. civ., în loc de art. 293 C. proc. civ., sub acest aspect argumentarea deciziei din apel urmând a fi amendată, pe fond soluția este temeinică și legală întrucât apelul reclamantului viza sentința civilă nr. 109 din 20 iunie 2007 în timp ce T.D.G.

și B.C. au solicitat cheltuielile de judecată neacordate prin încheierea din 15 februarie 2007 când acțiunea față de ei a fost respinsă constatându-se lipsa calității lor procesuale, încheiere pe care ei nu au apelat-o și nici reclamantul, ei neputând adera la o cale de atac exercitată împotriva unei sentințe în care ei nu mai figurează ca părți. Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază că recursul pârâtei SC C.S. SRL este întemeiat urmând a fi admis iar decizia din apel modificată în parte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul respingerii apelului reclamantului, ca nefondat, urmând a fi menținută sentința de fond ca temeinică și legală.

Decizia din apel urmează a fi menținută sub aspectul soluționării cererii de aderare la apel, motiv pentru care recursul formulat de T.D.G. și B.C. urmează a fi respins ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC C.S. SRL Constanța împotriva deciziei nr. 286/ COM din 21 decembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal, pe care o modifică în parte în sensul că respinge, ca nefundat, apelul declarat de reclamantul D.C. împotriva sentinței civile nr. 109 din 20 iunie 2007 a Tribunalului Constanța, secția comercială. Menține restul dispozițiilor deciziei din apel. Respinge, ca nefundat, recursul declarat de pârâții T.D.G. și B.C. împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2008.