ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3672/2011

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Constanța,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă

nr. 2969/COM din 10 mai 2010 a respins excepția prescrierii dreptului la

acțiune față de cererea reconvențională, excepție invocată de reclamant.

A fost admisă în

parte acțiunea principală formulată de reclamantul-pârât D.C. în contradictoriu

cu pârâta reconvențională SC C.S. SRL, în sensul că a obligat pârâta la plata

către reclamant a următoarelor sume:

- 91.628,39 lei,

reprezentând diferență dividende cuvenite pentru anul 2002;

- 256,33 lei

reprezentând dividende cuvenite pentru anul 2004;

- 73.577,92 lei

reprezentând dobânda legală aferentă dividendelor neachitate pentru anul 2002

și

- 156,82 lei

reprezentând dobânda legală aferentă dividendelor neachitate pentru anul 2004.

A fost respins restul

pretențiilor reclamantului ca nefondate.

De asemenea a mai

fost respinsă și cererea reconvențională formulată de pârâta reconvențională SC

C.S. SRL ca nefondată.

În fundamentarea

acestei soluții instanța a reținut că prin notele de ședință depuse de

reclamant la data de 13 iunie 2006 s-a invocat excepția prescripției acțiunii

față de cererea reconvențională pentru sumele achitate în plus anului 2002, iar

prin încheierea de la aceiași dată s-a dispus unirea excepției prescripției

dreptului la acțiune cu fondul cauzei.

Potrivit art. 67

alin. (4) din Legea nr. 31/1990 invocat de reclamant în susținerea excepției și

de pârâtă în cererea reconvențională, dreptul la acțiune în restituire a

dividendelor plătite contrar prevederilor art. 2 și art. 3 se prescrie în

termen de 3 ani de la data distribuirilor.

Termenul de 3 ani

începe să curgă efectiv de la momentul distribuirii, respectiv momentul virării

sumelor către asociați. Din ordinele de plată nr. 1217 și 1226 rezultă că plata

dividendelor s-a făcut către reclamant la data de 22 mai 2003 și respectiv 29

mai 2003, astfel că termenul de 3 ani se împlinește la datele de 22 mai 2006 și

29 mai 2006.

Pe fondul cauzei, s-a

apreciat că din certificatul constatator nr. 106712 din 19 mai 2006 apare că au

calitatea de asociați în cadrul SC C.S. SRL, T.D.G. (cota fiind de 35% cu un

număr de 7 părți sociale), D.C. (cu o cotă de 35% de participare la beneficii

și pierderi) și B.C. (cu o cotă de 30% de participare la beneficii și la pierderi).

Prin ordinele de

plată nr. 1217 din 22 mai 2003 și nr. 1226 din 29 mai 2003 s-au achitat

reclamantului suma de 61.000 Ron cu titlu de dividende.

Prin Hotărârea

Adunării Generale a Asociaților din data de 23 decembrie 2003 s-a hotărât

majorarea capitalului social al SC C.S. SRL cu un număr de 10.000 noi părți

sociale. Întrucât până la data de 27 decembrie 2003 asociatul D.C. nu a

subscris pentru noile părți sociale ale majorării de capital, în timp ce

ceilalți doi asociați au participat la majorarea de capital, reclamantul a

rămas doar cu cele 7 părți sociale, diminuându-și cota de participare la

capitalul social de la 35% la 0,07%.

Această Hotărâre AGA

din 23 decembrie 2003 a fost atacată cu acțiune în anulare, iar demersul

juridic a fost respins prin hotărâri judecătorești irevocabile.

Prin Hotărârea

Adunării Generale a Asociaților din data de 25 noiembrie 2004 s-a hotărât ca

profitul net pe anul 2003 în cuantum de 6.790.853.718,33 Rol să fie repartizat

la fondul de dezvoltare.

Față de caracterul

obligatoriu al hotărârii asociaților prin care s-a stabilit repartizarea

profitului către fondul de dezvoltare, s-a constatat că pentru anul 2003

asociații nu a avut dreptul de a beneficia de dividende.

