ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3672/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Constanța, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2969/COM din 10 mai 2010 a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune față de cererea reconvențională, excepție invocată de reclamant. A fost admisă în parte acțiunea principală formulată de reclamantul-pârât D.C. în contradictoriu cu pârâta reconvențională SC C.S. SRL, în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamant a următoarelor sume: - 91.628,39 lei, reprezentând diferență dividende cuvenite pentru anul 2002; - 256,33 lei reprezentând dividende cuvenite pentru anul 2004; - 73.577,92 lei reprezentând dobânda legală aferentă dividendelor neachitate pentru anul 2002 și - 156,82 lei reprezentând dobânda legală aferentă dividendelor neachitate pentru anul 2004. A fost respins restul pretențiilor reclamantului ca nefondate.

De asemenea a mai fost respinsă și cererea reconvențională formulată de pârâta reconvențională SC C.S. SRL ca nefondată. În fundamentarea acestei soluții instanța a reținut că prin notele de ședință depuse de reclamant la data de 13 iunie 2006 s-a invocat excepția prescripției acțiunii față de cererea reconvențională pentru sumele achitate în plus anului 2002, iar prin încheierea de la aceiași dată s-a dispus unirea excepției prescripției dreptului la acțiune cu fondul cauzei. Potrivit art. 67 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 invocat de reclamant în susținerea excepției și de pârâtă în cererea reconvențională, dreptul la acțiune în restituire a dividendelor plătite contrar prevederilor art. 2 și art. 3 se prescrie în termen de 3 ani de la data distribuirilor.

Termenul de 3 ani începe să curgă efectiv de la momentul distribuirii, respectiv momentul virării sumelor către asociați. Din ordinele de plată nr. 1217 și 1226 rezultă că plata dividendelor s-a făcut către reclamant la data de 22 mai 2003 și respectiv 29 mai 2003, astfel că termenul de 3 ani se împlinește la datele de 22 mai 2006 și 29 mai 2006. Pe fondul cauzei, s-a apreciat că din certificatul constatator nr. 106712 din 19 mai 2006 apare că au calitatea de asociați în cadrul SC C.S. SRL, T.D.G. (cota fiind de 35% cu un număr de 7 părți sociale), D.C. (cu o cotă de 35% de participare la beneficii și pierderi) și B.C. (cu o cotă de 30% de participare la beneficii și la pierderi). Prin ordinele de plată nr. 1217 din 22 mai 2003 și nr. 1226 din 29 mai 2003 s-au achitat reclamantului suma de 61.000 Ron cu titlu de dividende.

Prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaților din data de 23 decembrie 2003 s-a hotărât majorarea capitalului social al SC C.S. SRL cu un număr de 10.000 noi părți sociale. Întrucât până la data de 27 decembrie 2003 asociatul D.C. nu a subscris pentru noile părți sociale ale majorării de capital, în timp ce ceilalți doi asociați au participat la majorarea de capital, reclamantul a rămas doar cu cele 7 părți sociale, diminuându-și cota de participare la capitalul social de la 35% la 0,07%. Această Hotărâre AGA din 23 decembrie 2003 a fost atacată cu acțiune în anulare, iar demersul juridic a fost respins prin hotărâri judecătorești irevocabile. Prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaților din data de 25 noiembrie 2004 s-a hotărât ca profitul net pe anul 2003 în cuantum de 6.790.853.718,33 Rol să fie repartizat la fondul de dezvoltare.

Față de caracterul obligatoriu al hotărârii asociaților prin care s-a stabilit repartizarea profitului către fondul de dezvoltare, s-a constatat că pentru anul 2003 asociații nu a avut dreptul de a beneficia de dividende. Având în vedere raportul de expertiză contabilă și răspunsul la obiecțiunile formulate de părți s-a constatat că reclamantul are dreptul la dividende pe anul 2002 corespunzător cotei de 35% și pe anul 2004 corespunzător cotei de 0,07% față de cele două hotărâri ale adunării generale a asociaților din 23 decembrie 2003 care a hotărât majorarea capitalului social ce a dus la micșorarea cotei reclamantului de participare la beneficii și pierderi, precum și hotărârea din 25 noiembrie 2004 prin care s-a hotărât repartizarea profitului pe anul 2003 la dezvoltare și nu la dividende.