Având în vedere

raportul de expertiză contabilă și răspunsul la obiecțiunile formulate de părți

s-a constatat că reclamantul are dreptul la dividende pe anul 2002

corespunzător cotei de 35% și pe anul 2004 corespunzător cotei de 0,07% față de

cele două hotărâri ale adunării generale a asociaților din 23 decembrie 2003

care a hotărât majorarea capitalului social ce a dus la micșorarea cotei

reclamantului de participare la beneficii și pierderi, precum și hotărârea din

25 noiembrie 2004 prin care s-a hotărât repartizarea profitului pe anul 2003 la

dezvoltare și nu la dividende.

Astfel, în ce

privește anul 2002, reclamantului i se cuveneau dividende în sumă de 152.628,38

lei din care s-a achitat suma de 41.000 lei prin O.P. nr. 1217 din 22 mai 2003

și suma de 20.000 lei prin O.P. nr. 226 din 29 mai 2006 astfel încât acesta mai

are de încasat diferența de 91.628,38 lei.

În ce privește anul

2004, în raport de cota de 0,07%, reclamantului i se cuvine suma de 256,33 lei.

Pârâta a fost

obligată la plata dobânzilor legale pentru dividendele aferente anului 2002 și

2004.

Cererea

reconvențională a fost respinsă deoarece reclamantul avea dreptul la dividende

pe anul 2002, suma de 61.000 lei netrebuind a fi restituită.

Curtea de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ

și fiscal, prin decizia civilă nr. 174/COM din 9 decembrie 2010, cu opinie

majoritară a respins apelul reclamantului D.C. și apelul pârâtei SC C.S. SRL

împotriva sentinței civile nr. 2969/COM din 10 mai 2010 a Tribunalului Constanța, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondate, fiind preluate argumentele expuse anterior.

Cu opinie separată a

fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul D.C. și admis apelul SC

C.S. SRL în sensul admiterii în parte a cererii reconvenționale și obligării

pârâtului D.C. la plata către reclamantă a sumei de 24.425 lei reprezentând

dividende acordate necuvenit pentru anul 2002.

Împotriva deciziei

civile nr. 174/COM din 19 decembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal

au promovat recurs atât reclamantul D.C. cât și pârâta SC C.S. SRL, care au

criticat pentru nelegalitate aceiași hotărâre, după cum urmează.

Astfel,

recurentul-reclamant D.C. a solicitat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate în sensul

admiterii apelului și schimbării în parte a sentinței instanței de fond, cu

consecința admiterii în totalitate a acțiunii.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că Hotărârea AGA din 23 decembrie 2003 a fost înregistrată la ORC Constanța abia la 31 octombrie 2009, astfel că drepturile cuvenite

reclamantului trebuiesc calculate la 35% până la data înscrierii mențiunii și

în cota de 0,07% după acest moment.

Cu referire la

dividendele cuvenite anului 2003 în procesul verbal al AGA din 25 noiembrie

2004 deși se menționează că suma de 6.790.853.718,33 lei să fie repartizată la

fondul de dezvoltare al societății, nu rezultă componența acestei sume pentru a

fi înregistrată ca profit nerealizat, nu rezultă cărei perioade îi corespunde

și în ce sumă.

De asemenea, în

privința dividendelor cuvenite pe anul 2004, hotărârea este legală în partea de

constatare a dreptului la dividende, dar nu și la cuantumul lor.

La rândul ei,

recurenta-pârâtă SC C.S. SRL în baza art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. a

solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei criticate în

sensul admiterii apelului, a modificării în parte a sentinței și cu finalitatea

de a respinge ca introductivă de instanță și admiterii cererii reconvenționale

prin obligarea reclamantului la restituirea sumei de 61.000 lei încasată necuvenit

cu titlu de dividende aferente 2002 și a dobânzilor legale.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile

aduse de recurenți, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge

ambele recursuri ca nefondate, pentru următoarele considerente.

Este de necontestat,

așa cum rezultă din procesul verbal al Adunării Generale a Acționarilor din

data de 23 decembrie 2003, că a existat o unanimitate de voturi pentru

adoptarea pct. 5 al AGA, care explicit a vizat majorarea capitalului social cu

un număr de 10.000 noi părți sociale, fiecare parte socială având o valoare de

100.000 lei vechi.

De remarcat că prin

acțiunea înregistrată sub nr. 1711/118/2006 pe rolul Tribunalului Constanța, secția

comercială, reclamantul D.C. a cerut să se constate nulitatea absolută a

Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor SC C.S. SRL din data de 23 decembrie

2003, arătând printre altele că pentru pct. 5 i-a fost refuzat dreptul de a

participa la deliberări și la votul asociaților, deoarece ar fi avut interese

contrare cu cele ale SC C.S. SRL.

Tribunalul Constanța,

secția comercială, prin sentința civilă nr. 109 din 20 iunie 2007 a respins ca nefondată acțiunea reclamantului D.C. în contradictoriu cu pârâta SC C.S. SRL

reținând că nu pot fi primite motivele de nulitate invocate prin aceea că

asociații T.D. și B.C. nu i-au permis reclamantului să participe la deliberări

și la vot determinat de faptul că acesta era asociat și administrator la două

societăți concurente, cu rețele CATV, tot în municipiul Constanța, având astfel

interese contrare cu cele ale SC C.S. SRL.

Curtea de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ

și fiscal, prin decizia civilă nr. 286/COM din 21 decembrie 2007 a admis apelul reclamantului D.C., a schimbat în tot sentința apelată și a admis acțiunea,

constatând nulitatea absolută a Hotărârii AGA din 23 decembrie 2003.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 3471 din 20 noiembrie 2008 a admis recursul declarat de pârâta SC C.S. SRL împotriva deciziei nr. 286/COM din 21 decembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ

și fiscal, pe care a notificat-o în parte, în sensul că a respins ca nefondat

apelul declarat de reclamant.

A fost stabilit

irevocabil că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 79 din Legea nr.

31/1990 în legătură cu suprimarea dreptului la vot al reclamantului pentru pct.

5 de pe ordinea de zi corect s-a procedat astfel, reclamantul având interese

contrare acelora ale societății în problema extinderii emisiei rețelei.

Din această

perspectivă, de la data adoptării ei Hotărârea AGA analizată anterior a devenit

obligarea pentru toți asociații, iar publicarea ei în Monitorul Oficial produce

efectele numai față de terți, context în care instanțele judecătorești

anterioare au luat în considerație cota de participare a reclamantului la

constituirea capitalului social în concordanță cu poziția reclamantului care nu

a înțeles să subscrie părțile sociale pentru un capital majorat.

Cum dividendele se

calculează proporțional cu acea cotă parte corespunzătoare din capitalul social

deținut, pentru anul 2004 cota de participare a reprezentat un procent de numai

0,07%.

Din conținutul

procesului verbal al AGA din data de 8 aprilie 2004, apare fără echivoc, că la

pct. 1, privitor la repartizarea profitului net în sumă de 6.790.853.718,33 lei

s-a hotărât ca întreaga sumă să fie repartizată la fondul de dezvoltare,

ținându-se cont de necesitatea măririi volumului investițional.

O justă soluționare a

fost dată și drepturilor cuvenite reclamantului cu titlu de dividende și daune

interese – dobânda legală pentru perioada 2002 – 2004, prin aceea că pentru

anul 2003, așa cum s-a expus anterior, asociații nu au avut dreptul de a

beneficia de dividende, iar pentru anul 2004, în concordanță cu răspunsul

expertului la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, dobânda legală

calculată pentru sumele reprezentând dividende neplătite până la data de 28

februarie 2010, aferente anului 2004, în cota de 0,07% însumează 156,82 lei.

Tot din concluziile

raportului de expertiză contabilă întocmită de expert S.A. și pe baza

consultării întregii documentații și evidențe contabile a SC C.S. SRL s-a

evidențiat că reclamantului i se cuvin dividende pentru anul 2002 și raportat

la încasările realizate nu se impune restituirea sumei de 61.000 lei, condiții

în care cererea reconvențională se impunea a fi respinsă.

Pentru aceste

rațiuni urmează a respinge ca nefondate atât recursul reclamantului D.C. cât și

recursul pârâtei SC C.S. SRL împotriva deciziei civile nr. 174/COM din 19

decembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială de contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită nici o

cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul D.C. împotriva deciziei civile nr. 174/COM din 19

decembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția comercială maritimă

și fluvială, de contencios administrativ și fiscal.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta SC C.S. SRL Constanța împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 17 noiembrie 2011.