Astfel, în ce privește anul 2002, reclamantului i se cuveneau dividende în sumă de 152.628,38 lei din care s-a achitat suma de 41.000 lei prin O.P. nr. 1217 din 22 mai 2003 și suma de 20.000 lei prin O.P. nr. 226 din 29 mai 2006 astfel încât acesta mai are de încasat diferența de 91.628,38 lei. În ce privește anul 2004, în raport de cota de 0,07%, reclamantului i se cuvine suma de 256,33 lei. Pârâta a fost obligată la plata dobânzilor legale pentru dividendele aferente anului 2002 și 2004. Cererea reconvențională a fost respinsă deoarece reclamantul avea dreptul la dividende pe anul 2002, suma de 61.000 lei netrebuind a fi restituită. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 174/COM din 9 decembrie 2010, cu opinie majoritară a respins apelul reclamantului D.C.

și apelul pârâtei SC C.S. SRL împotriva sentinței civile nr. 2969/COM din 10 mai 2010 a Tribunalului Constanța, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate, fiind preluate argumentele expuse anterior. Cu opinie separată a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul D.C. și admis apelul SC C.S. SRL în sensul admiterii în parte a cererii reconvenționale și obligării pârâtului D.C. la plata către reclamantă a sumei de 24.425 lei reprezentând dividende acordate necuvenit pentru anul 2002. Împotriva deciziei civile nr. 174/COM din 19 decembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal au promovat recurs atât reclamantul D.C.

cât și pârâta SC C.S. SRL, care au criticat pentru nelegalitate aceiași hotărâre, după cum urmează. Astfel, recurentul-reclamant D.C. a solicitat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate în sensul admiterii apelului și schimbării în parte a sentinței instanței de fond, cu consecința admiterii în totalitate a acțiunii. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că Hotărârea AGA din 23 decembrie 2003 a fost înregistrată la ORC Constanța abia la 31 octombrie 2009, astfel că drepturile cuvenite reclamantului trebuiesc calculate la 35% până la data înscrierii mențiunii și în cota de 0,07% după acest moment.

Cu referire la dividendele cuvenite anului 2003 în procesul verbal al AGA din 25 noiembrie 2004 deși se menționează că suma de 6.790.853.718,33 lei să fie repartizată la fondul de dezvoltare al societății, nu rezultă componența acestei sume pentru a fi înregistrată ca profit nerealizat, nu rezultă cărei perioade îi corespunde și în ce sumă. De asemenea, în privința dividendelor cuvenite pe anul 2004, hotărârea este legală în partea de constatare a dreptului la dividende, dar nu și la cuantumul lor. La rândul ei, recurenta-pârâtă SC C.S. SRL în baza art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei criticate în sensul admiterii apelului, a modificării în parte a sentinței și cu finalitatea de a respinge ca introductivă de instanță și admiterii cererii reconvenționale prin obligarea reclamantului la restituirea sumei de 61.000 lei încasată necuvenit cu titlu de dividende aferente 2002 și a dobânzilor legale.

Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de recurenți, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ambele recursuri ca nefondate, pentru următoarele considerente. Este de necontestat, așa cum rezultă din procesul verbal al Adunării Generale a Acționarilor din data de 23 decembrie 2003, că a existat o unanimitate de voturi pentru adoptarea pct. 5 al AGA, care explicit a vizat majorarea capitalului social cu un număr de 10.000 noi părți sociale, fiecare parte socială având o valoare de 100.000 lei vechi. De remarcat că prin acțiunea înregistrată sub nr. 1711/118/2006 pe rolul Tribunalului Constanța, secția comercială, reclamantul D.C.

a cerut să se constate nulitatea absolută a Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor SC C.S. SRL din data de 23 decembrie 2003, arătând printre altele că pentru pct. 5 i-a fost refuzat dreptul de a participa la deliberări și la votul asociaților, deoarece ar fi avut interese contrare cu cele ale SC C.S. SRL. Tribunalul Constanța, secția comercială, prin sentința civilă nr. 109 din 20 iunie 2007 a respins ca nefondată acțiunea reclamantului D.C. în contradictoriu cu pârâta SC C.S. SRL reținând că nu pot fi primite motivele de nulitate invocate prin aceea că asociații T.D. și B.C. nu i-au permis reclamantului să participe la deliberări și la vot determinat de faptul că acesta era asociat și administrator la două societăți concurente, cu rețele CATV, tot în municipiul Constanța, având astfel interese contrare cu cele ale SC C.S.

SRL. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 286/COM din 21 decembrie 2007 a admis apelul reclamantului D.C., a schimbat în tot sentința apelată și a admis acțiunea, constatând nulitatea absolută a Hotărârii AGA din 23 decembrie 2003. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 3471 din 20 noiembrie 2008 a admis recursul declarat de pârâta SC C.S. SRL împotriva deciziei nr. 286/COM din 21 decembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, pe care a notificat-o în parte, în sensul că a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.

A fost stabilit irevocabil că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 79 din Legea nr. 31/1990 în legătură cu suprimarea dreptului la vot al reclamantului pentru pct. 5 de pe ordinea de zi corect s-a procedat astfel, reclamantul având interese contrare acelora ale societății în problema extinderii emisiei rețelei. Din această perspectivă, de la data adoptării ei Hotărârea AGA analizată anterior a devenit obligarea pentru toți asociații, iar publicarea ei în Monitorul Oficial produce efectele numai față de terți, context în care instanțele judecătorești anterioare au luat în considerație cota de participare a reclamantului la constituirea capitalului social în concordanță cu poziția reclamantului care nu a înțeles să subscrie părțile sociale pentru un capital majorat.

Cum dividendele se calculează proporțional cu acea cotă parte corespunzătoare din capitalul social deținut, pentru anul 2004 cota de participare a reprezentat un procent de numai 0,07%. Din conținutul procesului verbal al AGA din data de 8 aprilie 2004, apare fără echivoc, că la pct. 1, privitor la repartizarea profitului net în sumă de 6.790.853.718,33 lei s-a hotărât ca întreaga sumă să fie repartizată la fondul de dezvoltare, ținându-se cont de necesitatea măririi volumului investițional.

O justă soluționare a fost dată și drepturilor cuvenite reclamantului cu titlu de dividende și daune interese – dobânda legală pentru perioada 2002 – 2004, prin aceea că pentru anul 2003, așa cum s-a expus anterior, asociații nu au avut dreptul de a beneficia de dividende, iar pentru anul 2004, în concordanță cu răspunsul expertului la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, dobânda legală calculată pentru sumele reprezentând dividende neplătite până la data de 28 februarie 2010, aferente anului 2004, în cota de 0,07% însumează 156,82 lei. Tot din concluziile raportului de expertiză contabilă întocmită de expert S.A. și pe baza consultării întregii documentații și evidențe contabile a SC C.S.

SRL s-a evidențiat că reclamantului i se cuvin dividende pentru anul 2002 și raportat la încasările realizate nu se impune restituirea sumei de 61.000 lei, condiții în care cererea reconvențională se impunea a fi respinsă. Pentru aceste rațiuni urmează a respinge ca nefondate atât recursul reclamantului D.C. cât și recursul pârâtei SC C.S. SRL împotriva deciziei civile nr. 174/COM din 19 decembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul D.C. împotriva deciziei civile nr. 174/COM din 19 decembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția comercială maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C.S. SRL Constanța împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17 noiembrie 2011.